De la Tzoumaz (1500m) la Mont Fort (3330m)

TIPĂREȘTE

Un moment asteptat al vacantei noastre in Elvetia a fost intalnirea cu Muntii Alpi, cu peisajul montan specific Elvetiei, intalnire care a fost posibila datorita unei familii de schiori pasionati care are o cabana la Tzoumaz.

Incantarea a inceput inca de pe drum (autostrada Lausanne/St. Bernard Martigny), care merge paralel cu lacul Leman, pana se sfarseste, apoi paralel cu Rhonul, pe unele portiuni, strabate tuneluri (Belmont, Chauderon, Criblette, Flonvey, Gion), viaductul Chillon deasupra de Montreux, trece pe langa Villeneuve, aflat la capatul lacului Leman, pe langa Martigny, cu vestigii romane, Aigle, unde se vede un castel impunator. Mi se semnaleaza in dreapta, pe partea franceza cascada Pissevache. Totul in jur este fara greseala:unde Dumnezeu a dat cu darnicie oamenii au venit cu intelepciune si bun simt, astfel incat peisajul atinge perfectiunea. Am vazut o mica echipa de lucratori care rezolvau niste firave manunchiuri de buruieni aparute printre dalele de pe marginea autostrazii. Foarte multe vii si livezi, ici colea cate un rest de turn sau cetate. Ne indreptam spre regiunea numita 4 Valees.

La Riddes coboram de pe autostrada si ne indreptam spre Tzoumaz. Si incepe urcusul, in spirala, pe verticala, trecand prin alte 6 tuneluri (daca am tinut eu bine socoteala). Nu-mi vine sa cred cat de sus ne ridicam! Conversatia cu soferul incepe sa mi se para periculoasa de-a dreptul si amutesc! Pana atunci asemenea fiori mi-a dat doar drumul de la Manastirea Bistrita la Arnota, drum facut cu un prieten care intentionat ne-a dus in stil de raliu! Acum chiar daca masina ruleaza normal, mi se pare mie ca e proba de raliu si incep sa privesc cu alti ochi zborul cu avionul!

In sfarsit ajungem! E ceva ce nu mi-am putut inchipui! Frumusete de te imbata si o liniste desavarsita! La 1500 m este plin de verdeata, in jurul cabanei sunt flori. Cabanele sunt toate in stil traditional si de marimi apropiate. Vad ca drumul continua si pe alt versant si vad in departare cabane care par ca stau sa se pravaleasca. Nu stiu ce sa admir mai intai:crestele pietroase, satele din vai, verdele ierbii... Prima zi e de acomodare, de odihna dupa drum si de mancat, evident, 'la raclette'!

A doua zi, echipati pentru o excursie usoara, pe munte, cu ghete si alte accesorii o pornim tot cu masina spre prima statie de telecabina. Cu aceasta ocazie vad ca la Tzoumaz exista si magazin, hoteluri, chiar si piscina. Lasam masina in parcare si ne indreptam spre telecabina. Un bilet costa 39 CHF de persoana, ptr. toata ziua si pentru toate rutele. Proprietarii cabanei au un abonament anual pentru ca ei vin foarte des sa schieze sau sa se plimbe.Celalalt cuplu beneficiaza de reducerile celor trecuti de 65 de ani,reduceri care se aplica si aici. Telecabinele sunt de 6 locuri, foarte confortabile, silentioase. Coboram la Savoleyres, la 2354m, dar aflu ca nu e punctul terminus, urmeaza alte telecabine, mai micute si mai vechi (poate cele mai vechi de pe traseu) de 4 persoane. Noi ne grupam cate 3. Acestea nu sunt la fel de confortabile, au un usor balans, dar trecerile la stalpi sunt line. De data aceasta coboram spre Verbier. Vad cabane vechi cu acoperisuri din placi de ardezie, cabane noi, dar doar cabane,nu si alt tip de constructii, vaci cu clopote. Coboram la statia Creux si asteptam un autobuz gratuit care sa ne duca spre alta linie de telecabine. In asteptare ,prietenii ne dau bomboane cu coramina care sa ne ajute inimile sa se adapteze mai usor la altitudine. Aflam ca Verbier este o statiune foarte scumpa si destul de exclusivista, greu accesibila financiar oamenilor cu venituri obisnuite. Din mersul autobuzului am timp sa vad doar ca toate cladirile sunt din lemn si mai vad undeva multe umbrelute colorate suspendate, dar si magazine ale unor firme de lux de renume.

Coboram si ne indreptam spre telecabinele, tot de 4 persoane, care ne duc la statia Les Ruinettes, 2200m.Acestea sunt de tip nou,sigure ,fara balans lateral. Coboram si schimbam din nou telecabinele, tot de 4 persoane, cu care mergem spre Fontanet, 2485m, dar nu coboram, ramanem si mergem mai departe spre La Chaux 2260m. Peisajul este combinatie de verde si piatra, dar extrem de prietenos, efectiv te indeamna la mers, Sunt amenajate piste pentru biciclisti, chiar si pe unde sunt stanci exista podulete din lemn care sa permita accesul in siguranta al biciclistilor, Trebuie sa mai spun ca telecabinele mici, de 4 locuri, au in exterior un fel de buzunare pt schiuri, sau suporturi pt biciclete.

Coboram la La Chaux, eu fericita ca am terminat-o cu telecabinele! Ceea ce vad e greu de descris in cuvinte! Nu vreau sa pierd nimic si imi doresc sa pot absorbi frumusetea prin fiecare por! Incep sa inteleg ca fotografiez inutil pt ca mai mult decat voi lua eu in suflet, nu va putea reda aparatul foto. Asteptam cateva minute o telecabina mai mare(100 de persoane) care ne duce de la La Chaux la Col des Gentianes 2950m. Este ametitor! Verdeata ramane in urma si ii ia locul stanca, zapada si curand ghetarii. Ultimul stalp si ultima portiune ne aduc un gol in stomac si un usor strigat general mai mult de surpriza decat de teama. Cabina are insotitor si nu a existat moment in care sa simtim nesiguranta. Observ si catelusi printre pasageri, copii foarte mici. Coboram si intram, ca sa ne acomodam cu altitudinea, intr-un restaurant tip iglu, pentru un suc sau un ceai. Interiorul e f. placut, degaja caldura. Toaletele impecabile. Dupa ce terminam ducem tava cu cesti si pahare intr-un suport anume, pe rotile.

Dupa cateva minte de asteptare ne suim in ultima telecabina care ne duce la Mont Fort, 3330m. Este tot o telecabina mare, cu insotitor. Trecem pe deasupra unui ghetar si peisajul este cu adevarat salbatic. O mica cabana suspendata undeva pe un pinten de munte, in rest zapada si piatra. Urcusul este lin, fara probleme. Si iata-ne la 3330m! Este intr-adevar de 'Wow'! Bate vantul, este rece, dar moderat, rezistam doar cu bluze de trening fara probleme. Este si aici un restaurant iglu, mai mic decat precedentul. Mai este si o carare marginita de o balustrada din stalpi si cablu, f. abrupta care urca spre o inaltime unde este o cruce. Unii merg, noi ne multumim cu altitudinea afisata pe statia telecabinei! Pentru 4 dintre noi e o performanta! Este si un panou cu ajutorul caruia putem identifica varfurile care se vad in apropiere. Undeva jos, un mic ochi albastru de apa.

Dupa ce ne saturam de privit, dar si de bataia vantului coboram. Ca sa ajungem la telecabina care ne va duce de la Col des Gentianes la La Chaux avem de urcat cateva trepte. Constat ca nu prea pot si ca brusc inima mea isi pierde ritmul. Faptul ca nu am stat putin pentru acomodare, pe mine m-a afectat. Am primit din nou o bomboana si cu calm, am asteptat ca organismul meu sa se adapteze.

La La Chaux am facut un picnic cu mancare traditionala: carne uscata de vita, mezeluri de casa, branzeturi si nelipsitul vin, iar ca desert fructe din productia unora din prietenii nostri. Am mancat si cateva bobite de afine care erau din destul. Am vazut ca multi erau cei care mancau ca si noi. Nu prea departe de noi se auzeau clopotele unei turme de vaci. Toti cei din preajma vorbeau incet si in general se purtau in asa fel incat sa nu deranjeze,nici natura ,nici semenii si se salutau.Incercand sa ajung la toaleta m-am intalnit pe carare cu un pusti de vreo 10-11 ani echipat corespunzator ,care incerca sa-mi faca loc pt ca bicicleta lui ocupa toata cararea.Parintii erau si ei ,dar adunau dupa picnic.Baiatul a facut un efort si mi-a facut loc ,dupa care m-a salutat cu un politicos 'Bonjour,Madame'!Am fost impresionata!

Dupa masa am inceput sa coboram pe jos pe o carare care dadea ocol versantului. Am trecut pe langa un grajd de vaci aflate la adapost la orele amiezii. Peste tot in preajma grajdului curatenie si randuiala, nimic la voia intamplarii.

Cararea noastra mergea paralel cu una din acele 'bisse' (canale cu apa) cu o istorie veche de 500 de ani. Am mers pana la statia Les Ruinettes pe jos si nu am simtit nici urma de oboseala. Cararea este atat de bine amenajata incat efectiv nu ai de ce te impiedica, mergi cu drag. Dupa aceea am urcat in telecabine si am facut drumul inapoi pana la Tzoumaz.

M-am bucurat ca mai avem o noapte de stat la munte! Am adormit cu imaginea satelor luminate ,de pe vaile care se vedeau de la balconul nostru, asa frumoase, ca la Craciun! Si mi-am spus ca am mai adaugat un etalon de frumusete in vocabularul meu: frumos ca la Tzoumaz!

---

VIZUALIZĂRI: 1515 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI