Hotel Irini, Psakoudia

TIPĂREȘTE

A fost cazarea noastră intermediară în drum spre Sarti vezi impresii

Ne propusesem să facem popas, pentru o noapte, la un hotel din Negotino, Macedonia. Calculasem că ar fi o fracţionare echilibrată a traseului, astfel încât să nu fie nici foarte obositoare prima parte, şi să şi ajungem la destinaţie, în Sarti, la ora începerii check-in-ului, odihniţi, câştigând astfel o jumătate de zi din sejur.

O mare parte din drum o ştiam de anul trecut, când destinaţia noastră a fost Thassos şi am plecat pe la PF II, noaptea însă. În această vară am hotărât, aşa cum spuneam, să facem drumul din două părţi, cu o oprire de o noapte cam pe la jumătatea distanţei. De data aceasta am plecat dimineaţa la 9, tot pe la PF II (la 62 km de Dr. Tr. Severin), tot pe ruta Serbia – Macedonia.

A fost mult mai bine aşa! Mult mai uşor de condus pe lumină diurnă, deloc aglomerat pe şosele, deloc aglomerat în vămi şi mai operativ făcute formalităţile (s-au mai schimbat lucrurile pe la macedoneni, că anul trecut mi s–au părut cam „strepeziţi”, cred că nu le prea plăcea că trecem cu cărţi de identitate în loc de paşapoarte...).

Am mers noi regulamentar, fără să ne grăbim, am alimentat la un MAC Petrol înainte de Negotino (79MCD/l benzina Ultra 95+), am făcut şi pauză de un sandwich şi o cola în parcarea benzinăriei, apoi am pornit cu gând să ajungem la un hotel mai pe lângă autostradă, în zona Negotino – Gevgelija. La Negotino, am ieşit de pe autostradă, am văzut nişte indicatoare spre un hotel, dar la un moment dat ni s-a părut că ne întortochem prea mult, aşa că am renunţat şi am hotărât să trecem vama în Grecia (anul trecut am prins o “coadă” monstruoasă de vreo 4 ore în vama grecească, în jurul prânzului!).

De data aceasta, nu am pierdut nici cinci minute cu formalităţile vamale, că nici vorbă de aglomeraţie, deşi era vinerea după-amiază, așa că la 18 și 15min, intrasem în Grecia! Şi…am tot mers… am trecut și de Salonic... încă puţin…încă un pic…până mi-am somat categoric soţul “gata, se face foarte târziu şi nu o să mai facă nimeni cazare pentru o noapte la ora asta! ”

Până să termin eu, depăşisem însă şi indicatorul spre Gerakini, aşa că la indicatorul spre Psakoudia, am zis “stop, aici rămânem, dixit”! (Eram deja la 80 km de Salonic!)

Am intrat pe strada care străbate staţiunea şi la vreo două sute de metri am găsit un loc de parcare, în plină zonă de pensiuni şi taverne. Se îngâna bine déjà ziua cu noaptea, eram cam amorţiţi de atâta stat în maşină şi, spre deosebire de al meu soţ, care mă disperă cu mersul per-pedes, după alţi vreo sută de metri în care eu nici nu am mai văzut bine în faţa ochilor, la propriu, nici o firmă de hotel-pensiune-vilă-haus-ce-o fi, am zis: “gata, nu ştim engleza, nu ne-am documentat despre cazări în Psakoudia, aşa că am văzut la intrare, pe dreapta, Hotel Irini, hai să întrebăm mai întâi acolo! ”

Recepţionerul (sau ce-o fi fiind…) era afară, la o masă în grădină, în fața recepției. Am zis că dorim o cameră dublă, pentru o noapte, omul a început să turuie în engleză, dar după “yes”, eu am pierdut firul, însă am întrebat (tot eu!) “B&B? ”, la care omul a mai zis ceva, din care am priceput 50€/night, double room, B&B. “Gata, aici rămânem”, i-am zis soţului.

Am plătit, ne-a dat omul o cheie de cameră şi încă o cheie mică, despre care tot eu, cu toată neştiinţa mea de engleză, am priceput că este de la uşa mică, lateral stânga, de acces în hotel, dacă ne reîntoarcem târziu. Că deşteptul meu de soţ, responsabil cu limba engleză, din motive obiective - 4 ani de studiu în liceu! – n-a fost pe fază!

Apoi ne-a condus la cameră, pe un culoar micuţ pe dreapta, din faţa recepţiei, iar pe culoar, ultima uşă pe stânga. Sincer, nu-mi aduc aminte dacă mai era altă uşă în afară de cea a camerei noastre, nu-mi mai amintesc nici numărul, dar mi-amintesc că am rămas blocaţi - nici nu–mi dau seama dacă din cauza dimensiunii camerei, sau a mirosului greu (nu, nu de mucegai şi nici de canalizare!) ?! Era însă curată, avea aer condiţionat şi am considerat că vom ventila puţin şi va dispărea acel aer închis. Am cerut şi primit şi parola pentru internet şi am plecat să ne aducem bagajele de la maşină. Când ne-am întors, era să ne înnecăm de mirosul de…spray floral, cu care dăduse, în exces, în lipsa noastră (rapid a mai fost!)!!! Ce-a ieşit!… Noroc că după ce ne-am făcut câte un duş rapid, am ieşit să mâncăm ceva la o tavernă! Când am revenit am pornit aerul condiţionat, dar oboseala şi-a spus cuvântul înainte de a ne mai da seama dacă mai miroase sau nu a ceva!

Acum, vreau să menţionez că nu am povestit despre toate astea din cârcoteală, ba dimpotrivă! Hotelul l-am considerat ok pentru o cazare intempestivă, târzie, şi pentru o singură noapte!

Am încercat atunci seara, să intru pe site-ul hotelului ca să văd cam ce tarife are şi ce mai scrie despre el, dar nu am reuşit, şi nici nu am insistat prea mult, însă acum i-am citit pagina, aşa că am aflat că:

-A fost construit în 1998, are 14 camere cu 29 paturi.

-Camerele sunt dotate cu frigider (la noi era însă un răcitor, liliputan...), TV-sat, aer condiţionat (din2011), free wireless internet access, baie proprie.

-Toate camerele au balcoane spaţioase (astea da, într-adevăr, aşa sunt!) - al nostru era pe partea dinspre mare, spre colţul drept.

-Are o sală pentru micul dejun, care se poate servi şi pe terasă, şi aceasta situată tot pe partea sudică, dinspre mare.

-Hotelul este amplasat pe plajă, de care-l desparte o grădină cu măslini şi alţi copaci. Care grădină este străbătută de o mulţime de cărări bătătorite, de pe care iarba a dispărut cu desăvârşire. Nu este paralel cu marea, ci orientat un pic de la N-V la S-E. Este alipit de o pensiune parcă, mai lungă decât hotelul, din balcoanele căreia am auzit vorbindu-se româneşte.

-Intrarea în hotel pe partea dinspre recepţie, este puţin în pantă, iar parcarea maşinilor se poate face în păduricea de pestre stradă.

Cum am scris anterior, camera a fost meschin de mică! Patul era însă mare, cu o singură saltea, singurul lucru mare din cameră!!! Lenjeria albă, apretată, cu cel mai mare cearşaf pentru pat dublu pe care l-am văzut până acum! Ba nu, şi noptierele erau echilibrate în raport cu patul! În rest, totul era mic în cameră: televizorul, răcitorul, scaunul de la măsuţa de toaletă, suportul pentru bagaje, care era amplasat paralel cu patul, pe peretele cu uşa de intrare în baie. Ca dimensiuni, era acceptabilă ca și cameră de o persoană cu pat king-size! Trei persoane, chiar copil fiind a treia persoană, nu cred că aveau loc...

Aerul condiţionat, Samsung, funcționa silenţios; obloanele şi uşile din lemn masiv, de calitate, păreau noi.

Camera are calorifer, ca şi baia.

Baia... la fel de meschin de mică! Vasul de toaletă era aproape lipit de perete, pe o parte, iar de cealaltă, de cădiţa de duş (cu perdea). Chiuveta, este fix în faţa uşii de intrare în baie.

Am văzut fotografiile de pe site-ul hotelului. Se văd camere mari, spaţioase, cu baia echipată cu cabină de duș. Sper însă ca nu numai cele pentru 3-4 persoane să fie de mărime mai rezonabilă...

Recepţia, ca şi sala de mic dejun, cu decoraţiuni şi mobilier de calitate, de bun gust, culori calde, plăcute. Mi-a plăcut mica bibliotecă din faţa recepţiei, un dulap prins pe zid, plin cu cărţi. Nu l-am fotografiat, din păcate, şi nu mi-am imaginat că nu apare în galeria foto a hotelului! Ba nu, în sfârșit l-am găsit într-o fotografie, numai că acum mi s-a părut că era mai mare!

Ca la toate hotelurile, pe aleea de intrare dinspre plajă, lângă scară, este duşul pentru spălarea nisipului.

Terasa pe care am luat micul dejun, cu vedere la mare, avea mobilier tot din lemn, de bună calitate.

Am avut un mic dejun gen bufet suedez, dar parcă am fi fost singurii care solicitasem aşa ceva din tot hotelul! Erau tăvi cu produse pentru puţine porţii. Eram de fapt şi singurii de pe terasă şi nu a mai apărut nimeni nici cât timp am mâncat noi. Ce-i drept, programul de mic dejun era de la 8 la 12!!! Iar noi am mâncat pe la ora 9, care, după programul cam de peste tot din Grecia, e... prea matinală!

A fost suficient de consistent, îndestulător, servit în condiţii de calitate şi igienă de remarcat! Produsele cred că erau din cele feliate şi ambalate în porţii mici, iar gemurile, foarte bune. Erau cafea şi ceai, la alegere, nectar de piersici sau portocale, nu-mi amintesc...

Pentru mic dejun, bilă albă.

Plaja, am vizitat-o puţin după micul dejun. Adică destul de dimineaţă... Am mers din dreptul hotelului, spre dreapta. Sunt vile amplasate şi mai în faţă pe linia ţărmului faţă de Hotelul Irini. Erau închiriate de familii sau grupuri mai numeroase, şi am avut cumva impresia că trecem... prin grădina lor (plaja lor).

Plaja este cu nisip, iar intrarea în mare, după culoarea apei, părea lină și nu prea adâncă. Spre capătul vestic, se văd ceva formaţiuni pietroase.

Desfăşurarea plajei Psakoudia este, raportată la hotel, spre est. Scrie pe net că are o desfăşurare de 4Km... Mie nu mi s-a părut în nici un caz chiar atât de mare, ori traducerea google nu e foarte bună şi 4 km pătraţi o avea toată staţiunea...

Cina am luat-o la o tavernă –Ta Kyma, care, ca multe altele în Grecia, avea şi mese amplasate pe faleză, dincolo de aleea de promenadă/stradă ce parcurge staţiunea, încât chelnerii se plimbau de n-ori de colo-colo cu comenzile. Noi am preferat o masă pe partea opusă falezei, pentru că nu-mi place să mănânc la semiîntuneric, nu pot să gust romantismul acestei situaţii... Nu a fost nemaipomenită...

Chiar dacă e o staţiune micuţă, iar noi am fost într-un capăt al ei, şi era sfârşit de iunie, nu vârf de sezon, mi s-a părut destul de animată. Sau poate tocmai acela e capătul mai animat al staţiunii...

În ceeace priveşte tarifele, văd că tariful pentru o cameră dublă, în luna iunie, ar fi de 52€/zi, B&B. Sper că nu toate camerele duble însă, sunt de dimensiune identică cu cea pe care am ocupat-o noi!

Concluzionând, mi-a plăcut hotelul (pentru că mie îmi plac hotelurile mici), este decent, curat, liniştit, aproape de mare, dar... preţul pentru acea cameră este prea - mare - pentru - o - cameră - atât - de - mică! Dacă ar fi să aleg între un preț rezonabil și cameră, nu aș alege o cameră atât de mică!

Totuși, eu zic că hotelul merită o șansă!

PS:

Nu vă spun cum se cam crispase al meu soț, repetând de câteva ori: "Dacă și la Pontos o să fie la fel?!?... "

Dar... despre Hotel Pontos, în curând!...

---

VIZUALIZĂRI: 2753 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI