Cât pe ce să fie perfect...

TIPĂREȘTE

În weekendul de trecu dădurăm o fugă la mare. Sună ca și când ar fi fost ceva spontan, dar nu; ba chiar a fost premeditat tocmai de pe vremea... Marii Întâlniri de la Mamaia 😊! Hmm... ce premoniție oi fi avut eu atunci, că ne vom lupta la final de iunie cu asemenea caniculă?!... Ok, n-a fost nicio premoniție, au fost doar... atmosfera, apropierea mării și, nu în ultimul rând, degustarea de la Murfatlar (prietenii știu).

M-am trezit că mai am de ars vreo oră și ceva în camera de hotel, că Tati avea treabă, lumea se odihnea/se pregătea de party și eu mă cam plictiseam. Și mi-am amintit că n-am făcut încă nicio rezervare pe litoral – un weekend-două măcar – așa cum obișnuim să fugim în fiecare vară să ne ostoim dorul de marea noastră și să ni se pară mai aproape „vacanța mare” (care, ca de obicei, va fi la finalul sezonului)...

Așa că m-am apucat „să mă joc de-a bookingu’” și, nu peste mult timp, s-a făcut c-am dat peste această bijuterie de cazare: KIR House On The Beach. Un new entry, pesemne, căci numele îmi era total necunoscut. Întâi m-am lămurit unde se află: pe plaja dintre Eforii. Tare! Pe urmă am citit câteva dintre cele aproape 100 de evaluări, intrigată de nota aproape maximă de pe platformă. Pe urmă am căutat locația pe Google și am constatat că și acolo e vorbită de bine. În final m-am uitat, tot pe Maps, dacă sunt mâncătorii în zonă, că „decât” mic dejun e cam puțin, chiar și pentru noi, care suntem la dietă. Sunt (ele, mâncătoriile).

Am făcut o simulare pentru ultimul weekend din iunie; hmm, nu-i ieftin, dar nici „caz de targă” , vorba unui clasic în viață. În euforia momentului am omis, se pare, un ultim amănunt (și dacă nu l-aș fi omis, cu siguranță acest sejur nu s-ar mai fi întâmplat): că rezervarea era nerambursabilă. Am fost un pic surprinsă să constat că în secunda 2 mi-au și zburat banii de pe card, dar am zis nu-i nimic, o fi din aia de-ți iau banii și pe urmă, dacă te răzgândești, ți-i dau înapoi. Neh, n-a fost din aia... Totuși, bine că n-a fost cazul să ne răzgândim și că tot ce a trebuit să facem a fost să așteptăm să vină ziua și ora când, în sfârșit, să pornim la drum și să zicem: gata, 2 zile nu știm de nimeni și de nimic! (N-avea să fie chiar așa; veștile rele te ajung și-n gaură de șarpe, se știe. Totuși...)

Am ajuns pe la 6 jumate seara, o oră absolut rezonabilă pentru noi. Locația ține de Eforie Nord, iar adresa oficială este str. Mării nr. 83-85. Atenție, că e cu sens unic, se intră dinspre Eforie Nord și se iese aproape de Eforie Sud, imediat după Restaurantul Poarta Apelor. Pe partea dreaptă a drumului sunt organizate locuri de parcare; s-a nimerit să ajungem odată cu proprietarul, care ne-a indicat unde să lăsăm mașina (și acolo avea să-și petreacă și ea weekendul). Pe urmă ne-a condus în curtea micuță, dar drăguță, plină de copaci și flori și am urcat împreună cele câteva trepte, pătrunzând în casă. Am străbătut un mic hol și am intrat în sala de mese, unde ne-a invitat să ședem. „De aici vă preia soția, o anunț imediat că ați ajuns!” Nu eram singuri, mai era un cuplu care sosise un pic mai devreme. Eu n-am avut stare, am ieșit pe mica terasă să admir peisajul. Și ce peisaj! În plan apropiat acareturile gospodăriei (piscina și spațiul verde frumos îngrijit), iar dincolo de acestea, plaja (lățită) și, în depărtare, frumoasa mare albastră!

Doamna casei n-a întârziat. Între timp „băieții” descoperiseră frigiderul cu licori & lista de prețuri și degustam deja cu toții câte o bere rece. Procesul de check-in s-a desfășurat la modul binecunoscut, prin completarea fișei de cazare (de către noi) și pozarea actelor de identitate (de către gazdă). Am primit informații despre micul dejun, despre mâncătorii și alte nimicuri și, la cererea publicului, un mic istoric al casei. Numele vine de la cel al familiei (Chiriac), casa e a familiei de aproape 20 de ani, iar de 2 ani, jumătate din ea a fost reamenajată spre a putea primi oaspeți (cealaltă jumătate fiind în continuare locuința gazdelor).

În timp ce doamna a condus celălalt cuplu spre cameră, noi am rămas pe terasă, se ne bucurăm de atmosferă și de băuturile răcoritoare. Și, curând, de păhărelul de țuică bucovineană de bun venit cu care ne-a servit domnul gazdă, dimpreună cu câteva feliuțe de slănină fragedă „pictate” cu boia... Țuica după bere e... plăcere, ce să fie?!

Pe urmă a venit rândul nostru să ne preluăm domeniul. Pensiunea oferă 4 spații de cazare care nu au numere pe ușă, ci nume de zeițe grecești. Noi am primit studioul Afrodita, singurul de la parter. Din câte mi-am dat seama, mai există 2 la primul etaj și 1 la etajul al doilea. Înclin să cred că toate sunt studiouri, nu simple camere, din moment ce al nostru a fost cel mai ieftin și... să vedeți ce am avut!

În primul rând, mi-a plăcut modalitatea de securizare a ușii de la intrare. Nu tu cheie, nu tu cartelă magnetică. Doar un cod din 4 cifre pe care îl alegi singur, gazda ți-l setează și pe urmă tot ce trebuie să faci e să-l ții minte. Am mai întâlnit chestia asta; prima dată acum 5 ani, la Cluj, la Căsuța cu arici. Mi se pare o metodă foarte bună, nu riști să pierzi cheia sau să uiți cartela înăuntru. Totodată am primit și codul de la poarta dinspre stradă (pe care n-a fost nevoie să-l folosim niciodată, căci toate revenirile noastre s-au făcut pe plajă).

Se intră direct în living; în stânga se face un hol de unde se intră în baie, pe urmă în dormitor. Spațiul este generos, dotările moderne și potrivite, culorile calde, blânde, luminoase. Imediat după ușă se află un corp de mobilier ce poate funcționa ca loc de lăsat încălțămintea, dar și bagajele. Lângă el, un coș de gunoi și un recipient din plastic cu capac pentru rufe murdare. Livingul e dotat cu o canapea extensibilă, o masă cu blat de sticlă pe care ne aștepta cana electrică și pliculețe cu ceai/cafea, iar în capătul camerei, lângă o fereastră ce dă în curtea umbroasă dinspre drum, un mic colț de relaxare, cu 2 fotolii și o măsuță. A, și TV-ul; uitasem.

Pe holul dintre camere se găsește un dulap foarte bine compartimentat, cu loc de umerașe și rafturi. În el stau ascunse mai multe lucruri posibil utile: masă și fier de călcat, halate de baie și papuci de unică folosință, seif, pilotă. Pe exterior, una dintre ușile culisante ale dulapului este dublată de oglindă.

Dormitorul conține un pat matrimonial dotat cu saltea groasă și confortabilă, acoperită cu lenjerie albă. Am avut la dispoziție câte 2 perne și câte un cearceaf pentru învelit. De-o parte și de alta – noptiere, prize, întrerupătoare. Opus patului – un birou cu minibar mascat, un scaun și încă un TV. Pahare de apă și vin pe o tăviță, cărți de citit (de împrumutat, desigur), dintre care una în limba engleză. Și un semn de carte personalizat pe care scrie așa: „Nu uita să fii liniștit. E marele lux al vieții moderne.” Fereastra dă spre mare, e acoperită cu perdele și draperii și, pe exterior, protejată de plasă contra insectelor.

E singurul studio fără balcon (de unde și prețul, mă gândesc); de fapt, are o bară de inox la vreo 10 cm de fereastră, doamna gazdă l-a numit „balcon franțuzesc” , însă mi se pare cam mult. În primă fază m-am bosumflat în sinea mea, dar pe urmă am înțeles că, la cât timp vom petrece în cameră, acest aspect chiar nu contează! În plus, am fost încurajați să folosim terasa exterioară de la sala de mese. Sau, chiar sub fereastra noastră se afla un loc foarte drăguț de relaxare, cu balansoar și o măsuță cu 2 scaune; acolo aveam să stăm la un pahar de vorbă cu alt oaspete în prima seară. În a doua – în foișorul nostru de pe plajă (dar să nu anticipăm).

Baia – baie cu de toate: chiuvetă, cabină de duș walk in destul de spațioasă, tron, spații de depozitare, calorifer-portprosop etc. Prosoapele (câte 2 de fiecare plus cel de picioare) se schimbă la 3 zile – era un anunț în sala de mese. Drept consumabile am avut săpunele rotunde, flaconașe de șampon și vanity kituri. La duș era încă un recipient mai mare cu ceva smac. Și hârtie igienică, desigur, plus rezerve.

AC în ambele camere; în prima noapte chiar a fost de folos, dar în a doua, după ce bătuse vântul cu putere toată ziua, n-am mai avut nevoie.

Singura hibă pe care am găsit-o acestui studio ar fi că nu prea ai unde să-ți usuci hainele ude. Ne-am agățat costumele ude în baie, iar a doua zi le-am găsit doar pe jumătate uscate. Și cred că ar fi mai utile niște prosoape de plajă în locul halatelor de baie...

În schimb, puține locații oferă foișoare private pe plajă! Mi-a plăcut foarte mult ideea, am mai întâlnit-o într-o formă mai rudimentară la OK by Ovo, la Vama Veche. Dincolo de gardul (transparent! ; și asta mi-a plăcut) ce delimitează proprietatea pe partea dinspre mare, direct pe plajă sunt amenajate 4 spații de relaxare, fiecare conținând o măsuță, 2 scaune și 2 șezlonguri (al nostru a fost singurul cu 3 paturi, nu știu de ce), toate sub o umbrelă uriașă de stuf. Ba, chiar în dimineața zilei de sâmbătă, s-au mai montat umbrele mai mici suplimentare pentru un plus de umbră. Și tot sâmbătă dimineață s-a amenjat încă o zonă de șezlonguri și măsuțe chiar în buza mării, doar că astea nu beneficiau de umbrele, se aflau în plin soare. Altfel, marfă de calitate – șezlonguri din acelea solide, din lemn, saltele groase. Aici ne-am petrecut ultima seară, în foișorul Afrodita, sub ochiul oval al lunii, ascultând valurile nu prea îndepărtate...

Plaja – vă spuneam – e dintre cele „reabilitate” . O fi fost necesar, nu mă pricep, însă rezultatul nu-i dintre cele mai fericite din punct de vedere turistic. În primul rând că nisipul nu-i nisip, ci o tocătură grosieră de scoici, imposibil de pășit pe ea fără șlapi; ba, mai de folos ar fi încălțări de apă, din cele pe care le folosim pe plajele pietroase de pe alte meleaguri. În al doilea rând, că-i nefiresc de lată (deși se poate și mai rău). Apa se adâncește destul de brusc, geamandura e la vreo 15-20 de metri de țărm. Un pic mai „blândă” pare să fie panta mai spre stânga, în dreptul fostei tabere de copii. În fine; nu e chiar cea mai grozavă plajă, dar îți faci treaba cu ea...

Să revenim în curtea dinspre mare (în jumătatea destinată oaspeților), unde piscina ocupă cam jumătate din suprafață. N-am încercat-o, deși era în plan; din 2 motive: în primul rând, aveam la dispoziție marea curată și nesperat de caldă și, în al doilea rând, e cam mică (maxim 10 metri lungime) și cam adâncă (1,7 m). Am preferat marea, precum spusei. Mă rog, sâmbătă mai puțin, că a bătut vântul și era cam nervoasă, dar aveam să ne scoatem pârleala duminică...  În zona piscinei se află duș (ni s-a recomandat ca înainte de a intra în piscină să ne degresăm bine cu gel de duș) și toaletă. Cealaltă jumătate de curte aparține gazdelor și conține, în mare, o bucătărie de vară.

Micul dejun este inclus în prețul cazării, iar ora se servire se agreează cu gazda. În cazul nostru, în jur de 9. Am găsit mesele din mica sală aranjate deja cu veselă și o parte din produse; celelate s-au adus ulterior. Am primit câte un platouaș cu diverse (un pic diferit de la o zi la alta): feta, mozarela, salam uscat, șuncă, măsline; încă unul cu pachețele de brânză topită, unt și gem; boluri micuțe cu produse home made (gemuri delicioase, salată de vinete în prima zi, zacuscă și humus în a doua). Vedeta a fost însă salata de roșii de grădină (din producție proprie, după cum ne-a asigurat gazda) cu un pic de ceapă, sare și ulei de măsline! Absolut delicioasă! Am primit și iaurturi, și ouă preparate cum am dorit în prima zi (ochiuri), fierte din oficiu în a doua. Și un coș cu mai multe feluri de pâine feliată.

Ceaiul și cafeaua se aflau la discreție nu doar la micul dejun, ci non-stop. Într-un colț se afla zona de bucătărie, echipată cu toate cele necesare; n-am întrebat, dar nici nu cred că ar fi fost careva interesat să-și pregătească acolo mai mult decât un ceai sau o cafea... Cu frigiderul ați înțeles ideea: era plin cu sticle de tot felul, te serveai și treceai pe caiet, urmând a plăti la final consumația. A, și mai era un bol cu fructe pe blat, tot așa, pentru toată lumea și pentru orice moment.

Ultimul capitol: celelalte mese. Am fost surprinși să aflăm cât de vastă e oferta pe limba asta de nisip dintre Eforii! KIR House are o convenție de 10% discount cu 2 mâncătorii: Restaurant Pescăresc Între Ape (cam 10 minute de mers pe plajă; este restaurantul complexului Vila Plaja Azur) și cu Restaurantul Sailors din portul Belona (cam 20 de minute de mers, în mare parte pe plajă). Ambele foarte bune, le-am testat pe rând. Dar despre asta vom povesti altădată...

În concluzie, a fost foarte bine la KIR House; cât pe ce să fie perfect... Un loc extrem de cochet, cu gazde foarte drăguțe și de ajutor, care fac fix ce și cât trebuie ca oaspeții lor să se simtă ca acasă. Poate ne vom întoarce, cine știe?!... La plecare (decazarea se face până în ora 11), doamna ne-a invitat să ne mai odihnim în foișor vreun ceas-două. Vântul se potolise, marea părea în sfârșit perfectă, așa că ne gândeam să ne prelungim micul sejur pe litoral până după-amiază târziu. Păi și ce loc poate fi „mai perfect” decât... plaja de la Corbu?! Facem ce facem și tot la Corbu/Vadu revenim... Am refuzat-o deci politicos, am cumpărat o umbrelă de soare (că mereu mersul la mare ne prinde nepregătiți din acest punct de vedere) și am adăstat pe plaja noastră de suflet câteva ore bune...

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 13 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI