Hotel Jardin de Iuazu - Puerto Iguazu

TIPĂREȘTE

Cand am rezervat hotelul pentru Puerto Iguazu stiam ca acolo vom avea parte de zile cu 30-32 de grade Celsius, umiditate extrem de ridicata si multi, multi tantari. Asa ca m-am gandit c-ar fi bine sa gasesc un hotel care sa aiba piscina si unde proprietarii sa aiba grija sa tina tantarii ceva mai departe de proprietatea lor. Si-uite asa am ales hotelul Jardin de Iguazu, cotat pe Booking.com cu trei stele.

Hotelul este localizat pe Calle Bonpland la numarul 274. Este aproape de terminalul de autobuze, aproape de centru, de magazine si restaurante. La coltul strazii este singura banca din Puerto Iguazu, ideal daca ai nevoie de bancomat.

Cand am intrat in receptie, domnisoara care era la pupitru stia numele meu, semn ca nu s-a cazat multa lume in acea zi. Am fost intampinati cu o bautura de bun venit si m-am amuzat cand ne-a servit cu caipirinha, care este bautura traditionala in Brazilia. Am intrebat-o cum sta treaba si mi-a spus ca oricum suntem la cativa kilometri de granita cu Brazilia si e bine sa ne obisnuim cu caipirinha, mai ales ca urmeaza sa mergem in Brazilia.

Formalitatile de check-in au decurs rapid. M-a intrebat cum voi face plata si stiind de la Buenos Aires ca daca platesc cu cardul scap de TVA-ul de 21%, i-am spus ca voi plati cu Visa. Ne-a dat harta orasului, ne-a spus unde putem manca bine (chiar au fost bune recomandarile ei, am mancat la doua restaurante si a fost excelent) si ne-a condus la camera. Camera a fost la parter. Destul de maricica, cam 22 de metri patrati. Echipata basic, cu un pat matrimonial pe mijloc si doua noptiere cu veioze pe ele, cu un dulap destul de incapator, un blat cu televizor si frigider mascat intr-un dulapior si suport pentru bagaje. Foarte curat, lenjeria de calitate, iar pe pat ne-au intampinat cate trei prosoape pentru fiecare, toate de un alb imaculat. In dulap erau halate pentru piscina si inca doua prosoape, genul acela de prosoape de plaja, mari, pufoase si albe, tot pentru piscina. In frigider erau bauturi racoritoare, bere, sticle mici de vin si patru sticle de apa minerala. Le-am scos si le-am bagat pe ale noastre, cumparate de la marketul de la coltul strazii. Daca nu mi-a placut ceva, a fost pozitionarea aerului conditionat. Era deasupra patului si deranjeaza putin pe timpul noptii, chiar daca am blocat palele in pozitia orizontala.

Baia, destul de mare cu de-acum clasicul bideu care este prezent in toate baile din Argentina si o cabina de dus de 1,20 x 0.80 metri. Apa calda a fost tot timpul. In baie am gasit consumabile personalizate cu numele hotelului insa nu le-am folosit, asa ca despre calitatea lor nu ma pot pronunta.

Am avut inclus micul dejun in rezervare. Foarte bun. Omlete, ochiuri, oua fierte, carnati prajiti. Astea la produse calde. Patru feluri de salam sau sunca si tot vreo patru feluri de branza. Rosii, castraveti la legume. Muuulte fructe: pepene rosu si galben, papaya, guava, portocale, banane, ananas. Lapte, iaurt si ceai, unt si vreo trei feluri de gem. Cafeaua a fost chiar buna. Cateva feluri de paine, cateva feluri de prajituri, iar la partea de bauturi erau doua feluri de suc si apa plata. Micul dejun se putea servi atat in salonul destinat cat si pe terasa de la piscina. Evident c-am preferat afara, deoarece la cafea merge si tigara, nu-i asa?

Pentru c-am vorbit de micul dejun, as vrea sa fac o paranteza. Am citit de multe ori articole in care colegi de-ai nostri povesteau oarecum oripilati despre comportamentul compatriotilor nostri prin diverse locuri, mai ales prin Grecia. Eu as vrea sa va povestesc cum se comporta … japonezii. Da, ati citit bine. Chiar ei, urmasii samurailor, ei care au in ADN codul Bushido. In prima dimineata am fost trei familii la micul dejun, dar in acea zi s-au cazat opt japonezi pe care i-am intalnit a doua dimineata, la micul dejun. Rascoleau cu mana prin platourile cu mezeluri si branzeturi, desi alaturi erau clestii cu care se pot lua produsele de pe platouri. Vorbeau tare, aproape zbierau. Si n-am mai rezistat cand unul dintre ei si-a aprins tigara in salon. Eu sunt fumator inrait si cu toate astea am inteles de mult ca daca nu e voie sa fumez la interior, nu fumez si gata. Si cum n-am multa scoala la chestii de-astea, l-am intrebat daca vorbeste engleza, mi-a spus ca da si l-am rugat sa stinga tigara sau sa iasa afara cu ea. S-a-ncuntat, a uitat ca stie engleza si-a-nceput sa ma sorcoveasca in japoneza. Imi pun salariul pe-un an la bataie ca vocabularul lor nu e asa de bogat ca al nostru la jargon, asa ca la una de-a lui, i-am servit doua-trei de-ale noastre. Grele de tot. Nu vi le spun aici ca mi-e ca se viruseaza saitul. Ailalti sapte se uitau la noi si nu mai ziceau nimic. Cand am obosit amandoi, l-am intrebat daca stie ce e cucul. I-am explicat eu ca e “ a bird who put it’s eggs in other’s birds nest “, a inteles, apoi i-am spus sa open well his clapauge ears si sa listen: “ ma’ friend, now you understant what is cucu’, so … it’s no another bird like cucu and is not a better death like seppuku. Take this knife for butter and do it yourself “. M-am intors pe calcaie si m-am dus pe terasa sa-mi beau cafeaua. Asta ramasese lemn Tanase si ailalti sapte radeau de erau pe sub masa. Asa ca nu numai romanii sunt necivilizati, ci chiar si mariile lor japonezii.

Ma scuzati … cam lunga paranteza. Sa revin. Piscina a facut toti banii. Dupa fiecare dintre cele doua zile in care am umblat pe la cascade prin caldura si umezeala aia, seara am bagat cate doua ore de piscina care au mers unse. Desi programul era pana la ora 20.00, nu ne-a zis nimeni nimic chiar cand am stat pana la 23.00 la piscina.

Personalul hotelului a fost foarte amabil. I-am rugat sa ne aranjeze o masina pentru transferul de la Puerto Iguazu la Foz de Iguacu, in Brazilia si ne-au oferit o masina la un pret mi bun decat as fi gasit eu daca luam un taxi de pe strada. In ultima seara am stat la o palincuta si cu proprietarul. Am vorbit evident despre fotbal si l-am intrebat apoi cum de n-am vazut tantari la hotelul lui. Mi-a spus omul ca din doua in doua zile da cu atomizorul prin toata curtea si el si toti vecinii lui si-uite asa reusesc sa tina sugativele alea departe de turisti.

Pretul cazarii a fost 106 dolari pe noapte, in conditiile in care, asa cum v-am spus, n-am platit TVA. Cam mult, insa, dupa parerea mea merita. Piscina, lipsa tantarilor, curatenia, amabilitatea personalului, micul dejun de calitate, toate astea ma indeamna sa recomand acest hotel oricui ajunge in zona. Dupa standardele mele cele trei stele ale hotelului bat, cu putina bunavointa spre patru.

Va doresc vacante cu zile senine si nopti romantice.

---

VIZUALIZĂRI: 1518 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI