GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Doua zile jumatate in Edinburgh
Dupa cum v-am promis in reviewul despre Londra pe care il gasiti aici am sa va povestesc despre capitala Scotiei Edinburgh. Din pacate aici nu mai am harti asa de detaliate fiindca am avut un ghid peronal, fratele meu, ceea ce m-a facut sa o las putin mai moale cu documentatul de acasa. Oricum am sa incerc sa va dau cat mai multe detalii posibile, daca nu macar impresii dragute.
Drumul nostru spre Edinburgh a inceput cu o adevarata peripetie. Traseul a fost Reading - Londra - Edinburgh. La ora 5 aveam tren din Reading spre Londra, ca mai apoi din King's Cross sa luam tren spre Edinburgh. Noi romanii si fara experienta in ale trenurilor din strainatate ne-am dus frumos dimineata la ora 5 in gara sa luam bilete. Ajunsi acolo a inceput marea provocare. Ghiseele se deschideau la ora 7.00, iar de pe internet nu ne-am gandit sa ne luam bilete asa ca singura noastra optiune erau aparatele automate. Butonam noi de capul nosru vreo 5 minute, vedem ca nu ii dam de capat si intrebam niste tineri proaspat iesiti din club daca ne pot ajuta. Politicosi ei ne refuza fiindca nu stiu sa umble la aprate dar ne ajuta totusi rugand un om de serviciu de pe acol sa ne ghideze in ale aparatului. Incearca si el saracul vreo 3 minute sa ne ia bilete, dar nu gasea Paddigton Station. Mai aveam 15 minute si trenul pleca. Eram deja resemnati ca vom pierde trenurile si ca mini excursia noastra in Ediburgh va fi anulata. Norocul ne-a suras totusi la aparitia unei domnisoare care ne-a cumparat biletele de la aparat. Trebuia selectat London Paddigon Station. Asa ca dupa ce ne-a refuzat cardul aparatul si am recurs la cash am pornit-o spre peron si Edinburgh. In Reading ca si in Londra nu poti intra pe peron daca nu iti scanezi biletul ca la metrou.
Ajunsi in Londra in Paddigton Station am mers pe jos vreo 15 minute pana la linia de metro buna si ne-am dat jos la King's Cross, o gara foarte mare, frumoasa si recent renovata. De aici am luat trenul spre Edinburg. Aveam biletele de tren cumparate si listate din Romania.
Am parasit Anglia in soare si am ajuns in minunata Scotie in plina ploaie. Toate vacantele noastre au parte de ploaie, asa ca asta a devenit brand-ul familiei.
Gara din Edinburgh este in mijlocul orasului, facuta intr-o desecare a unei vai cu multi ani in urma. Tot in aceasta vale si foarte aproape de gara se afla National Gallery of Scotland, Royal Scottish Academy Building si Walter Scott Monument. Aceasta vale scotieniii o numesc “The Mound”. La gara am fost asteptati de fratele meu, care cu un mers alert ne-a dus direct la el acasa. Desi, am mers repede si nu m-am putut orienta foarte bine primul lucru care m-a impresionat au fost casele. Spre deosebire de Londra, unde acea caramida marunta rosie imbraca casele aici totul este din piatra. Atat casele din orasul vechi cat si aleile pietonale. Pentru frumusetea si autenticitatea sa Edinburgh-ul este oras ce apartine patrimoniului UNESCO.
Spre norocul nostru fratele meu sta in zona centrala langa o piata pietonala draguta plina de pub-uri: Grassmarket. Aici puteai sa vezi peste tot suporteri si steaguri atarnate, nimerisem exact cand a fost cupa celor 6 natiuni la rugby. Tot din acesta piata draguta poti admira Castelul din Edinburgh, care vegheaza si strajuieste capitala Scotiei.
Stiind ca aveam doar o dupa amiaza si inca doua zile sa ne indragostim si de acest oras am luat-o la plimbare cu ghidul personal la purtator. Am pornit de acasa hotarati sa urcam pe Calton Hill, un deal situat in mijlocul orasului. Desi ploua cu galeata si nu aveam umbrela nu ne-am lasat intimidati si am ajuns sus. De aici poti sa observi frumusetea orasului. Am aflat uitandu-ne in zare ca Edinburgh-ul se imparte in doua “orase”, iar strada care cumva le separa este Princess Street. Old Town-ul este zona celor mai instariti si arhitectura dateaza din perioada medievala. New Town-ul a fost construit de catre regele George in secolul XVIII, iar numele de Princess Street este dedicat fiicei sale. Tot pe acest deal se mai gasesc: Nelson monument ,,Dugald Stewart Monument, cateva galerii, Observatorul si o cafeanea in care te poti incalzi deoarece aici bate vantul destul de tare. Este un loc perfect pentru fotografii amatorii deoarece te poti bucura de privelisti frumoase. Se tine anual la sfarsitul lunii aprilie Festivalul Focului unde se aprind focuri, torte, se danseaza si lumea se simte bine.
Dupa ce am plecat de pe deal ploaia nu a incetat si am ajuns in casa uzi leoarca asa ca seara ne-am petrecut-o in familie cu speranta unei zile mai insorite.
Rugaciunile ne-au fost ascultate, iar a doua zi am avut parte de soare si am profitat la maxim cu o excursie in Portobello, o zona cu plaja la marea Nordului situata la 5 km de centrul Edinburgh-ului. Se gasesc autobuze care pleaca din 10 in 10 minute, tot doubledeck-uri dar visini, nu rosii ca in Anglia. Ne-am plimbat pe esplanada si plaja marii, care a fost creata la mijlocul secolului XIX. Plaja era plina de stapani cu catei dornici sa se arunce in mare si sa alerge fericiti prin nisip. Pe perioada verii, cand sunt turisti accesul cu animale este interzis asa ca fiind Ianuarie acestia profitau din plin. Plimbandu-ne pe malul marii in bataia soarelui am avut parte de o adevarata relaxare. Totusi fiindca vantul si-a facut la un moment dat prezenta am intrat intr-un barulet foarte dragut “Darliada-Edinburgh's Bar on the Beach”, unde am baut un ceai adevarat. Nu am sa spun englezesc fiindca scotienii au adevarata mandriei a culturii lor si a identitatii lor nationale. Nu le place sa faci aluzii la Anglia cand esti in Scotia. In Bar aveau tot felul de ceaiuri, meniul zilei la un pret decent si anunturi cu viitoare evenimente. In acea seara urmau sa cante ceva muzicieni locali si deja incepusera sa apara la proba de sunet. Locul lor era rezervat undeva la o fereastra ce avea o splendida vedere spre mare.
Dupa ce ne-am incalzit am pornit iar la drum spre Edinburgh, unde ne-am in Old Town aproape de Royal Mile, cea mai celebra strada a lor pentru a simti pulsul orasului. Aproape toate magazinele aveau imbracaminte si accesorii din lana cu modele in carouri - tartan. Sunt foarte mandrii de materialele lor si toti poarta ceva in carouri fiecare model reprezantand ceva.
In plimbarea noastra am ajuns la sediul principal al Universitatii din Edinburgh. O cladire imensa bineinteles tot din piatra, Aceasta unveristate dateaza din secolul XVI, daca nu ma insel si anul trecut a fost pe locul 7 in topul universitatilor din lume. Fiindca era weekend in curtea universitatii era organizata o expozitie denumita: “Terracotta Warriors Lanterns” ce intruchipau razboinici chinezi aparatori ai imparatului si momentul vroia sa marcheza inceputul anului nou chinezesc ce incepea pe 31 Ianurie. Am inteles ca expozitia a fost creata cu ocazia jocurilor olimpice din Beijing si continea pe langa razboinicii imparatului si cai, femei si copii. Toate figurinele erau aproape in marime naturala, unele chiar mai mari.
Dupa aceea ne-am indreptat spre alt sediu al Universitatii unde lucreaza fratele meu si cu aceasta ocazie ne-am putut plimba si bucura de verdeata parcului “The Meadow”. E cel mai mare parc din Ediburgh, cu foarte multa verdeata si iarba, unde lumea sta relaxata. Sunt foarte multe terenuri sportive, locuri de joaca, un sah mare si tot in acest parc se desfasoara festivaluri de muzica. Osteniti si obositi ne-a intors acasa dornici de o seara in oras.
In aceasta seara am optat pentru un pub micut, dragut si cu muzica live “The Captains Bar”. Atomosfera era foarte frumoasa. Spre deosebire de romanii care stau la mase, aici aproape toata lumea era in piciroare, relaxata si savura o bere buna - un Guiness original. Am avut parte de o muzica scotiana adevarata oferita de catre trei fete cu doua viori si o chitara. Nu a trebuit platit bilet pentru a te bucura de muzica. Asa ca ne-am familiarizat pe deplin cu atmosfera Scotiei.
Urmatoarea zi am fost lasati singuri si am pornit-o spre Castel, loc care ne-a luat mai bine de o jumatate de zi sa il vizitam. Intrarea a fost 16 lire de adult. Ca tot a venit vorba de bani, tin sa mentionez ca lire scotiene difera de cele englezesti. Au aceeasi valoare, dar doar in Scotia sunt mai mult in circulatie. Noi nu ne-am riscat sa venim cu lire scotiene in Romania. In pretul biletului am avut si un tur ghidat. Acesta era din jumatate in jumatate de ora si locul de intalnire era ceasul din curtea castelului. Castelul din Edinburgh este o cetate puternica, construit pe o roca vulcanica de mii de ani, un aparator al poporului ce domina orizontul de multe secole fiind ca o carte deschisa a istoriei Scotie si a Marii Britanii. Castelul a fost o fortareata avand rolul de baza militara in timpul razboiului cu Anglia si alte natiuni. Noi nu ne-am luat ghid audio deoarece am mers cu acel ghid oferit gratuit plus ca sunt informatii suplimentare la tot coltul si langa fiecare obiectiv, doar timp sa ai si rabdare pentru a citi tot.
Castelul are zece porti de intrare si niciodata cei care au incercat sa cucereasca castelul nu a ajuns pana la ultima. Pavajul din curte a fost pavat in doua feluri: cu pietre mari pentru oameni si pietre mai marunte pentru cai ca sa le fie usor la copite. La ora 13.00 in fiecare zi se trage o salva de tun, acum in mod simbolic, dar pe vremuri aceasta venea in ajutorul navelor de pe mare pentru a-si regla ceasurile si pentru a stii cum si cand sa intre in port. Am fost norocosi si am prins aceasta mini ceremonie. Tot aici se gaseste un Memorial National de Razboi, unde se gasesc registre cu toti soldatii ce au luptat in cele doua razboaie mondiale. Vizavi se afla fosta sala de bal, unde ocazional se mai fac spectacole. Este o sala mare unde se afla pe pereti diferte arme: sabii, lanci, scuturi, sulite etc. Tot in acest perimetru se afla si The Royal Palace, unde erau apartamentele regale, care cu timpul au suferit numeroae modificari. Tot aici la etajul intai se afla sala coroanei ce adposteste coroana, sceptrul si sulita regale. In aceasta cladire mai erau incaperi unde se lua masa si tablouri cu toate generatiile de regi ai Scotiei ce au domni in acest loc. Langa Royal Palace, intr-o cladire la subsol se afla “Stone of Destiny” unde au fost incoronati toti regii Scotiei. Maii departe ne-am dus la zona “Prison of War”. Aici au fost tinuti prizonieri numerosi francezi, spaniloi, americani, norvegieni, danezi si pirati din Caraibe la inceputul secolului XVIII. Inauntru erau trecute ratiile de mancare in functie de nationalitate prizonierului, erau numeroase obiecte confectionate de detinuti pe care le vindeau pentru a obtine bani. Cel mai tare ne-a impresionat un vapor facut de un prizioner france de o marime destul de mare ce reprezenta macheta vaporului cu care calatorise el. Detinutii aveau incaperile organizate tot pe nationalitate, iar in boxe se auzeau discutii intre prizonieri in diverse limbi.
De aici ne-am dus la “Regimental Museum” ce contine informatii despre The Royal Scots Dragon Guards, cat o inchisoare la subsol a dezertorilor. SI aici se auzeu in boxe marturii ale dezertorilor. Dupa ceea ne-am dus la celalat muzeu National War Museum, ce adposteste toata istoria armatei scotiene. Gaseai arme, imbracamintea speficica diferitelor grade militare, a rolului pe care l-au avut in lupta, medalii, tablouri ale figurilor importante din timpul razboaielor. Scotienii se mandreau cu eroismul lor si cu faptul ca mereu lupta in prima linie pentru a-si dovedi curajul si barbatia. Am urcat apoi in partea cea mai inalta a castelului unde se afla St. Margaret Chapel, o biserica foarte mica, cea mai veche cladire din castel, si singura care a supravietuit razboaielor, datand de la inceputul secolului XII. In fata capelei se afla un tun imens cu o colectie de ghilele foarte mari ce catareau in jur de 150 de kg fiecare si care puteau ajunga la o distanta de aproximativ 3 km. in fata capelei se afla un cimitir dedicat cainilor regali.
La iesirea din Castel am intrat in cafeneaua de acolo de unde ne-am luat o Coffe to Go. Aici se putea si manca. Am admirat colectia impresionanta de tunuri, mai mici decat cel de dinainte si am iesit hotarati sa ne continuam drumul si vizita in Ediburgh. Gasiti mai multe informatii despre castel pe site-ul lor oficial edinburghcastle.gov.uk.
De la Castel am plecat inspre Parlamentul Scotian coborand pe Royal Mile. In Scotia ai posibilitatea sa vizitezi parca trei zile pe saptamana (Marti, Joi, Sambata) cladirea. Cand sunt sedinte poti chiar sa asisti la ele. Scotienii sunt foarte transparenti cu deciziile pe care le iau, au toate sedintele disponibile pe internet si intotdeauna populatia este la curent cu tot ce se intampla in parlament. Am intrat in cladire unde am fost scanati ca la aeroport, iar dupa aceea am fost lasati sa vizitam zona de acces pentru public, undeva la etaj. Totul era foarte simplu fara extravagante, cu lemn, birouri simple si scaune de birou, fara opulente. In totul cladirea cat si in exterior predomina lemnul, iar tavanul era format din numeroae barne groase. La parter se afla o mini expozitie unde putea sa vezi numarul de parlamentari si orientarea lor, cadouri primite de la diferite delegatii straine, jocuri interactive cu intebari si raspunsuri privind numarul de parlamentari, anumite drepuri sau legi. Tot la parter se gasea si o cafea si mini restaurant. Cladirea este noua si a fost inauguranta in 2004, construita de catre un arhitect spaniol. In afara parlamentului era un parc dragut cu o fantana frumoasa.
Vizavi de Parlament se gasea resedinta reginei in Scotia- Palace of Hollyrood. Din pacate am nu am mai apucat sa il vizitam. In fata celor doua locuri este un parc mare situat pe un deal un lumea urca si se plimba- Hollyrood Park.
Osteniti ne-am grabit sa ajunge acasa nu inainte sa ne oprim la o cicolaterie absolut geniala unde aveau ciocolata de numeroase sortimente: cu menta, rom, nuci, alune, alba, fistic, portocale etc. E un must have pentru Ediburgh.
Seara ca sa ne terminam vizita intr-un tonus bun am iesit la o berarie superba “Brewdog”. O berarie ce vindeau tot felul de beri facute in productie proprie. Aveau beri pana la 10 % alcool, care nu ti le servea in pahar mai mare de 300 ml. Mi-ar placea o astfel de berarie si in Romania.
Nu am zabovit foarte mult fiindca de dimineata am avut tren spre Londra, unde ne faceam griji din caza grevei la metro. Ajunsi in Londra am luat autobuzul pana in Paddigton Station fiindca metrou reprezenta un risc. Am innoptat tot in Reading iar a doua zi dimineata am zburat spre Cluj.
Trebuie neaparat sa mai ajungem in Edinburgh deoarece ne-au ramas numeroase locuri de vazut si asta mai ales ca ne-am indragostit de oras.
Trimis de Rusalka in 29.08.14 01:18:21
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Rusalka); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
-----
De asemenea, a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@webmaster: Multumesc pentru apreciere si selectarea articolului ca mini ghid.
Este foarte frumoasa melodia.
@Rusalka: Iată că am prins și un Super Bonus pentru un articol pe care chiar îl așteptam!
Un tip de narațiune fluent, plăcut ochiului, presărat cu detalii importante utile oricărui vizitator, ca să nu mai vorbim despre subiectul atins - un crâmpei din Scotland, un spațiu geografico-temporal care m-a atras de ceva vreme.
@le_maitre: Multumesc frumos pentru aprecieri. Sper sa ajung anul viitor si in Highlands si sa vin cu completari interesante despre Scotia. Seara frumoasa
Am aşteptat cu mult interes review-ul ăsta.
Da, Edinburgh are ceva special, scoţienii în general au un aer deosebit.
Apropo de lirele scoţiene... În ultima noastră zi de Scoţia, taximetristul care ne-a dus la gară pentru a lua express-ul de aeroport ne-a întrebat dacă nu cumva avem lire scoţiene la noi, oferindu-se să ni le schimbe în caz că rămăsesem cu ele. El ne-a spus de diferenţa între lirele scoţiene şi cele britanice, cum că cele scoţiene nu sunt acceptate în afara Scoţiei. Mi s-a părut un super gest din partea lui, chiar dacă, bineînţele, noi nu mai aveam asupra noastră cash decât vreo... 20 de pence.
Excelent review, aşa cum mă aşteptam! Cred însă că voi veni înaintea ta cu impresii din Highlands. Deja sunt pe AMR... : P
@ariciu: Mie mi-a placut foarte mult atmosfera din Edinburgh. Mi s-a parut totul mai relaxant si fara atata agitatie ca in Londra. Clar, daca ar fi sa aleg dintre cele doua capitale Edinburgh castiga detasat.
Ma bucur sa aud ca vei ajunge inaintea mea in Highland-uri asa voi avea mai multe informatii despre acea zona cand voi ajunge si eu
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2022 Edinburgh, un oras stralucitor — scris în 28.08.22 de câinele roşu din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Super Scotland Trip - prima zi - Edinburgh — scris în 29.07.22 de dawnsash din SUCEAVA - RECOMANDĂ
- Feb.2020 Viziteaza Edinburgh daca vrei sa faci parte dintr-un basm - Intamplare Surpriza in review! — scris în 04.03.20 de Anduise din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- May.2019 Fragmente de istorie milenară și perspective de neuitat la Edinburgh Castle — scris în 23.09.19 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Castelul Edinburgh — scris în 21.08.18 de gregorio din DUBLIN - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Distincție și relevanță la The Scottish National Gallery (II): pictura modernă — scris în 28.09.19 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Royal Mile si ale sale castele — scris în 20.07.18 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ