Super Scotland Trip - prima zi - Edinburgh

TIPĂREȘTE

Asa cum am spus... (vezi impresii), dupa o prima jumatate de zi foarte incarcata am ajuns la cazare. Am ales o cazare la periferia capitalei in zona de sud-est, o casa mare cu 3 dormitoare, living, terasa, parcare etc cu legaturi bune spre centru.

Din pacate, dupa ce ne-am dat un refresh am constatat ca este trecut de ora 16:00 si majoritatea obiectivelor turistice cu intrare aveau sa inchida la 17:00, drept pt care ne-am hotarat sa lasam masina parcata si sa mergem spre centru cu alte intentii decat vizitatul in sine... mai exact ne-am propus sa colindam prin pub-uri.

Am luat un autobuz supraetajat de la cativa metri de cazare si ne-a dus pana in centru. Partea interesanta este ca de obicei nu vezi astfel de autovehicule prin cartierele rezidentiale cu case, iar experienta in sine si dibacia soferilor au fost provocatoare. Am platit cu cardul la urcare.

Am plecat din Craigour Terrace si am coborat la National Museum of Scotland. Ar fi fost si acesta pe wishlist-ul nostru, mai cu seama ca intrarea este gratuita, dar dupa cum spuneam timpul nu ne-a permis. Am luat-o la pas spre Castelul Edinburgh pt un prim contact cu atmosfera locala. Am coborat apoi pe Victoria Street care este celebra pt acea imagine in care strada curba, alaturi de un pasaj pietonal paralel cu strada, descriu o frumoasa linie de cladiri colorate. Am mers apoi spre Royal Mile (o intersectie de fapt, strabatuta de strazile care unesc Castelul Edinburgh de Palatul Holyrood avand lungimea fix de 1 mila = 1.6 km... de aici si numele).

Ca si in Londra, New York sau alte orase mari, si aici, strazile, respectiv intersectiile sunt foarte celebre ele reprezentand in sine o "atractie turistica". De asta vi le si mentionez mai explicit. Strabatandu-le si pulsand o data cu toata forfota de acolo participi efectiv la vibratia orasului.

De aici am luat-o spre Cockburn Street si am coborat printr-o straduta din aia ingusta si putin "scary" cu un nume pe masura "Fleshmarket" si am ajuns in Market Street. Aici am vazut un local care ne-a atras toate privirile si cum era deja ora 18:00 am hotarat sa luam o cina devreme aici pt a ne pregati pt galopul de puburi. Locatia Brewhemia arata si pe exterior si pe interior foarte bine, muzica live de calitate, spatiu foarte colorat si mare cu accent pe aranjamente florale. Nu m-am putut abtine si am comandat celebra lor "cullen skink" - acea supa crema din peste afumat care mi-a placut foarte mult. Apoi am mai luat "North Sea Fish and Chips" - care au fost foarte uleiosi (si asa aveam ocazia sa constat ca vor fi peste tot), pe care i-am mancat fara acea crusta. Totul asezonat cu bere locala Stewart. Cu tot cu consumatia celorlati (steak, schnitzel, vin, fish and chips, apa) consumatia s-a ridicat la 906 lei - un pret decent zic eu pt o mancare buna intr-o locatie centrala si interesanta.

Cu burtile pline am trecut efectiv prin gara din Edinburgh si am ajuns in Wawerley Market, pe Princess St - unde erau un fel de mic festival, cu terase deschise, muzica si bautura si unde am servit si noi niste digestive.

Foarte aproape a fost si Scott Monument - al doilea cel mai mare monument inchinat unui scriitor (dupa cel a lui Jose Marti din Havana). Dupa cum v-am spus si in articolul precedent, scotienii tin foarte multe la personalitatile lor marcante, iar Sir Walter Scott a fost votat de scotieni ca fiind cea mai importanta personalitate a lor. Monumentul, in stil Gothic Victorian este impresionant, iar sculpturile integrate amplifica importanta constructiei.

In planificarea noastra de acasa... stiam sigur ca seara o sa fim in Edinburgh, dar cum nu stiam ora nu am rezervat nimic si bine am facut pt ca nu am mai fi prins deschis. Totusi, la ora 20:30 aveam rezervat un tur foarte bine cotat pe siteurile de specialitate, un asa numit "Fright Night Tour". Asa ca apropiindu-se ora confirmata am mers spre locul de intalnire din High Street. O data cu ora 20:00 am inceput sa vedem prin oras multe personaje costumate si grupuri de turisti tinandu-se dupa ele si ne-a incercat si pe noi entuziasmul. Din pacate, turul ales, desi cotat foarte bine nu s-a meritat deloc. Pana la ora 22:00 un baiat, in tinuta "medievala" ne-a purtat la:

- Mercat Cross (unde ne-a povestit cum erau executiile),

- Cimitirul Greyfiars (unul dintre cele mai renumite cimitire pentru spiritisti sau fanii Harry Potter, unde ne-a povestit despre Bloody MacKenzie - a carui suflet inca rataceste pe acolo; despre Bobby - catelul loial care a stat tot restul vietii langa mormantul stapanului; despre cel mai prost poet englez William McGonagall care a scris exceptionala poezie “On yonder hill there stood a coo / It’s no’ there noo / It must’a shif’ted” si a carui mormant este acolo; despre vanataile si zgarieturile pe care o sa le gasim acasa pe noi si nu o sa stim de unde [desi ulterior am continuat prin puburi, nu am ajuns acasa cu nicio zgarietura :) ] si despre faptul ca in acel cimitir [mic ca suprafata] sunt ingropati peste 100.000 de oameni, claie peste gramada)

- Dungeon (un beci vechi, original, in care era un manechin schelet - si cum si-a torturat acel sot sotia care inca poate fi auzita in semineu cum tipa - ma asteptam macar la niste efecte speciale dar chiar nimic infricosator).

Aceste legende urbane si povestile au fost interesante, dar pt 1 ora de povesti si juma de ora de plimbat sa dai 20lire/persoana clar nu s-a meritat, cu atat mai mult ne-a deranjat falsa reclama de asa zis "turul terorii".

Trecand peste, am zis sa ne inspaimantam cu un shot si am ajuns in pub-ul Frankestein unde chiar am avut parte de un show interesant. Fara sa ne dam seama... era 22:00 si a inceput un scurt show in care un manechin automatizat - Frankestein - a coborat dintr-o cusca... cu tunete, fulgere, muzica de fundal... s-a ridicat in sezut si a facut niste scheme - dar per total a fost mult mai palpitant decat la turul cu povesti. In rest, pe ecrane rulau scene din filmul original Frankestein, toata tematica era de asa natura - un local pe care il recomand pt experienta si pt un "bloody mary".

De aici am zis sa experimentam si un pub local, asa ca am ajuns la Sandy Bell, unde cand am intrat toti bunicii cu barca si plete se uitau la noi ca la formatia de muzica... nu ne-am lasat intimidati... si am inaintat increzatori printre bunici, bunice, catei si scaune pana la bar... unde am cerut mandri 4 scotch. Apoi am avut timp sa luam pulsul si sa analizam... o formatie folk tot de batrani se pregatea sa faca un live, majoritatea erau "zoios" imbracati si majoritatea serveau bere si nu scotch asa cum ne avantasem noi. Pt ca era prea aglomerat sa zicem am plecat mai departe si ne-am indreptat spre Grassmarket unde am mai zabovit la Black Bull - un pub mai tineresc, dar tot cu atmosfera locala. Din pacate - puburile se cam inchid la 00:00, ramanand deschise doar cluburile de noapte - care insa nu erau pe lista noastra.

Si pentru ca urmatoare zi ne asteptau alte aventuri am plecat spre casa, luand un taxi de pe drum. Cursa a costat 6 lire, dar rest de la 20 de lire am primit doar 4, pesemne ca scotienii nu sunt zgarciti, sunt si hoti!

Stim ca in realitate nu am bifat mai nimic din ce are de oferit Edinburgh, dar cu toate acestea am facut cunostinta si ne-a lasat o impresie buna per total!

---

VIZUALIZĂRI: 3409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI