Turism si istorie milenara

TIPĂREȘTE

Stiti cu totii, 2008 a fost un an bun, buun!!

Si, apropos de bun, intr-o carte buna citeam ca “retrospectiv, toate crizele sunt previzibile”. Destept baiatu’ asta care a a intuit un adevar atat de simplu… Daca chiar sunteti curiosi, o sa va spun si cum il cheama.

Dar nu asta e subiectul.

In 2008, intr-o conjunctura fooarte favorabila, am plecat, eu si sotia, intr-un sejur de 7 nopti in Creta. Locatia: BELVEDERE IMPERIAL, Hersonissos.

Am plecat din Bucuresti noaptea, pe la 22.00, cu o cursa low cost. Avion plin. In aeroport (Baneasa) aflu ca vom face o escala la Rhodos. Prima bila neagra pentru agentia prin care am plecat. In nici un document pe care l-am primit de la ei nu era o mentiune despre aceasta escala. Zbor linistit, escala, cum va spuneam, de vreo ora –doua pe aeroportul din Rhodos (trebuiau imbarcati turistii care terminau sejurul …), astfel ca am ajuns in Creta binisor trecuti de ora 2.00. Aeroportul din Heraklion (sau, daca doriti IRAKLION, grecii nu numai ca pot sa scrie in doua-trei moduri denumirile oraselor, dar pot sa si pronunte diferit… ganditi-va ca, nou fiind acolo, poti avea ceva dificultati sa te orientezi) este unul adecvat situatiei de fapt: Creta este o insula si spatiul este strict limitat. Asa incat si aeroportul este unul destul de mic. Formalitati lejere de check out. Trec peste amanunte detaliate legate de stresul de dupa aterizare. Am mai bifat, aici, o bila neagra pt. agentie.

In aeroport ne-a preluat un autocar d-ala mare. Nejustificat de mare, eram doar vreo 7-8 perechi, cazati in locatii diferite. Ne puteau duce cu un microbus… dar, ma rog, era problema lor... Obositi, flamanzi, transpirati (a doua jumatate a lunii august), drumul pana la hotelul nostru a fost o experienta inedita. Vorbeam, mai sus, despre spatiul limitat oferit de natura intr-o insula. Nimic mai relevant, in acest sens, decat latimea strazilor in interiorul oraselor. Pe aceste stradute, imaginati-va autocarul cel mare, un eleafant pe Lipscani, cu un sofer ticnit (gandeam noi in acel moment), abordand fiecare viraj atat de strans si atat de rapid incat eram convins, de fiecate data, ca o sa acroseze peretele cladirii de pe colt. Evident, nu s-a intamplat niciodata, singurul incident a fost legat de o masina parcata cam ca la noi si pe care, ca sa ne putem continua drumul, a trebuit sa o mutam pe brate. Nu, n-a sunat alarma…

Cred ca era ora 4.00 dimineata cand am ajuns la hotel. BELVEDERE RESORT din Heronissos este, cum sa-i spun… un domeniu vast care cuprinde, pe langa doua impresionante hoteluri (Belvedere Imperial si Belvedere Royal) si alte spatii de cazare gen bungalow-uri, ori casute, insiruite ca margelele de-a lungul unor alei pline de verdeata si de flori.

Insa chestiile astea nu le-am vazut cand am ajuns, va dati seama. Receptionerul ne-a intrebat daca vrem sa mancam ceva, ne-a dat cheia de la restaurant, ne-a explicat ce si cum sa facem si ne-a lasat singuri… intr-un restaurant mare, maaare, cu vitrine incarcate cu fel de fel de mancaruri, cu automate de bauturi… am fost destul de debusolati. Am gustat cate ceva si ne-am grabit spre camera. Ne era dor de un dus si de cateva ore de somn.

Detalii necesare pentru ce urmeaza:

-Belvedere Imperial este un hotel de 4*. La fel si casutele de care va povesteam mai sus. Noi am stat la casute, habar n-am cum ar fi fost in hotel, insa noi ne-am simtit extraordinar. Am luat un regim All Inclusiv. Masa (mancarurile) a fost unul din punctele forte ale sejurului. Cum va spuneam mai sus, restaurantul este cat un teren de fotbal (daca nu mai mare) ; la fiecare masa (mic dejun, pranz, cina) erau atatea feluri de mancare incat ne intrebam, de fiecare data, cum de isi permit o asa risipa (ramane intre noi, sa nu le vina idei…). La A.I. sunt asigurate, dupa cum stiti, gustari intre mesele principale. Si tot felul de bauturi locale (raki, de fapt, tuica de tescovina ca la noi, uzo, vin alb/roze/ rosu, sucuri mai mult sau mai putin naturale, brandy, cola/fanta, bere draft, super la gust si foarte slab alcoolizata, bei toata ziua doar ca sa te racoresti…). La doua mese de seara, pe langa bogatia de feluri de mancare, am avut si grataragiu care ne pregatea cate un fel mai deosebit de preparate la gratar. In general, ne-am gandit la Creanga, Flamanzila si Imparatul Verde.

-Domeniul asta nu are plaja la mare. Are, in schimb, cateva (4-5) piscine superbe, raspandite pe toata suprafata, una in interior, probabil pentru situatiile cand afara ploua. Apa din piscine este o combinatie 50/50 % apa sarata / apa dulce. La sfarsitul sejurului au cerut un feedback despre cat de multumiti am fost, cu referire inclusiv la procentul de apa sarata din piscine.

-Camerele mari, camera de baie pe masura, cantar in baie (adica” aveti grija cat mancati! ”) ; curatenie in camera zilnic. Prosoape schimbate zilnic, lenjerie la doua zile. Mostenirea grea, romaneasca, ne-a indemnat sa dam 2-3 euro femeilor care aveau grija de camera (rupeau satisfacator engleza, cat sa inteleaga de unde venim si ce am mai avea nevoie).

Ar fi putut fi un sejur perfect de leneveala sub umbrela, cu bericica rece, mancaruri pe alese, citit, dormit, hai acasa din nou la jug…

N-a fost sa fie… La drept vorbind, nu te duci pana in Creta pentru asa ceva. Poti sa te rasfeti cu un astfel de program si pe plaiurile mioritice, daca nu ai pretentii la cateva dintre punctele pe care grecii ti le asigura (adica aproape toate… da’ sa nu intram in amanunte) Plecasem, de altfel, de acasa cu o strategie pe care v-o recomadam si voua: daca nu plecati intr-o excursie de grup, unde va fac altii programul, odata ajunsi la destinatie intrebati minimum doi localnici avizati ce e interesant de vazut in zona.

Noi am intrebat si am hotarat sa inchiriem o masina pentru doua-trei zile. Dintre recomandarile primite, am avut inspiratia sa alegem doua locatii care ne-au incantat si alte doua asa-si-asa…

Prima locatie vizitata a fost Agios Nicolaos. Pe drum, ne-am oprit la o biserica-manastire, poze, filmulet… nu-mi amintesc nimic iesit din comun. Nici Agios Nicolaos nu ne-a placut. Ne-am plimbat cu un titicar, stiti despre ce vorbesc, (prea scump -7 euro de caciula, pentru un tur de vreo jumatate de ora) fara explicatii legate de zonele prin care trecem, doar aceeasi muzica popular -traditionala greceasca pe care o auzi aproape in orice locatie care are legatura cu turismul in Grecia.

Barmanul (unul dintre ei) de la piscina principala, un foarte prietenos albanez pe care-l cheama Bandi, ne-a recomandat Platoul Lasithi, o depresiune montana “populata” cu multe mori de vant. Pe drum, intr-un sat al carui nume nu mi-l mai amintesc (Kera… ceva de genul…) Bandi mi-a spus ca putem manca un pranz pe cinste. La un restaurant-terasa-curte in “varful” unei curbe (era sa-l ratez, preocupat de drum). O asociatie familiala, cum sunt multe dintre afacerile grecesti de turism, in care mama (sau bunica) gateste iar toti ceilalti membri ai familiei pun, intr-un fel sau altul, umarul la afacerea familiei.

Acolo am mancat ieftin si bun. Totul (pui, porc, miel, legume) era crescut in gospodaria proprie iar gatitul (prepararea) se facea in cuptor cu lemne.

Am lasat la urma cele mai spectaculoase locatii pe care le-am vizitat: muzeul de istorie din Heraklion (cum vi se par 4500 de ani de istorie atestata? ! ), palatul din Knossos si, mai ales, ceea e ei numesc CRETAQUARIUM.

Preturi acceptabile (era in 2008, nu stiu cum mai e acum - 2010 - in Creta), la intrare in muzee. Patru pana la opt euro.

In Heraklion, 4 euro intrarea, exponatele sunt, in cea mai mare parte, replici. Insa ni se da de inteles ca, undeva, exista si originale.

Am vizitat palatul din Knossos pe o caldura de peste 35 grade. Fara explicatiile unui ghid (te intampina la intrare, oferidu-ti informatii in engleza, franceza, germana, probabil si altele… am avut un fel de revolta mioritica si am intrebat daca mi se pot da si explicatii in romana, au zis ca nu… multam, lasa ca ma descurc!...). Am aflat, din multele explicatii scrise pe langa exponate, ca cel care a descoperit si pus in valoare locatia a fost Sir Arthur Evans, Domnul sa-l odihneasca in pace!! Grecii nu se sfiesc sa reliefeze meritele celor care le pun istoria (si veniturile) in valoare.

Apropos, de ce bulgarii n-au nici o retinere sa puna panouri explicative in limba romana la Balcic? In sfarsit… e o intrebare retorica…

Insa, cea mai spectaculoasa destinatie turistica, visual vorbind, pe care am vazut-o noi in Creta, este CRETAQUARIUM. Un impresionant complex acvatic care reproduce mediul natural in care traiesc o multime de specii de vietati marine mediteraniene. Un centru de cercetari stiintifice facut pe bani europeni si, de pe urma caruia, scot o gramada de bani. Aviz amatorilor… competenti…

Vremea, in perioada in care am fost noi, a fost incredibila: l-am intrebat pe Bandi daca, pe cerul Cretei, se vede, vreodata, vreun nor. Desigur, mi-a raspuns… insa nu in perioada asta….

Nu ma pot abtine sa revin la cei care mi-au vandut sejurul (deloc ieftin, peste 1700 euro la nivelul anului 2008), ultima bila neagra pentru ei: mi-au furat o zi de vacanta!!!

Am facut check in la hotel intarziat cu 16 ore si am evacuat camera strict conform contractului, desi nu pareau sa aiba coada de clienti la usa camerei mele. Au asigurat o camera pentru bagaje si o jumatate de ora (dus … etc) intr-o camera destinata acestui scop inainte de a parasi hotelul, plecarea din hotel fiind in jur de ora 22.00

Dincolo de stangaciile agentiei, restul conditiilor au fost foarte bune. La final, un sfat: cand plecati in concediu, setati-va pe modul “vacanta”.

Salutare tuturor!!

---

VIZUALIZĂRI: 6097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI