Pelerin la Arbanasi

TIPĂREȘTE

Există oare cineva care mergând la Veliko Târnovo să nu dedice măcar câteva ore și pitorescului sat Arbanasi situat la numai câțiva kilometri distanță? Eu cred că nu.

În urmă cu ceva timp, povesteam că am fost În pelerinaj la Veliko Târnovo. Pentru că terminaserăm incursiunea la Cetatea Țarilor, iar grupul - încântat de cele văzute, dar încălzit și gâfâind după urcușul și coborâșul de pe deal - se adunase la autocar, am părăsit Veliko Târnovo. Pe drumul care înconjoară în bună parte dealul cetății oferindu-ne surprinzătoare unghiuri din care să admirăm zidurile vechii reședințe a țarilor bulgari, parcurgând aprox. 4 km, am ajuns la Arbanasi.

Arbanasi este un sătuc patriarhal cuibărit pe platoul înalt situat între orașele Veliko Târnovo și Gorna Oryahovitsa. Casele vechi și zidurile de piatră acoperite cu olane sunt cele care dau un aspect cu totul original acestei mici așezări, cadrul natural, liniștea din jur și cele câteva obiective de vizitat făcând din Arbanasi un loc mult căutat de turiști.

Pentru că programul nostru includea o vizită la Mănăstirea Sfântul Nicolae, autocarul ne-a lăsat aproape de intrarea sfântului lăcaș, la baza dealului pe care se află Hotel Sevastokrator.

Mănăstirea Sfântul Nicolae - Манастир "Св. Николай Чудотворец" - ne-a întâmpinat cu poarta ei mare, arcuită în zid, deasupra căreia este fixată o placă inscripționată. Din păcate, eu nu am reușit să descifrez această inscripție. Alături de poartă, în crengile înfrunzite ale arbuștilor, după cine știe ce datină sau credință, încă mai erau aninate nenumărate mărțișoare. Primăvara se sfârșea (era 28 mai atunci când am fost noi acolo) și crengile tot mai erau încărcate cu șnururi răsucite în alb și roșu. De îndată ce treci de poartă te afli într-o minunată grădină inundată de verdeață, cu viță de vie în bolți umbroase și cu un foișor care îmbie la relaxare, îmbrăcat până la acoperiș în iederă. Pe alee, lăsând în stânga cișmeaua construită în 1928-1929 prin grija stareței Fevronia și a maicii econoame Rahila, trecând printr-o altă deschidere arcuită tăiată în zid, ajungem la biserică. Trandafirii agățători, înfloriți și încălziți de soare, umpleau văzduhul cu mireasma lor suavă.

Intrarea în biserică se face prin latura nordică, printr-o ușă modestă deasupra căreia veghează icoana Sf. Nicolae. Și în pridvor, la trecerea în pronaos, se poate vedea chipul Sf. Nicolae. Lăcașul - cu o singură turlă - nu este foarte vechi. Înălțat în sec. XVIII, un secol mai târziu va fi transformat în mănăstire de maici, ocazie cu care s-au făcut anumite îmbunătățiri între care și cișmeaua zidită despre care am amintit.

Interiorul este cel al oricărei biserici ortodoxe. Din păcate, tencuiala prezintă fisuri, iar pictura murală se degradează. În stânga și în dreapta altarului sunt mai multe icoane despre care ni s-a spus că sunt dăruite de Biserica Ortodoxă Rusă și de credincioșii ruși.

Pe strada Sveti Nicolai, lăsând în dreapta Hotel Sevastokrator, apoi pe o cărare, prin umbra unor ziduri, am fost conduși la cel de-al doilea obiectiv inclus în programul nostru de pelerinaj.

Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu - Манастир "Св. Богородица"

Se spune că biserica Mănăstirii Născătoarei de Dumnezeu este cel mai vechi lăcaș de cult care a supraviețuit în Arbanasi. Biserica este o clădire care uimește la prima vedere, ea fiind o construcție de piatră, scundă și prelungă, fără nici o turlă. Dacă la capătul dinspre răsărit nu s-ar vedea pe acoperiș o cruce de fier, privind din exterior, n-ai bănui că te afli lângă o biserică. Absida altarului este atât de modestă încât abia o ghicești. Cât despre absidele laterale, acestea lipsesc cu desăvârșire. Interiorul este împărțit canonic în pronaos, naos și altar. Pronaosul cu pereții acoperiți de pictură deteriorată în bună parte, adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Această veche icoană, datând din perioada anterioară căderii Bulgariei sub ocupație otomană, are și o legendă. Refugiindu-se din calea năvălitorilor turci, abandonând mănăstirea, maicile au ascuns icoana în pământ. După mult timp, un cioban a descoperit icoana care poate fi văzută acum în pronaosul bisericii. În prezent este ferecată în argint prin contribuția unui comerciant înstărit al cărui copil a fost vindecat în mod miraculos după ce s-a rugat Maicii Domnului din această icoană.

Trebuie să spun că acest lăcaș de cult, important obiectiv religios și turistic în același timp, are montat pe peretele exterior un aparat la care poți asculta - în bulgară, engleză, rusă, greacă și română - doar apăsând butonul corespunzător, informații despre obiectiv. Mărturisesc faptul că până la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu de la Arbanasi nu am mai întâlnit acest gen de audio ghid.

Așa am aflat că în istoria bisericii pot fi identificate mai multe etape de construcție. La început (1597), naosul actualei biserici era singura încăpere a lăcașului. Iconostasul sculptat în lemn, datând tot de atunci, este unul dintre cele mai vechi din Bulgaria. Pereții au fost împodobiți cu pictură chiar de la început. Scenele Judecata de Apoi, Nașterea Domnului și Adormirea Maicii Domnului pot fi identificate și astăzi în pofida funinginei care a înnegrit zidurile.

Pronaosul a fost adăugat ulterior și are pereții, arcele și bârnele care întăresc plafonul acoperite cu pictură care datează din 1638. Scenele Adormirea Maicii Domnului, Arborele lui Iesei și Judecata de Apoi au multe zone deteriorate. La o privire atentă sau atenționat de ghid, poți observa la Arborele lui Iesei și figurile unor filozofi (Homer, Aristotel și Plato). De asemenea, pot fi observate semnele zodiacale.

În afara Mănăstirii Sf. Nicolae și Mănăstirii Născătoarei de Dumnezeu, cele două lăcașuri pe care le-am vizitat și noi, în Arbanasi mai sunt cinci biserici datând din sec. XV-XVIII, simple din punct de vedere arhitectural, dar păstrând pictura murală originală. Biserica Nașterii lui Hristos, Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, Biserica Sf. Atanasie, Biserica Sf. Gheorghe și Biserica Sf. Dimitrie sunt monumente cu valoare patrimonială.

Dar, la Arbanasi nu doar lăcașurile de cult au valoare patrimonială.

Casele vechilor comercianţi înstăriţi construite ca niște fortărețe, cu ziduri de piatră și cu îngrădituri solide, tot de piatră, cu porți înalte dincolo de care nu poți zări nimic, s-au păstrat intacte până în zilele noastre. Prin Decretul regal din 1921, Arbanasi a fost declarat staţiune turistică, iar din anul 2000 a primit statutul de aşezământ istoric de importanţă naţională, fiind inclus şi pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. Casa Konstantsalievata, Casa Hadzhi Iliya și încă altele (144 în total) datând din sec. XVIII, precum și vechile lăcașuri de cult amintite merită văzute măcar în treacăt. O băutură răcoritoare servită la una dintre terasele rustice din sat, cu mese așezate direct sub pomi, este tot ceea ce-ți poți dori după o zi de alergătură.

Ne-am plimbat pe străduțe admirând și fotografiind, îmbătați de umbra arborilor seculari și de aerul patriarhal al așezării. Două doamne care nu doreau să se întoarcă acasă cu banii bulgărești necheltuiți, au solicitat o pauză pentru masă. Aveam deci timp suplimentar pentru explorări pe cont propriu.

Locul de adunare fiind stabilit lângă intrarea în Arbanasi Palace mi-am permis - firește - o incursiune în parc până aproape de clădirea proiectată de arhitectul Nicola Nicolov, terminată în 1975 și care a fost până în 1991 o reședință a liderului politic de atunci, Todor Jivkov. După răsturnarea dictaturii comuniste, sub numele de Arbanasi Palace, renovată, clădirea a fost transformată într-un hotel de lux.

Aici ne-am încheiat vizita în Arbanasi, această așezare cu totul specială, cu o vechime de cinci secole, pomenită în firmanul din 1538 prin care Soliman Magnificul a dăruit-o alături de altele, ginerelui său, marele vizir Rustem Paşa. Am evitat cu bună știință datele istorice privind localitatea pentru că știu că cei interesați le pot găsi cu ușurință, în schimb am accentuat latura religioasă pentru că la Arbanasi am fost în pelerinaj.

---

VIZUALIZĂRI: 4564 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI