Hotel la poalele Muntilor Taurus udat de Marea Mediterana

TIPĂREȘTE

Cand am aterizat pe aeroportul din Antalya, vremea era foarte placuta, ca o zi de primavara la noi. Stateam si ma gandeam ce haine mai subtiri imi pusesem in bagaj.

Ghida de la agentia partenera ne-a urcat pe toti in microbus, ne-a dat numarul ei de telefon in cazul in care avem vreo problema la hotel si apoi ne-a urat vacanta placuta neuitand sa ne atraga atentia asupra bacsisului pentru sofer.

Am zambit in sinea mea gandindu-ma ce “noroc” am eu cu ghizii…

Am strabatut orasul Antalya indreptandu-ne spre Kemer, mai précis spre Goynuk, mica statiune unde se afla hotelul nostru.

Am oprit intai la unul din hotelurile din lantul Rixos aflat mai la marginea orasului pentru a lasa doi dintre turisti.

Hotelul deosebit de elegant (vazut doar dinafara) era gatit pentru Revelion foarte frumos. Din pacate nu pot spune mai multe despre el pentru ca nu am stat decat cat au coborat turistii si si-au luat bagajele.

Ne-am continuat apoi drumul (aproximativ 50 km) pe autostrada unde, pe alocuri se lucra intens.

Am trecut prin zone mai mult sau mai putin pustii cu hoteluri inchise iar altele asteptandu-si turistii pentru sejurul de Revelion.

In sfarsit am ajuns si la Kilikya Palace Hotel- compus din 2 cladiri- hotelul de iarna si hotelul de vara asezat strategic intre munte si mare.

Holul hotelului era mare si aranjat doar cu un Mos Craciun si o casuta de iarna. In rest nimic nu trada pregatirea unei sarbatori.

Camera in care am fost cazate nu o obtineai vara decat in urma unui bacsis generos. Avea o terasa si o priveliste de-ti taia rasuflarea.

Conceptul de AI pentru perioada de iarna il puteti gasi pe site-ul hotelului. Certific faptul ca bauturile din mini-bar erau contra-cost iar apa plata in camera ti se aducea doar daca solicitai la receptie. In schimb aceasta putea fi luata de la barul hotelului ceea ce si faceam seara inainte de a ne duce in camera.

Baia era dotata cu tot ce vrei inclusiv halate cu care puteai merge si la piscina interioara a hotelului. Sfat: luati-va in bagaj papuci de plastic. Baia nu are cada ci un asa-zis separeu cu geam (nu cabina) unde se poate face dus dar sunteti nevoiti sa stati cu picioarele goale pe gresie or acest lucru poate fi incomod pentru unii dintre noi. Eu nu am avut si a trebuit sa-mi cumpar de la primul magazinas de langa hotel.

Dupa ce ne-am cazat, am inceput explorarea. Am coborat cu un lift cu peretii de sticla si am iesit. Am trecut pe langa piscinele hotelului unde mieunau cateva pisici si ne-am indreptat spre plaja. Ne-am plimbat putin si am parasit-o cu gandul sa ne intoarcem a doua zi sa facem poze, eventual pe soare. N-a fost sa fie…a plouat incontinuu toata perioada iar in dimineata cand am plecat inapoi spre casa ploua si mai si…

Restaurantul hotelului era destul de mare si aprovizionat din plin cu de toate. Mancarea era din belsug, destul de variata, bauturile (bere, votca, vin alb si rosu) ti se serveau de catre chelneri la masa. Cafeaua era doar la aparat si destul de slaba. Pentru bautorii impatimiti de cafea buna, aceasta se putea servi doar la barul hotelului.

Piscina interioara am vizitat-o tot in prima zi vrand sa vedem si sala de fitness, camerele de masaj si de spa. Intrarea la piscina era gratuita, la fel si sauna. Pentru masaj insa se platea (nu mai tin minte costul).

Cina festiva de Revelion a avut loc in cladirea de vara a hotelului intr-o sala destul de mare (Hadrianus) unde de la intrare am fost preluate si duse la masa care ne fusese rezervata. La cina, insa nu prea stiu ce ne-au servit. O combinatie intre aperitiv, prajitura, apoi salata si la sfarsit friptura iar intre timp o farfurie cu fructe…doar apa si vinul au fost gratuite restul bauturilor trebuiau achitate.

Trebuie sa va spun pentru cei care inca nu au ajuns de Revelion la turci ca ei sunt foarte nationalisti. In afara catorva melodii consacrate, formatia a interpretat doar cantece de-ale lor, cantece care erau cantate si de pe ringul de dans iar noi, ceilalti (romani, rusi) nu faceam decat sa ascultam si sa dansam. Cred ca trei sferturi din muzica au fost slagare turcesti. Nu pot sa spun decat: Bravo lor! Masa, felicitarile, distractia si dansul au tinut doar pana-n jurul orei 2, petrecerea continuandu-se apoi la discoteca hotelului.

Despre statiunea Goynuk nu am a va spune prea mult.

Ne plimbam in fiecare seara (mai mult sau mai putin prin ploaie) pe straduta principala care avea de-o parte si de alta magazinase care erau deschise aproape toate.

Vis-à-vis de hotel se inalta semet Queen Elizabeth. Am profitat sa spunem de usoara neatentie a baiatului de la intrare si ne-am clatit ochii putin in holul imens care avea o timona in dreptul barului.

Alaturi de el, mai précis peste strada, se afla hotel Le Chateau de Prestige, inchis acum iarna dar intins pe o suprafata destul de mare.

Un sejur la Kilikya Palace merita facut cred eu, mai mult vara cand imprejurimile si privelistea sunt superbe.

Sincer, daca ar fi sa ma intorc, cu tot “N”-ul lipsa poate as incerca si Queen Elizabeth Hotel.

Cei care au fost cazati in acest hotel imi pot spune daca ar merita sau nu.

Muntii Taurus in stanga, Marea Mediterana in dreapta si terasa imensa a camerei noastre pe care ploua si ploua si ploua…inceput si sfarsit

---

VIZUALIZĂRI: 5329 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI