Itaipu Binacional – o minune tehnică!

TIPĂREȘTE

Spuneam, aici, că în Foz do Iguaçu, Brazilia, am ajuns cu un taxi venind din Puerto de Iguazu, Argentina și că am stat acolo 2 nopți, două zile pline, despre care voi povesti câte ceva.

Prima zi era programată din țară pentru Itaipu Binacional, la care am mers după ce am lăsat bagajele la hotel, dar nu am putut să o vizităm, nu aveam rezervare făcută la turul special. Se pot face numai pe internet, încercasem să fac rezervarea din țară, nu reușisem, îmi afișa mereu „pentru persoană autorizată” . Am înțeles când am ajuns acolo ce se întâmpla...

Astfel în jurul orei 11 am ajuns la Centrul de vizitare și am rugat un tânăr de la Biroul de Informații să ne ajute și să ne facă rezervarea, ne-a comunicat că pentru acea zi nu mai erau locuri, ne-a făcut rezervare pentru a doua zi la turul de ora 14 în limba portugheză. Doream foarte mult să văd marea hidrocentrală în interior, eram în stare să renunț la tot... la cascade, doar le văzusem pe malul argentinian, ... numai să îmi văd visul cu ochii!...

Am revenit în oraș, tot cu autobuzul 102 la Terminal de Transporte Urbano de unde și plecasem, de reținut pentru cei ce vor folosi autobuzele în Foz do Iguaçu că dacă ești sau cobori în Terminal, unde se intră numai cu bilet, 3,74 reali de persoană, controlat de turnichet, poți continua călătoria cu orice alt autobuz fără să mai plătești, așa am făcut și noi.

A doua zi am ajuns, tot cu autobuzul, la Itaipu Binacional, cea mai mare producătoare de energie electrică nepoluantă din lume, produce anual 90 – 95 de milioane MWh.

Este o Hidrocentrală construită pe Fluviul Paraná , pe teritoriile de odinioară ale populației Guarani, „Itaipu” , „Piatra Cântătoare” în limba guarani, a fost o mică insulă aflată în vecinătate, astăzi Hidrocentrala aflându-se în două țări, în Brazilia la 10 kilometri de Foz do Iguaçu și în Paraguay la vreo 7 kilometri de Hernandarias.

În Foz do Iguaçu este amplasată pe Av. Tancredo Neves, se pot obține informații de pe site-ul turismoitaipu.com.br, informații turistice, iar de pe itaipu.gov.br, site-ul oficial, informații oficiale.

Am coborât din autobuz în parcare și am mers la Centrul de Vizitatori, la Casa de Bilete unde am prezentat rezervarea, am achitat 20 euro, în reali de persoană pentru Turul Itaipu Special, în fiecare zi se efectuează mai multe tururi, între orele 8:30 și 15:30, cu o durată de circa două ore și jumătate și se cere o anume ținută, pantofi și pantaloni lungi. Turul include alt tur mai mic, Turul Itaipu Panoramic, care se poate efectua și separat și la care se găsesc bilete permanent.

Am primit biletele și ecusoane pe care era scrisă ora de vizitare și am fost invitați să mergem la Auditoriu pentru vizionarea unui film despre Hidrocentrală, „Itaipu, noua generație” , ce povestește despre construirea barajului și despre unele din lucrările actuale de la Itaipu.

Ne-am oprit în Hol unde, pe un panou, erau afișate țările lumii și la fiecare țară câți cetățeni au vizitat Itaipu, în perioada 1977 – 2017 fusese vizitată de 21,5 milioane de turiști din peste 240 de țări, din care 2.780 de români, în grupul nostru de 40 de persoane, numărul maxim admis pentru un grup, eram 2 români. Ghizii sunt vorbitori de portugheză, engleză sau spaniolă, noi am mers cu unul portughez, ghid amabil, ne explica ce nu prea înțelegeam. Aici erau expuse machetele unor ansamble din Hidrocentrală.

După ce am văzut documentarul, atunci am aflat că în ianuarie 1975 a început construcția și că în mai 1984 prima unitate generatoare de energie a început să funcționeze, am fost rugați să lăsăm bagajele în lockere, puteam lua cu noi telefoanele și aparatele fotografice, ceea ce am și făcut. Ni s-au verificat pașapoartele și ni s-a făcut scanare corporală, apoi am fost invitați să urcăm în autobuz pentru a vedea exteriorul acestei minuni tehnice.

Între timp a început și ploaia care nu a ținut mult, drumul era frumos amenajat, verde și, din loc în loc, am văzut mici turme de capybara, până să fac eu poze, le-am ratat, … dar la întoarcere am fost pregătită și am reușit…

Am coborât din autobuz la Intrarea F 18, F 19, lângă cele 20 uriașe Conducte de aducțiune, au diametrul de 10,50 metri și înălțimea cât barajul, tuburi albe prin care curge apa ce învârte turbinele, eram mici furnici copleșiți de gigantismul și puterea instalațiilor. Aici am format două grupuri, fiecare cu ghidul lui, și am intrat în Hidrocentrală pe partea dreaptă a drumului la Cota 144, era la nivelul solului, unde am găsit mai multe date tehnice în special despre realizarea Barajului Itaipu, menționez doar că este alcătuit din 18 blocuri duble de 34 de metri lățime și 196 metri înălțime maximă, ne-am plimbat pe la acest nivel. Am coborât apoi la Cota 44 și am pozat imensele tunele și am revenit la exterior, la aceleași tuburi imense.

Am mers apoi în stânga drumului și am pozat Placa inaugurală pusă acolo în anul 2007 de președinții celor două țări, apoi la Cota 139, la Sala Centrală de Supraveghere și Control, „ochii și urechile” Hidrocentralei de unde echipa binațională braziliano-paraguayană îi monitorizează, în peste 25.000 de puncte, echipamentele și sistemelele, controlează toată generarea și distribuția energiei electrice produse de gigant, zi de zi, 24 de ore pe zi. Tot aici am fost în același moment în două țări, de ce?? , aici este trasată linia de separare, de frontieră dintre cele două țări coacționare, dar nu au nici vamă, nici poliție de frontieră, interesantă idee!!

În continuare, ghidul ne-a condus afară, am văzut foarte bine Fluviul Paraná și Barajul Itaipu în toată grandoarea lor, am reintrat în interior și am mers la Cota 92, la „inima” Uzinei, la axul unei turbine, unitate generatoare aflată în plină activitate de producere a energiei electrice. Era căldură și zgomot mare, vibrații puternice, dar impresiona prin dimensiunile lui, dimensiuni ce te duc cu gândul și imaginația la giganticele turbine, a fost o oprire plăcută, interesantă.

Ultima văzută a fost Cota 108, la Galeria Generatoarelor de energie, Galeria Turbinelor, o sală imensă, înaltă și luminoasă, în care se află și transformatoarele de tensiune electrică, impresionantă prin mărimea ei, corespunzătoare turbinelor și transformatoarelor. Centrala are 20 turbine, dar 18 lucrează permanent, 2 sunt rezerve pentru avarii și mentenanța periodică.

De aici am ieșit definitiv din hidrocentrală mergând tot cu autobuzul la Miradorul Itaipu de pe malul paraguayan, unde, am avut niște vederi foarte largi spre hidrocentrală și împrejurimi și... cel mai important, am văzut de aproape deversoarele. Era un observator în trepte, cu acoperiș și cu panouri explicative cu etapele de construire, de montare a statorului, rotorului pentru fiecare turbină…

Am continuat plimbarea cu autobuzul prin Paraguay până la Barajul Itaipu, un baraj lung de peste 7.900 de metri, înalt de 196 metri, construit între anii 1979 și 1982 din beton, este o capodoperă tehnică în domeniu declarată în 1994 de către Societatea Americană de Ingineri Civili una din „Cele Șapte Minuni Moderne ale Lumii” . Am trecut barajul și am oprit la mijlocul lui pentru a admira Lacul de Acumulare Itaipu în imensitatea lui, peste 1.300 kilometri pătrați, peste 60 de insulițe, peste 400 specii de păsări, peste 300 de specii de mamifere.

Am continuat vizita, autobuzul oprind la Miradorul Principal, unul din cele mai bune locuri de văzut, pozat și admirat hidrocentrala în toată splendoarea ei. Mi-a plăcut cum, prin Panoul Graffiti plin de culoare și mișcare și prin Omul de Oțel, Constructorul de Baraje, o statuie uriașă căreia un om îi ajunge pe la șold, sunt onorați cei peste 40.000 de constructori ai marelui complex hidroenergetic. Tot aici erau două mici magazine cu suveniruri. Ghizii și-au luat la revedere de la noi și ne-au spus că va veni un alt autobuz să ne preia și ora la care să fim acolo.

Câteva poze, ne-am mai plimbat puțin și am urcat în autobuzul care ne aștepta, am continuat turul, de fapt l-am finalizat. Pe drum, am reușit să pozez Capybara, cele mai mari rozătoare din lume, noi ne-am văzut de drumul nostru, ele de masa lor.

Am ajuns la Centrul de Vizitatori, de unde începusem traseul, am mers la marea galerie frumos amenajată unde am cumpărat o cană minusculă din bambus și un magnet cu hidrocentrala, apoi am mers la stația autobuzului 102 cu care ne-am întors în oraș.

Vizitarea celei mai mari hidrocentrale din lume, imaginile spectaculoase pe care le oferă tururile prin „pântecele” ei împreună cu uriașul baraj și imensul lac au făcut din Itaipu și un obiectiv turistic deosebit de căutat, ca urmare a apărut Complexul Turistic Itaipu care și-a propus să creeze un „turism durabil” și să „ofere experiențe turistice incredibile, planificate și durabile” .

Acum, după timpul trecut de la terminarea excursiei și întoarcerea în țară, spun și eu că a reușit!! A fost o experiență unică, nu mai văzusem până atunci ceva de așa grandoare, o experiență de neuitat, de neratat!

---

VIZUALIZĂRI: 1210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI