O vacanta linistita

TIPĂREȘTE

Anul acesta doream sa revad si Turcia, de care ma leaga niste amintiri mai vechi. Fusesem in 2008 - 2009, prima data tot in Goynuk, la cateva hoteluri distanta de Kilikya (Royal Palm Resort) si in 2009 in Kiziligach, la ceea ce acum se numeste Asteria Elite Resort. Trebuie sa recunosc ca peisajul incredibil cu Muntii Taurus profilandu-se semet pe cerul albastru, alaturi de murmurul lenes al Mediteranei, a lasat o urma de nesters in sufletul meu, asa ca atunci cand s-a pus problema destinatiei, am rostit Goynuk, fara nici o ezitare.

Daca sunteti fani ai unui resort imens, de 5 stele plus, cu aur sclipind pe pereti, sampanie la micul dejun si calamar la cina, uitati si de Kilikya, si de Goynuk. Nu veti gasi aici asa ceva, poate doar la Amara Wings in Kemer...

Kilikya are cele cinci stele turcesti, insa este doar un hotel bun intr-o statiune micuta. Situat pe malul marii, este compus din doua corpuri de cladire: primul, construit in 1997, al doilea este nou, nu cred ca are mai mult de doi-trei ani de la darea in folosinta. Noi am avut elite room, adica camera in corpul nou. Ca si avantaje: camera mai mare, mobilier nou, LCD (oricum prinde doar posturi turcesti, rusesti, nemtesti si un CNN ratacit...) si un sistem electronic pentru "nu deranjati" (fiecare camera are o caseta pe hol, pe care apare inscris fie "nu deranjati", fie "curatati camera", apasand niste butoane dedicate plasate in interior).

Sa o luam, totusi, cu inceputul.

Am ajuns pe la ora 12 si cazarea s-a facut aproape imediat. Ne-au pus bratarile, ne-au oprit 20 de euro garantie pentru cardurile pentru prosoapele de piscina (e prima data cand mi se intampla, oricum ne-au dat banii inapoi la plecare) si un bell-boy ne-a dus bagajele in camera. Aici vreau sa distrug un mit creat indeosebi de englezi, pe site-urile lor de specialitate: la acest hotel toata lumea vorbeste engleza! Mai mult sau mai putin, insa suficient cat sa te inteleaga si sa nu-ti dea vodca cand tu ai cerut un pahar cu suc de protocale.

Revenim la camera. Prima reactie: WOW!! Absolut toate camerele au vedere la mare. Camera mare (vreo 30 si ceva de mp), un pat matrimonial si unul single, LCD, lampadar si birou, o oglinda pana in tavan pe care scria "Bine ati venit" in vreo 4 limbi (ghiciti in care? turca, rusa, germana si engleza), minibarul cu 4 doze de bere Efes, doua sticle de apa plata de 0.5l si vreo 6 sticle de 0.5l pline cu diverse sucuri (completat, constiincios, in fiecare zi). Pe jos o mocheta groasa si curata; aer conditionat in sistem centralizat, care a functionat ireprosabil (dimineata, rasaritul de septembrie facea ca atmosfera sa devina irespirabila in camera, obligatoriu porneam AC). Baia acceptabila, cu spatiu pentru dus delimitat cu geam (nu cabina, nu perdea, nu cadita), WC si chiuveta cu blat de marmura; consumabile de n-aveai ce face cu ele. Prosoape albe, curate si pufoase; papuci.

Problema: de la receptie iti dau un singur card pentru camera, asa ca n-ai cum sa lasi AC pornit cat lipsesti; noi am avut noroc cu o vreme superba in septembrie, undeva la 32 de grade maxim, dar in plin sezon cred ca e sufocant sa vii in camera dupa masa, dupa ce a batut soarele in geamuri. AC are si un senzor care nu-i permite sa porneasca cat timp usa de la balcon este deschisa.

Pe balcon, o masuta de plastic, doua scaune si uscator de rufe.

Ce mai pot sa zic despre camera? Curatenie in fiecare zi (si zic curatenie, adica sters de praf, aspirator, sters in baie, sters balcon), schimbat prosoape zilnic, lenjeria de pat au schimbat-o o singura data in 7 zile.

Cele doua corpuri de hotel sunt oarecum independente (fiecare cu restaurantele sale, cu piscina sa, cu plaja sa privata); totusi, animatia si aquapark-ul erau doar la piscina principala, unde era si amfiteatrul pentru spectacole, terenul de tenis si cel de baschet. Internetul era cu plata, fiind gratuit doar la receptia corpului nou si in lobby barul de langa aceasta.

Hotelul dispune de doua piscine mari (deja cand am fost noi apa din ele era cam rece, preferam sa ne scaldam in mare, mult mai calda, undeva spre 27 de grade), unde gaseai sezlong liber chiar daca veneai dupa pranz, piscine pentru copii si o piscina pentru cele trei tobogane cu apa care compun aqua-park-ul.

Desi nu are un parc intins ca al vecinului sau Royal Palm Resort, nici mini gradina zoologica a acestuia, nici macar raul cu pesti de la Asteria Elita Resort, la Kilikya gasesti un gazon bine intretinut, cascade si fantani arteziene, cativa palmieri inalti, pini umbrosi si peluze unde puteti face plaja daca nu va place aglomeratia de la mare sau de la piscina.

Ce mai gasim aici? Doua restaurante principale, doua snack-baruri, doua lobby-baruri (fac o cafea turceasca, la ibric, dementiala), doua pool-baruri, 4 restaurante a la carte (nu le-am incercat), sala de forta, baie turceasca si sauna (gratuite), spa, trei mese de biliard (cu bani, dar nu cine stie ce), cantar pentru bagaje (gratuit), serviciu de infoliere a bagajelor, camera pentru bagaje, cabinet medical, diverse magazine.

Se poate juca tenis gratuit toata ziua (echipamentul este oferit de receptie), animatorii la piscina fac si ei ce pot (poate fiindca era final de sezon, iar hotelul era plin de pensionari nemti si cateva familii de rusi, majoritatea cu copii mici). Aqua-gym, ceva darts, gimnastica de relaxare si hiturile Innei; locuri de joaca pentru kinderi si un mini orasel al copiilor (niste casute din lemn cu pasarele, tare dragute). Seara mini disco pentru copii si spectacole la amfiteatru, insa nimic demn de retinut.

Plaja incepe cu nisip si se termina, langa mare, cu obisnuitele pietricele care-ti rup picioarele :))) Aveau si un ponton, cu saltele pentru soare si dus, de unde puteai cobori direct in apa, insa cu putin atentie intrai si direct de pe mal (nu sunt bolovani in apa, ci doar forta de reflux e cam mare si apa te cam "absoarbe" cand se retrag valurile.

Despre mare nu pot sa spun decat ca era aceeasi Mediterana albastra, curata si calda de care sunt iremediabil indragostita inca de la prima noastra intalnire din Tunisia, acum aproape 6 ani.

Pe plaja randuri de sezlonguri sub copertine care le apara de soare; ce e neplacut este ca pe plaja exista doar un dozator pentru sucuri (celebrele TEC-uri turcesti); vrei altceva, te duci frumos pool-bar si-ti iei.

In adins am lasat la final partea cu mancarea... si asta pentru ca eu nu prea m-am putut obisnui cu ea. N-am ramas flamanda, dar nici nu m-am intors obeza.

Dimineata, din patru mese cu mancare, micul meu dejun a constat, invariabil, in oua ochiuri/omleta, putin cascaval, covrigi cu susan (foarte buni) si un fel de chec cu nuca. De baut, ceai, cafea, ceai turcesc, lapte cald sau rece. Sa va explic cu ce erau pline mesele cu mancare: patru feluri de legume gratinate/fierte/coapte! Cine naiba manca vinete coapte sau brocoli fiert dimineata??? Un fel de carnaciori prajiti care aratau tare ciudat, un fel de sunca si unul de parizer (din neamul al mai ieftin), cateva iaurturi lungi si chioare, frunze de patrunjel/rucola (am vazut nemti mestecandu-le tacticos), niste gemuri care nu semanau a nimic si unt la calup, care dupa ora 9 deja era moale si pleostit; paine feliata, paine neagra si cateva franzele; 2-3 soiuri de branza, marea majoritate sarate rau! Aa... si niste oua fierte 7 minute cu care puteai juca linistit tenis.

Pranzul m-a facut prietena cu un alt fel de mancare pe care, de obicei, nu-l prea apreciez: tocana si derivatele ei. De vita, de pui, chiftelute de oaie marinate, toate cu niste legume tavalite in sos, bune de potolit foamea.

Si acum, sa prezentam meniul in toata splendoarea lui: un fel de supa (chioara, daca vroiai sa-i dai gust, aveai tot felul de condimente), cel putin patru feluri de legume coapte/fierte/gratinate (brocoli gratinat era chiar bun), orez fiert (simplu), paste, sos de paste cu carne, cartofi prajiti/la cuptor, bucatele de pui in sos. Salatele sunt fenomenale, cel putin 10 variante, muraturile bune si ele. Fructele fara nici un gust (pepene, piersici, struguri), prune acre, mere extraordinar de bune (din acelea golden, cum se gaseau odata si pe la noi, dulci si zemoase). La capitolul prajituri, la fiecare masa exista baclavale si cataif, bineinteles insotite de clasicele budinci gelatinoase, in toate formele si culorile; uneori mere la cuptor; niciodata tort! O sticla mare de apa plata pe fiecare masa si bauturile clasice de la bar: bere, vin alb/rosu (acruuuu), sucurile TEC, ceai turcesc, cafea la dozator.

Seara gaseai ce era si la pranz, insa ca bonus era gratarul (pui, vita si oaie), foarte bun; tot seara faceau o lipie la grill de iti lingeai degetele si aveau cel putin patru tipuri de inghetata (n-am ratat-o pe cea cu lamaie). In timpul zilei, de la 12 la 16, la snack-bar gaseai pui la rotisor (buuuun), cartofi prajiti, hamburger, salate si fructe (era mai buna masa acolo decat la restaurant). Pe la 16.30 veneau cu cateva tavi de gogosi, piscoturi si saratele langa piscina; sa n-o uit pe tanti care facea gozleme; pacat ca n-a furat meseria de la batranica care avea aceeasi meserie la Asteria Elite Resort, ar fi avut ce invata!

Ce am uitat? Pool-bar si lobby-bar: cam tot ce iti trece prin cap: apa, ayran, sucuri, bere, whisky, vodca, martini, cocktailuri de toate formele si marimile. Repet, daca vroiai o cafea adevarata, trebuia sa te duci pana la lobby barul principal, in restul hotelului doar o apa fiarta maro, la dozator.

Hotelul este situat chiar vis-a-vis de cladirea in forma de vas de croaziera - Queen Elizabeth, la capatul principalei strazi de shopping din Goynuk. Multe magazine, magazinase si tot felul de buticuri, pline cu tot ce ganditi si nu ganditi. Blugi si tricouri, haine de piele si blana, rahat si tot felul de dulciuri, suveniruri, articole de marochinarie. Nu va duceti acolo visand la bazarul din Istanbul, pentru ca turcii nu mai sunt atat de dornici sa negocieze de cand rusii au stricat preturile. Oamenii astia nici nu discuta, platesc fix cat li se cere din prima: am vazut niste rusi platind 150 de dolari pe trei tricouri pe care le luau de la en-gros cu 10-15 dolari... Ce ar mai fi de zis? Plin de rusi (dar asta deja stiti deja), si nemti, in toata statiunea n-am vazut decat vreo doua-trei terase (nu restaurante, niste terase mai aranjate), unde puteti bea un ceai, fuma o narghilea si sa va bucurati de peisaj. Goynuk este o statiune mica, linistita, cu peisaje desprinse parca din cartile postale; nu are nimic de-a face cu aglomeratia si opulenta Larei, ori cu agitatia Antalyei. Kilikya este un hotel pe care il recomand tuturor celor care isi doresc un concediu linistit, apa, soare si plimbare (in zona se pot face niste drumetii frumoase, prin canionul Goynuk ori la vestigiile istorice din imprejurimi), insa daca vreti fast, lux si trufandale, cautati-le in alta parte.

---

VIZUALIZĂRI: 3870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI