Vrei ...? Da, vreau! Hotel J24 Milano (continuarea se afla in review)

TIPĂREȘTE

Stilul italian este fascinant... daca ajungi o data sa il gusti, ramane acolo infiripat in adancul subconstientului tau si tot apelezi la acea memorie, pana cand intr-o zi, cu o pofta nebuna spui:

“ trebuie, trebuie sa mai simt acel extaz prelungit care iti incanta toate simturile, trebuie sa mai am o bucatica din acel miraj arhitectural: Italia. ”

Am inceput cautarile emotionata, savuram fiecare poza, fiecare frantura de exaltare ale celor care gustasera din experienta aceasta, simteam ca si cum vacanta a inceput deja si ma las purtata de multitudinea de frumuseti impartasita de altii.

Cautarea este o frenezie, simti un val de endorfine in tot corpul, ai dori sa nu se termine, dar sti ca te asteapta ceva mult mai intens:

experienta ta concreta... vei simti pe pielea ta placerea privirii acelor locuri incarcate de grandoare.

Cu cat cautarea devenea mai minutioasa, cu atat mai intensa era emotia... imi doresc sa nu gresesc... stiu ca vor fi putine zile, dar vreau sa le simt din plin, vreau sa ma bucur din plin.

Pentru mine hotelul reprezinta incununarea unei vacante de vis... este acel cadru intim in care te intorci emotionat din incursiunea ta in nou si neprevazut si

lasi gandurile sa se aseze rabdatoare, le lasi sa se cuibareasca adanc in memoria ta si zambesti multumit pentru ca ai descoperit un coltisor fascinant din planeta asta.

Stiam ca vor fi patru nopti, un loc nou- nout, care sa se lase usor explorat, care sa imi ofere la tot pasul satisfactie vizuala, pe care sa il pot admira la pas,

sa fie un oras muzeu cu grandoare si stil... incet, incet mi-am dat seama: Milano.

Pe nedrept acest oras, Milano, a fost asociat cu patura sociala a celor grandomani, a celor care merg sa isi procure bunuri si nu pentru magia frumusetii locurilor.

Ei bine, pentru mine Milano este orasul frumusetii arhitecturale, a gustului de inghetata, a oamenilor locului care au inteles rafinamentul, a poftei nestavilite de a descoperi autenticul italian.

Fara timp de pierdut prin magazine, fara buget pentru lucruri care costa cat o vacanta.

De ce as investi in lucruri moarte cand pot investi in experiente creatoare, care dau culoare vietii, asa cum sunt excursiile?

Dupa ce am tot cantarit variantele de cazare care ma tot ispiteau, fiecare avand cate un detaliu care imi satisfacea fantezia unei vacante perfecte, M-AM HOTARAT: la

Hotelul J24 din Milano.

Hotelul J24 are o locatie perfecta, este la 350 metrii de statia de metrou Maciachini pe linia galbena M3, la sase statii de Duomo, punctul fierbinte de unde pleaca toate drumurile.

Nu va fie teama, par multe sase statii, dar le parcurgi in 15 minute, iar gara centrala (Centrale) din care ajungi in orice parte a Italiei sau a Europei, este la doar trei statii departare.

Noi am ajuns la Milano cu avionul pana in Aeroportul Malpensa, aflat la 40 km departare de hotel, din aeroport am luat trenul din terminal si intr-o ora am ajuns in gara centrala (Centrale) de unde am luat metroul pana in statia de metrou Maciachini, adica la trei minute de mers pe jos de hotel.

Am plecat cu gandul ca vom fi dependenti de metrou, mda... hotelurile din centru sunt exponential mai scumpe fata de pretul hotelului ales,

dar am avut parte de o surpriza nebanuita legata de locatie...

Nu era nicidecum periferie sau vreun cartier muncitoresc. Un cartier foarte linistit, foarte curat, asemeni tuturor locurilor explorate de noi in Milano.

Am putut descoperi locuri fabuloase mergand pe jos agale cu copilasul in carucior, ajungand in locuri de vis.

La cateva strazi distanta de hotel era un punct fiebinte de interes al orasului, numit Piazza del Monte, foarte exploatat de localnici, intesat de pizzerii, cafenele, unde am ajuns intamplator plimbarindu-ne pe jos in prima seara, cautand un restaurant cu recenzii bune pe Google Maps.

Astfel ca in prima seara am facut cunostinta cu gustul milanez autentic, cu bunatatile ale caror savoare te marcheaza pe viata, acel foodporn care ramane in subconstient.

Am inceput in forta, ca o doza de soc in frenezia nebuna care pare un vis. Restaurantul s-a numit Pizzeria Menabrea e Figli.

Pe aceasta traiectorie se ajunge si la Bosco Verticale, tot pe jos, dar asta iti voi povesti amplu in alt review.

AM vrut doar sa intelegi ce amplasament facil are hotelul acesta, J24 Milano.

Strada unde se afla acest hotel este foarte linistita, nu este vreo artera principala sau cu vreo linie de tramvai,

spatiile sunt mari, cu arbori din loc in loc, treceri de pietoni semaforizate, oameni calmi si discreti, restaurante din loc in loc, pe care le-am si incercat de altfel.

Hotelul J24 s-a deschis in ianuarie 2019, noi am fost rasfatatii orasului Milano in octombrie 2019, deci hotelul mirosea si arata a nou, totul fara cusur.

Stii sentimentul acela cand desfaci un lucru nou –nout din ambalaj si prin vene iti curg endorfinele, esti tu cel care descoperi perfectiunea unui lucru imaculat? Cam asa a fost experienta la acest hotel.

Mobilierul nou, intact, elemente de decor in stil industrial, receptia si lobby-ul erau iluminate difuz, dand senzatia de mister, de palpitant.

Ne-am cazat instant, pe la ora sase seara, in cinci minute eram deja in camera noastra, la etajul sase, hotelul avand zece etaje, urcand cu un lift incapator, modern si care iti conferea siguranta.

Hotelul J24 este clasat de patru stele, servicii care sustin pe deplin aceasta clasificare.

In perioada in care am fost cazati la acest hotel, fatada era inca in constructie, schela fiind pe pozitie, amanunt ce nu mi-a influentat in vreun fel sederea.

Ferestrele nu puteau fi deschise din motive de siguranta, aceste schele fiind practic ca niste alei pietonale de-a lungul ferestrelor, dar femeia responsabila cu menajul intra zilnic si aerisea camera.

Facand abstractie de schela, hotelul avea o panorama foarte ampla, se vedeau in departare cladiri iconice milaneze, nu erau cladiri vecine foarte apropiate care sa „sugrume” razele soarelui.

Din camera de hotel dimineata ieseam la ora opt spre micul dejun, iar la sfarsitul zilei ne mai intorceam din oras pe la ora zece-unusprezece noaptea, deci aveam nevoie de curatenie si un pat mare si confortabil, nu vreo panorama de instagram.

Materialele folosite in camera pentru mobilier si decoruri erau de foarte buna calitate, usor de intretinut, foarte futuriste, cu aceleasi accente arhitecturale ca si receptia, „industrial”.

Peretii erau placati cu un gen de granit de culoare grafit, tot ansamblul fiind un joc de portcaliu intens si gri (grafit).

Spatarul patului supradimensionat pe verticala, din material moale si placut, iar noptierele metalice, vopsite portocaliu intens, de asemenea se continua ca un spatar pe perete dreapta-stanga, paralele cu spatarul patului, formandu-se un joc foarte de efect de gri cu portocaliu, cu unghiuri foarte drepte si simetrice, ca si cum ar fi interiorul unei navete spatiale.

Dormind impreuna cu cea mica in pat, era de dorit ca patul sa fie incapator, fapt ce ne-a impresionat placut la aceasta camera, patul fiind in toate camerele extralarge, deci ne-am lafait in el, cu perne multe si saltea super comoda.

Draperiile sunt in acelasi ton de portocaliu ca si noptierele si mini-cuvertura de protectie de pe pat, acompaniete cu doua perne décor din acelasi registru.

Baia super dotata, totul nou, calitate premium, spatiu super generos, cabina mare de dus, fara miros sau egrasie, cu gresie si faianta luxoase, cu calorifere de inox. Am primit in fiecare zi toate smakurile necesare, de foarte buna calitate.

In camera nu este mocheta, un plus din punctul meu de vedere, consider ca este mult mai igienic astfel. Este placat cu gresie cu efect de intarsie de lemn, avand o nuanta de gri deschis care da luminozitate spatiului si il pune in valoare.

In camera, in loc de masa clasica cu scaune aveam o polita de lemn masiv lipita de perete, la inaltimea unui bar si doua scaune inalte, cu finisaje de fier industrial.

Dulapul cu aspect de polite de fier, fara usi, se afla in continuarea acestui bar, ramanand in registrul griului matuit.

Restaurantul unde se serveste micul dejun este foarte aerisit, ai intimitate, nu iti numara nimeni imbucaturile.

Varietatea de combinatii de dispunere ale scaunelor si ale meselor o facea foarte captivanta: fiind zone gandite parca pentru socializare:

cu mese lungi si inalte avand scaune de bar dreapta-stanga acesteia, mult agreate de grupurile de adolescenti care venisera in excursie;

erau mese cu doua sau patru scaune si mese cu canapele rosii de piele insirate pe cele trei laturi ale salii restaurantului.

Decorul industrial cu accente de grafit si piele de un rosu aprins, impreuna cu scaunele metalice matuite creeaza suspans si mister, ca si cum apartii unei minoritati privilegiate si secrete.

Am avut micul dejun inclus in pret, bufet suedez foarte variat si gustos: cu mezeluri, cam patru tipuri, branzeturi de patru feluri, oua fierte, omlete, specialitati de carnat gatite pe loc, legume proaspete, salate,

clatite, cheescake, panetonne cu diverse umpluturi, dulceturi foarte reusite in borcanele simpatice de treizeci de grame, miere, fructe proaspete, patru sortimente de cereale, cafea foarte buna in diverse forme si gusturi la aparate.

Personalul foarte amabil, buni vorbitori ai limbii engleze, receptia deschisa non-stop, curatenie in camere si in toate spatiile comune. La parter se afla un lounge cu o atmosfera foarte lejera si placuta unde seara poti socializa.

In concluzie, hotelul a fost peste asteptari, la un pret foarte bun pentru conditiile cerute,

a fost incununarea unei experiente complexe, rafinate, a fost pe inima noastra si va ramane un loc unde ne dorim sa ne intoarcem.

# P. S.

Am citi siderata zilele astea un review pe booking de la acest hotel scris de o compatrioata de-a noastre care se pare ca a fost cazata in aceasi perioada ca si noi si care isi exprima cu inversunare dispretul fata de conditiile acestui hotel.

Oameni buni, cum sa terfelesti imaginea unui hotel in care totul este ca scos din cutie? S-au investit sume enorme, totul este de foarte buna calitate, realizat cu simt de raspundere...

A dat cel mai mic calificativ, cel de o stea, ca a gasit sub pat un ghemotoc ratacit de praf, ca nu a putut deschide fereastra, ca a gasit in prosop un fir de par, care para-mi-se nu era al ei, ca nu era mancarea variata la micul dejun.

Noi am fost cazati cu un copil mic, deci curatenia a fost un criteriu important, la fel si mirosul din camera, elemente care au fost ireprosabile: se facea curatenie, se schimbau prosoapele si se aerisea zilnic de catre femeia de serviciu.

De mancare v-am spus... poate daca iti puneai zilnic din toate cele douazeci de feluri de mancare, aveai senzatia ca mananci la fel in fiecare zi...

haideti sa fim oameni realisti, haideti sa nu scriem review-ri umbriti de depresie sau de snobism.

Tu ce parere ai despre paractica aceasta

de a da recenzii negative acolo unde

nimeni nu simte nevoia sa o faca?

---

VIZUALIZĂRI: 2470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI