Decor bun pentru câteva zile de relaxare la mare

TIPĂREȘTE

Aș rupe un pic ritmul, aș sări (cronologic) peste câteva vacanțe și minivacanțe (dar promit că revin) și v-aș povesti despre cea mai recentă, cea de Rusalii. Nu știu de ce, așa îmi vine... Poate pentru că-i vorba de mare și vara deja s-a înstăpânit temeinic (cam devreme și cam brutal) și, unde te învârți, auzi tot „mare” și „concediu” (io trebe să mai aștept, dar „ciupesc” firimituri cât încape).

Am fost „la mare la bulgari” . Până „la mare la noi” facem cam 3 ore, numai bine când e vorba de tras o fugă în weekend. Dar când avem la dispoziție 3 sau 4 zile, merită să mergem o oră-două în plus și să avem parte de locuri ceva mai spectaculoase la prețuri și servicii...comparabile. În anii trecuți prețurile erau mai mici și serviciile mai bune, dar între timp lucrurile s-au mai stricat și pe la ei. Cel puțin vara. Noroc cu locurile, că au rămas la fel de spectaculoase, bulgarii mențin încă statutul de rezervație naturală pentru zona de litoral dintre Vama Veche și Balcic, în timp ce noi ne-am „specializat” pe „reabilitat” plaje (am aruncat o privire la întoarcere spre cea de la Golful Pescarilor și m-am cutremurat).  

În fine, am rezervat din timp un apartament la Kaliakria Resort. Cunoșteam oarecum complexul, ba chiar am făcut câțiva pași prin el acum 5-6 ani, când ne întorceam de prin alte părți, încercând să găsesc un restaurant cu view despre care citisem într-un blog. Am nimerit undeva deasupra restaurantului (așa am crezut atunci, dar de fapt am nimerit deasupra restaurantului resortului vecin), n-am „săpat” mai mult, ne grăbeam sau din plictiseală, nu mai știu, am zis că om reveni altădată. Și acum a venit timpul.  

Kaliakria Resort este un complex ce aparține de satul Topola, cocoțat pe un deal, la vreo 2-300 m deasupra mării. Rezultă principalul dezavantaj, că trebuie să te duci cu mașina la plajă, dar ni l-am asumat. Este format din mai multe clădiri cu 2-3 etaje, dispune de 5 piscine exterioare (dintre care 2 tip infinity), de 3 restaurante, sală de fitness și masaj și sală de conferințe; în plus, în descrierea serviciilor, am găsit: un club al copiilor, lecții de călărie și de navigație pe mare, lecții de tenis și de golf, închiriere de biciclete. Sunt disponibile studiouri și apartamente cu 1 sau 2 dormitoare, toate beneficiind de balcon sau terasă, fiecare unitate putând acomoda de la 1 până la 6 persoane. Se poate rezerva cu sau fără mic dejun inclus. Nu are plajă proprie și este pet friendly. În general, locația dispune de comentarii destul de ok, pe booking are nota 8,8 din 993 de evaluări, iar pe Google 4,5 din 1247.

Eu am rezervat un „apartament cu 1 dormitor, balcon și vedere la piscină” pentru 3 nopți și 2 persoane, fără mic dejun; nu mai țin minte dacă așa am vrut, fără mic dejun, sau asta era singura opțiune la momentul acela. În fine, nu mi-am bătut capul, știam că există un magazin cu de toate în imediata apropiere și că apartamentul are chicinetă. A costat 593 leva (cam 300 euro), din care 42 euro mi se vor întoarce înapoi în curând sub formă de credit pentru alte rezervări viitoare. Am avut drept de anulare gratuită până cu 10 zile înainte, apoi banii mi-au fost retrași de pe card.  

S-a întâmplat că ne-am întâlnit cu o prietenă din Constanța cu o săptămână înainte și i-am propus să vină și ea cu noi. S-a decis rapid. Bine, am propus și altora, că ne-am întâlnit cu toată gașca, însă ceilalți s-au cam codit... Din poze nu-mi era clar dacă Fidan ar încăpea în apartamentul nostru, vedeam o canapea în living, însă n-aveam idee dacă-i extensibilă sau nu. În plus, se știe că o canapea nu se compară cu un pat în materie de confort și, extra, ne-am gândit că poate se mai hotărăște careva pe ultima sută de metri să vină. Așa că am decis să mai rezervăm o unitate de cazare. De data asta s-a ocupat Tati, care a ales varianta cea mai convenabilă, zice el: apartament cu 1 dormitor și mic dejun inclus pentru 3 persoane, la același preț cât pentru 1 persoană!!! Super! Ne-om lipi și noi la micul dejun al lui Fidan!... De preț nu mă întrebați, că nici eu n-am pe cine să întreb, Tati mișună prin țărișoară...

Am reușit să plecăm la o oră record din Galați, adică foarte curând după serviciu, pe la 14:30. Aplicația de orientare ne dădea puțin peste 4 ore până la destinație, în realitate am făcut una în plus, drumul fiind destul de aglomerat și noi necesitând a străbate Constanța pentru a ne recupera amica. Iubim drumurile Dobrogei și de când cu podul de la Brăila, cam asta-i ruta (era și înainte, însă traversam Dunărea cu bacul): Măcin – Horia – Baia. E87 este înfiorător de aglomerat și anost, de obicei nu rulăm decât vreo 13 km pe el, de la intersecția spre Jurilovca până la intrarea în Mihai Viteazu, unde virăm stânga, spre Sinoe – Istria. Până nu demult drumul nu era grozav pe această porțiune, însă acum se prezintă mai mult decât decent și e mult mai liber; în plus, simți mai bine apropierea mării... Dezavantajul cu care vine la pachet e că după aia trebuie să traversezi Mamaia. În fine, ne asumăm sau nu, depinde de context... Altfel, varianta clasică înseamnă E87 până la Ovidiu – Constanța. În fine, am divagat că m-am gândit că poate careva apreciază ideea...

Evident, de la Constanța am continuat pe binecunoscutul DN39 până la Vama Veche. La graniță am prins 7-8 mașini în față, mai mult de 10 minute n-am stat (la întoarcere am trecut ca-n brânză, dacă vă vine să credeți! ; am o cunoștință care a ales vama Negru Vodă și mi-a povestit că au stat mult mai mult, și la dus, și la întors). Controlul documentelor s-a făcut sumar, ochiometric (o fi bine, o fi rău?!). Am avut vigneta pentru Bulgaria cumpărată în avans, ceva leve dețineam deja din călătoriile anterioare, deci am dat bice cailor. Drumurile în Bulgaria, ca de obicei, mult, mult mai libere și mai relaxante ca la noi! De fapt, din 10 mașini întâlnite, 8 erau cu numere de România. În fine, pe la 19:30 urcam dealul Topolei, depășeam Aqua Parkul vecinului Topola Sky și pătrundeam pe sub bolta ce marchează intrarea în Kaliakria Resort.

Imediat în dreapta e Recepția. Tati s-a ocupat de cazare, noi, fetele, am rămas pe lângă mașină, dezmorțindu-ne oasele și delectându-ne cu parfumul teilor întârziați și cu splendidele culori ale hortensiilor. Tati remarcase, pe când se jucase pe booking, că pe prima linie, sea-view, sunt ceva apartamente cu 2 dormitoare și spera să le dea pe cele 2 ale noastre contra unuia din celălalt. Eu i-am urat succes. N-a prea avut, deci am rămas cu 2 apartamente cu câte un dormitor pool-view. Nu foarte depărtate în spațiu, cel puțin, în clădiri alăturate. Cu rezervarea la celebrul restaurant deasemenea a înregistrat un succes parțial: azi nu se poate, mâine da. Hmm, bine și așa...

Există o hartă a complexului la recepție, Tati a pozat-o și ne-a distribuit-o, dar ar fi fost drăguț să existe hărți „fizice” . (Mă rog, devenim cârcotași... Putem trăi și cu hărți virtuale, mai ales că ici-colo sunt indicatoare spre principalele puncte de interes.) Ce am apreciat este faptul că sunt suficiente locuri de parcare amenajate „printre blocuri” . Am cazat ușor mașina, ne-am extras băgăjelele din portbagaj și am pornit întru stăpânirea vremelnică a „vastelor domenii” .  

Care chiar așa fură ele, vaste (60 mp zice booking) ! Le-am inspectat pe rând. Unul se afla la parter, în K3, Block 1, Entrance 1. Celălalt la ultimul etaj, în K3, Block 3, Entrance 1. Dacă nu făceam poze, zău de mi-aș fi amintit! Amândouă arătau asemănător, doar că primul avea terasa mai mare și al doilea balcon. Iar în al doilea era desfăcută canapeaua din living și pregătită de somn, deci am dedus că ăla ar fi apartamentul lui Fidan-Trei-Persoane. (Care ar fi putut lejer subînchiria, noi am tot bătut-o la cap, dar...) Rezultă că ăl’ de la parter și cu terasă ne-a revenit nouă, mie și lui Tati. Pe el o să-l descriu mai amănunțit, deci.

De fapt, era un parter mai ciudat, căci trebuia să cobori câteva trepte ca să ajungi la el, dar terasa era un pic mai sus de nivelul solului (am observat că unele unități de cazare de la parter aveau portiță de ieșit direct în grădină, al nostru nu avea). Se intră în hol, în față e baia, în stânga dormitorul, în dreapta – luuungă – încăperea comună pentru bucătărie și living, din care se iese pe terasă. Altfel, aspect destul de aerisit, fără mobilier în exces, dar nici nu pot spune că lipsea ceva.

În hol se afla un corp specific, cu pantofar, cuier și oglindă. Tot aici era panoul de unde se reglează aerul condiționat. Nu putea fi reglat pe fiecare cameră în parte, ci la pachet, dar n-am suferit din cauza asta. De fapt, am prins destul de răcoare, doar după-amiaza târziu se încingea un pic atmosfera, porneam AC-ul câteva minute și era ok. Din hol se face o debara unde se află boilerul, masa și fierul de călcat și suportul pentru uscat rufe.

În dormitor am avut un pat matrimonial încadrat de noptiere, un dulap și un birou cu taburet și oglindă. Lenjeria albă și curată, perne destul de ok, pilote subțiri individuale pentru învelit. Veioze, prize și întrerupătoare pentru fiecare și câte un set de prosoape albe la capătul patului. (Prosoapele folosite aveau să ne fie schimbate zilnic, ba într-o zi am găsit chiar în plus, dar în ultima zi au uitat să-l înlocuiască pe cel de picioare din baie.) Fereastra dădea în parcare, avea perdele albe subțiri și draperii maronii tot subțiri, care nu prea făceau față dimineața. În dulap erau depozitate perne și pilote de rezervă; chiar m-am servit cu o pernă în plus pe care am folosit-o pe post de paravan în fața ochilor, să mă apere de primele raze de soare.

În baie am avut cele obișnuite, cu cabină de duș cu uși de plexiglas ce se închideau ermetic, însă scurgerea era deficitară, necesitând o curățire urgentă și temeinică! În plus, apărea o mică băltoacă pe podea după folosirea dușului, nimic deranjant, dar mă gândesc că ar putea să devină în timp. Gunoiul ne-a fost ridicat abia în a doua zi (la Fidan deloc). Altă curățenie (spălat pe jos etc) nu cred că s-a făcut, însă nici n-am simțit nevoia, am păstrat și noi cât am putut. Am avut și ceva consumabile, săpunele rotunde și câte un flaconaș de gel de duș, șampon, balsam de păr și loțiune de corp; cele consumate nu s-au suplimentat însă. Hârtie igienică în cantitate suficientă. Baia se aerisește eficient printr-o fereastră.  

Bucătăria mi s-a părut destul de bine dotată, ai putea să te muți acolo și să gătești orice ai chef fără probleme. Inclusiv mașină de spălat vase este, plus o „pastilă” specială (restul mă gândesc că ar trebui să ți le cumperi). Noi n-am utilizat-o, n-am „gătit” decât câte o cafea în primele 2 dimineți și am spălat vasele de mână. Am găsit detergent obișnuit de vase și burete nou. Desigur, sunt tacâmuri, veselă de toate felurile și tot felul de accesorii de bucătărie. N-am avut însă șervețele sau o cârpă de bucătărie, nici suport de uscat vasele. În frigider ne aștepta un pet mare de apă din partea casei, iar într-un coșuleț, pe blatul-măsuță, câteva pliculețe de ness, ceai și zahăr. Condimente parcă zic că n-am văzut.

În continuare, livingul este dotat cu o masă înconjurată de 3 scaune, canapeaua (extensibilă), o măsuță de cafea și TV-ul pus pe altă măsuță.  

Întreaga suprafață a apartamentului e acoperită cu gresie (ușor de întreținut și răcoroasă, mereu mi s-a părut o idee bună la mare), toate ferestrele dau spre parcare, practic apartamentul se desfășoară pe întreaga lățime a blocului. La fel, același tip de perdele.

Terasa e măricică, de formă aproximativ pătrată și dă spre grădină, iar dintr-un colț, oferă vedere la una din piscinele hotelului 😊 (Fidan avea vedere frontală, de sus, mult mai faină). Drept mobilier, o masă cu 2 scaune, plus un colț de relaxare cu mini-fotolii și o canapeluță înconjurând o masă de cafea. Mobilier de grădină, din imitație de rafie, din cel mai ieftin, nu foarte comod (am preferat să folosim scaunele, aveau pernuțele un pic mai groase). În fine, n-a fost o tragedie. Era plăcut de stat seara la o bârfă și un pahar de ceva, mai ales că țânțari n-am prea văzut.  

Micul dejun se servește în celebrul restaurant El Balcon del Mundo! Dacă am fi știut, nici nu ne-am fi agitat cu rezervarea pentru cină, dar ne-am prins mai târziu... Precum îi sugerează numele, acesta se află chiar pe buza dealului, oferind niște vederi de excepție în direcția mării! Se prezintă ca o terasă în mare parte acoperită, umbroasă și primitoare. În fine, o să povestesc mai mult când o să scriu articolul despre mâncătorii.

Intervalul orar pentru mic dejun nu-l mai știu, de fapt nu știu dacă l-am știut vreodată; noi mergem de obicei pe la 9. La intrare am găsit mereu câte un angajat care îți caută camera pe o listă. În prima zi, doar i-a arătat Fidan brelocul cheii, pe care scria ce și cum, omul s-a făcut că verifică și ne-a invitat să intrăm. A doua zi (alt angajat) – nu figuram-neam! S-a pus Tati să caute rezervarea pentru 3 persoane, i-a arătat-o, omul tot nu ne-a găsit, dar ne-a lăsat în pace. A treia zi ne-am dus cu rezervarea în dinți; la fel, nu eram pe listă, dar ni s-a permis accesul. La plecare, s-a dus Tati la Recepție să lămurească problema. De fapt, bulibășiseră la momentul cazării, trecuseră mic dejun pentru 3 bucăți pe camera cealaltă, de 2 bucăți... Genial; nu m-aș fi gândit...  

În fine, ideea e că am beneficiat în fiecare dimineață de un mic dejun excelent, mult peste ce am sperat! Servit sub formă de bufet, cuprinzând preparate variate și de calitate: mezeluri, brânzeturi, legume, fructe, somon afumat, ouă (ochiuri, omletă, fierte în coajă sau jumătăți de ouă fierte acoperite cu icre de Manciuria sau un fel de maioneză acrișoară), niște măsline fără sâmburi, în ulei, absolut divine, banița (plăcintă cu brânză dulce-sărată), minicroasante, pateuri cu ciocolată și multe, multe altele. Pâine de casă, cu semințe – delicioasă.  

Vedeta era standul unde se preparau pe loc clătite americane, acolo mereu era coadă, noi n-am stat, nu ne înnebunim chiar atât după clătite. Preferam să-mi închei masa cu un mic bol cu iaurt (o minunăție!), peste care presăram semințe și bucățele de fructe sau miere. Pur și simplu, nu văd un mod mai bun de a-ți începe ziua!  

A, nu v-am zis de cafea – mediocră. De fapt, cred că era ness. În varianta cappuccino, era acceptabilă. (De aceea completam pe urmă cu o cafea făcută în cameră, după rețeta clasică.) Aveau și ceaiuri, nu le-am încercat. A, și cât pe ce să uit de sucuri! Erau 4-5 feluri de sucuri, din cele din cutie, dar prezentate frumos, în căni de sticlă. Bunișoare. Preferata mea a fost însă limonada de casă.

Aminteam că sunt 3 restaurante în complex. În afară de El Balcon del Mundo, mai sunt Terrazza, cu specific italian (și ea beneficiază de o vedere spectaculoasă la mare) și Bistro El Jardin, care se vrea cu specific bulgăresc. Nu știu dacă toate sunt deschise pentru prânz (El Balcon sigur da), dar pentru cină cu siguranță. Noi le-am încercat pe toate 3. Dacă e să fac un clasament în urma experienței personale, acesta ar fi: 1. El Balcon del Mundo (detașat!); 2. Terrazza. 3. El Jardin. Dar mă gândesc să scriu un articol separat despre ele, pentru că acceptă și oaspeți din afara resortului. Altfel, la prânz am mâncat pe lângă plajele pe care le-am vizitat. Și despre ele poate o să scriu.  

Piscinele

Vă spuneam că sunt 5, cel puțin așa scrie pe site. Nici măcar n-am apucat să le vizităm pe toate, adică am vrut, dar tot am ratat una, aflată în colțul opus față de blocurile noastre. Iar una era în reparații, fără apă. Totuși, rareori am întâlnit piscine atât de mari și de frumoase! Cea principală, din mijlocul complexului, dispune și de pool-bar și este străbătută de un podeț. În partea dinspre mare sunt amplasate pe gazon 2 bărci; când te afli în apă, ai senzația că ele plutesc pe mare, iluzia optică este desăvârșită! Evident, există și secțiuni pentru cei mici, dar nici zona de adulți nu prezintă cine știe ce pericol, adâncimea fiind constantă, de 1,2 m. Vorbesc de piscina principală, căci doar pe ea am încercat-o.  

Apa era extrem de caldă și de curată, în fiecare seară angajații băgau niște roboței care curățau piscinele. Numărul de șezlonguri, umbrele și baldachine era însă clar subdimensionat și se purta, din ce am remarcat, rezervarea șezlongului cu prosopul dis de dimineață. Pe noi nu ne-a deranjat acest aspect; diminețile oricum ni le-am petrecut pe diverse plaje, iar pe la 5, când veneam la piscină, ne așezam prosoapele pe iarbă și oricum mai mult în apă stăteam...

Cât despre restul complexului, ar fi de remarcat minunatele aranjamente peisagistice, cu tot felul de plante și flori. Gardul viu cuprindea rugi de mure, levănțica era înflorită, la fel trandafirii de mai multe soiuri, parfumând discret atmosfera. Despre tei am amintit deja. Într-un loc, în apropierea restaurantului principal, erau ronduri cu plante aromatice, iar în fața bistroului El Jardin (care de fapt se află în exteriorul resortului, nu departe) este o grădină de zarzavat, o mică livadă și un iaz cu nuferi (și broaște). Tot aici se găsește și magazinul, destul de bine aprovizionat și cu prețuri medii, iar vânzătorii înțeleg românește, unii chiar vorbesc binișor.  

Despre alte facilități nu pot povesti, căci nu le-am încercat. Ce să faci mai întâi în 2 zile jumate?! Check-in se face începând cu ora 15, iar check-out până la 12. Noi am plecat pe la 10:30.

Împrejurimi

Ai nevoie de mașină, musai, dacă vrei să te foiești prin împrejurimi. Altfel, nu te plictisești chiar dacă stai o săptămână sau 2, ai ce face și vedea. Topola se află între Kavarna (4-5 km) și Balcic (vreo 10 km); până la granița cu România sunt aproximativ 40 km. Poți vizita Peninsula Kaliakra, cu celebrul sit arheologic, poți mânca midii la celebra fermă de la Dalboka sau face plajă la Bolata. Poți merge mai departe, spre Tyulenovo și Șabla. Sau în sens invers, spre Balcic (Castelul Reginei Maria, Grădina Botanică etc) și salba de stațiuni până la Varna.  

Noi am vizitat în repetate rânduri multe dintre aceste atracții, dar tot au mai rămas colțișoare „virgine” , plus că ne place să revenim în anumite locuri. În imediata apropiere sunt câteva plaje frumoase ascunse sub versanții de calcar sau tuf: Bendida, Argata, Kibella, Heros. Sunt un pic mai greu accesibile, pentru că trebuie să lași mașina sus și să cobori (unele dispun de shuttle gratuit). La altele, precum Ikantalaka sau chiar Kavarna, se ajunge mai facil. Fiecare dispune de posibilitatea de a mânca sau bea ceva, chiar și de servicii precum închiriat chestii pentru sporturi pe apă. Am văzut și câteva parapante pe cer, iar pe hartă am remarcat un zip-line. Nici iubitorii de golf n-au de ce să se declare dezamăgiți, deși pentru ei există resorturi aparte, precum Thracian Cliffs sau, mai aproape de Balcic, BlackSea Rama sau Lighthouse. Și or mai fi...

Am avut noroc de o vreme perfectă, apa mării a fost nesperat de caldă (față de săptămâna anterioară, la Constanța, când n-am putut intra decât până la genunchi), dar cam cu alge. Per total, am declarat minivacanța o experiență minunată, chiar dacă pe ici, pe colo, treburile au mai șchiopătat (în special în ceea ce privește serviciile). M-aș întoarce la Kaliakria Resort și recomand!  

---

VIZUALIZĂRI: 1003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI