La Iliana în Preveza: boierie... în mijloc de câmpie

TIPĂREȘTE

Ei, am exagerat un pic, chiar pustiu nu era. În stânga aveam o casă și dincolo de ea... câmp, în dreapta o casă și dincolo de ea... câmp, vizavi solarii și trei silozuri, iar în stânga și dreapta lor, ați ghicit! câmp. =))

Doamne, ce tare s-a enervat Adrian!

Ce m-a boscorodit că l-am adus la... în praznic.

Ne aflam la Iliana și... atât, căci așa de scurt și la obiect se autoprezintă proprietatea pe site-ul airbnb.com.

Dar hai să o iau cu începutul.

Căutări eșuate

Odată stabilit traseul pentru ceea ce avea să devină circuitul nostru de două săptămâni în Grecia vezi impresii, am purces la puricat bookingul, cu scopul găsirii unui domiciliu temporar convenabil în Preveza.

De ce în Preveza? Fiindcă era la mare (Ionică), ceea ce însemna plajă și baie, și noi nu voiam stațiune, avusesem experiența unui sejur pe țărmul vestic al Greciei continentale la Ammoudia vezi impresii, ne plăcuse, dar n-aveam chef s-o repetăm. Și fiindcă văzusem niște filme documentare despre Preveza care ne stârniseră interesul. Voi reveni cu amănunte în reviewul următor.

Ei bine, aflați că studiul meu pe booking s-a încheiat rapid și fără succes. :( De ce? Pentru că pe site-ul sus-menționat, în dreptul orașului Preveza nu erau listate decât vreo 20 de variante de cazare, ce-i drept unele din ele în vile ori apartamente cu bucătărie, așa cum ne doream, însă la prețuri de peste 60 euro/noapte, mult peste ceea ce eram noi dispuși să plătim.

Motivul pentru această ofertă cam sărăcăcioasă aveam să îl descoperim la fața locului: Preveza e și nu e un oraș turistic, sau mai degrabă e un oraș turistic mai atipic. Nu dispune de o plajă nemaipomenită, care să atragă mulțimi de iubitori de soare, dar are în schimb un port de agrement imens în care am văzut acostate o groază de iahturi, pe care proprietarii sau cei care le închiriază le folosesc - evident - și pentru dormit.

N-am găsit pe booking, hai pe airbnb, mi-am zis. Aici am dat peste vreo 40 de variante, cu prețuri ceva mai omenoase, care plecau de pe la 220 lei/noapte (pe airbnb.com prețurile sunt afișate în moneda locală a căutătorului). Bun, aici e de mine! :)

Și...

Bingo!

Dacă vă veți uita pe o hartă, veți vedea că Preveza este înconjurată pe trei sferturi de mare, fiind așadar un soi de peninsulă, iar plaje nu sunt decât în partea sa de vest, restul țărmului fiind amenajat ca port comercial și de agrement. Mai mult decât atât, plajele lungi și bine amenajate, ca de exemplu Alonaki, se află la câțiva kilometri de oraș. (Noi aveam totuși să descoperim că micuța Kiani Akti, adică ceea ce ei numesc „town beach”, ne-a satisfăcut în mare parte exigențele, dar asta-i o altă poveste, rămâne pe data viitoare, cum se zice la școală).

Mai trebuie spus ceva: în zona sud-vestică a Prevezei, dincolo de castelul Pantokrator (Kastro Pantokratora), deci cât de cât aproape de plaje, sunt câteva străduțe cu vile, și acolo îmi atrăsese atenția o proprietate pe nume „Preveza house with garden”. După ce m-am documentat mai temeinic am înțeles însă că la plajă și în centrul orașului nu se putea ajunge de acolo decât tot cu mașina, iar prețul cam mărișor m-a descurajat.

Adio, prin urmare, cazării pe malul mării și apusurilor romantice vizionate în timp ce savurezi un pahar de vin :( , trebuia să găsesc o altă soluție, căci mi se pusese pata pe Preveza și altceva nu voiam...

Așa e când ai idei puține dar fixe! =))

În fine, tot scotocind eu prin airbnb, până la urmă am dibuit varianta câștigătoare.

Se cheamă, cum v-am zis, Iliana, și două au fost argumentele hotărâtoare în alegerea sa: prezența grătarului din curte, un apendix la care ținem morțiș pentru cura anuală de pește de mare proaspăt fript, precum și prețul: 797,21 lei (cca. 168 euro, dacă vă e mai la îndemână) pentru cinci nopți, adică 159,5 lei (rotunjit) sau 33,60 euro pe noapte. Și aveam la dispoziție o casă! De fapt, o jumătate de casă, așa cum aveam să descoperim, dar arhisuficient pentru noi. Spuneți și voi, nu-i așa că am făcut o afacere?!! ;)

La acest preț nemaipomenit au contribuit și discountul de 15% oferit de proprietari pentru un sejur de minim 7 nopți, dar și reducerea de 160 lei de care am beneficiat după ce, în urmă cu un an, am devenit client airbnb, rezervând pe acest site, pe care vi-l recomand și vouă, cazările din Perugia și Atena.

Și ca să închei capitolul „bani”, la momentul rezervării mi-a fost retrasă de pe card suma de 542,31 lei iar diferența de 254,90 cu două săptămâni înaintea datei sejurului.

Unde e Iliana?!!

Pe strada Stirrakou nr. 95, care pleacă la stânga de pe principala arteră a Prevezei, Bulevardul Ioanninon (ce corespunde totodată cu E55), în extremitatea nordică a orașului, sau mai corect spus, la ieșire.

De plecat, pleacă, dar unde se oprește strada?!! Răspuns: în ceea ce, pe Google maps, este numit „Epar Od. Preveza-Nikopolis”, șoseaua care dă din E55 în stațiunea Mitikas, ocolind Preveza, motiv pentru care Stirrakou este destul de intens circulată, deși prost iluminată pe timpul nopții.

Cu alte cuvinte, strada noastră era un fel de centură a orașului.

Și așa cum menționam în primul paragraf din acest review (deja destul de lung), în jur nu era mai nimic... Eram la țară, atmosferă sută la sută rurală, câmpuri cultivate cu nu știu ce și câteva case. Că Iliana era la ieșirea nordică din Preveza, adică taman în capătul opus față de plajă, știam și-mi asumasem, cum zic aiurea politicienii noștri... Ceea ce nu știam însă, și n-am aflat decât la fața locului, era faptul că distanța față de șoseaua principală era de vreo 3 km! :(

M-a derutat dragul de Google maps, care trântea Stirrou nr. 95 foarte aproape de intersecție. Vezi să nu! De acolo până la destinație mai mâncai o pâine sau o baclava... :) Ar fi trebuit ca numărul 95 să-mi dea de gândit, dar uite că nu m-a dus capul.

Așa încât, la sosire am oprit Loganul fix unde îmi indica amicul Google, adică drept la... un teren viran. Am pus mâna pe telefon și am sunat (mi se dăduseră două numere și două nume, ambele feminine, și fusesem asigurată că voi fi așteptată) și am explicat că nu găsesc casa. După mai multe apeluri la care nu mi s-a răspuns, de intrasem în panică, într-un târziu a dat Domnul și una din doamne (am uitat care, și nici nu contează) m-a îndrumat să merg înainte până la un Car Wash, de unde vom fi recuperați.

Și am mers... și am tot mers zi de vară până seară (glumesc! =))), preț de încă vreo 2,5 km, până ce am găsim spălătoria auto, iar după un minut a apărut în fața ei un tânăr pe motocicletă.

Eu mă așteptam să mă întâlnesc cu una din cele două doamne, sau eventual, cu amândouă, cu care corespondasem eficient pe mail, dar ce să fac, m-am mulțumit și cu un bărbat...

Care s-a recomandat (nu i-am reținut numele) și ne-a spus că va face el oficiul de gazdă ca un fel de serviciu sau favor pentru proprietare sau ce-or fi fost ele. N-am înțeles ce și cum, dar nici n-am întrebat, fiindcă eram destul de obosită și nervoasă, era foarte cald și abia așteptam să fac un duș. Cert e că cetățeanul a luat-o înainte iar noi după el, și peste 3 minute ne-a depozitat „acasă”.

Nu prea cunoștea locul, și mi-am dat seama de asta din faptul că a fost nevoit să sune pentru a afla parola de la internet pe care i-o cerusem. În fine, după alte câteva schimburi de amabilități, ne-a dat cheile (pe care le-am lăsat la plecare pe masa din living), și dus a fost.

Ceea ce nu mi-au precizat cele două doamne e faptul că punctul de reper al proprietății se află chiar vizavi de casă: trei silozuri înalte și vizibile de la distanță, înconjurate de solarii. În rest, repet: câmpuri întrerupte de câteva case, niciun magazin, nicio tavernă.

Adrian, care tăcuse încruntat în tot acest răstimp (dar nici nu mă ajută niciodată să aleg o cazare, sub pretextul că n-are răbdare să se holbeze la fotografii și hărți :( ), a mustăcit ce a mustăcit, după care s-a pornit... Îl prevenisem și știa că proprietatea nu se afla pe plajă, dar nu se așteptase să fie atât de departe de oraș, probabil se gândise că seara vom merge pe jos la o vreo tavernă din vecinătate. Și unde vom face noi cumpărăturile?!! :-?? Cum unde, la Masoutis, i-am răspuns, căci îl ochisem pe sus-numitul hypermarket, era fix la intersecția străzii noastre cu șoseaua.

După ce a studiat mai bine dotările, inclusiv grătarul din curte, și-a mai revenit, iar când a înțeles pe deplin configurația terenului și faptul că oriunde ne-am fi cazat în Preveza, la plajă nu puteam ajunge decât cu mașina, s-a declarat mulțumit. Dacă tot era să ne deplasăm motorizați, ce mai conta că erau 2 sau 6 km, atâta cât aveam noi de parcurs până la Kiani Akti?

Iar după vreo două zile a concluzionat că ce grozav e locul, și chiar și acum îl pomenește cu plăcere...

Am o vârstă, nu chiar matusalemică dar orișicât... și uite că tot nu am ajuns să-i înțeleg pe bărbați, iar câteodată nici măcar pe propriul consort! =))=))=))

Aoleu, ce m-am lungit cu reviewul ăsta, și nici nu m-am apucat să vă prezint apartamentul.

Lux cu tentă rustică

Pe site-ul airbnb Iliana e prezentată ca punând la dispoziție „entire condominium”, ceea ce e parțial adevărat, deoarece clădirea adăpostește de fapt două apartamente, unul la stradă, gol la momentul șederii noastre și totodată cel din care au fost selectate pozele pe site, și celălalt în spate. Iar acesta din urmă ne-a revenit nouă.

Precizez că pozele de pe airbnb corespund totuși aproape în totalitate cu ceea ce am găsit în apartamentul nostru, cu mici diferențe, ca de pildă faptul că în al doilea dormitor nu sunt două paturi, ci o canapea, sau că veranda noastră a fost mult mai mare și mai drăguță. Sâc! ;)

Oricum, ne-a convenit că nu am avut camerele la stradă, care, așa cum v-am spus, era surprinzător de circulată. Deci ne-am putut odihni foarte bine.

Să vedem acum curtea.

Grilajul de la poarta culisantă se deschidea și închidea cu lacăt și la vreo 20 m, pe stradă, se găsea un tomberon unde lăsam gunoiul. În dreapta porții era mica grădină din fața celuilalt apartament iar înainte, aleea asfaltată care ducea spre grătarul unde Adrian avea să-și dovedească abilitățile de chef perpelind pești proaspeți, cumpărați de la numeroasele magazine de profil din oraș. Lângă BBQ ne parcam mașina și dincolo de el și de un gard de sârmă se întindea o livadă cu măslini care am înțeles că aparținea tot de proprietatea Iliana.

Livada era populată de găini și doi cocoși făloși, de un câine cu care ne-am împrietenit imediat pe bază de donații constând din alimente :) , de niște oi care pășteau smârcurile de iarbă, dar și cel puțin un măgar care răgea - nu știu de ce :-?? - mai ales noaptea.

În fața verandei aveam o mică grădină cu trandafiri, roșii, ardei grași, dovlecei, vinete și oregano. Am găsit-o cam năpădită de buruieni, însă a doua zi de la sosire, când ne-am întors la prânz de la plajă, un nene o curăța lună. Sigur că am intrat în vorbă (mă rog, e un fel de-a zice, căci omul nostru abia dac-o rupea pe englezește) și am înțeles că era angajat să dea de mâncare orătăniilor și patrupedelor din livadă și să se îngrijească de cele două grădini.

De hrănit animalele nu mă îndoiesc că le hrănea, altfel ar fi crăpat, sărmanele, de inaniție, dar faptul că-l apucase brusc hărnicia cu grădinile taman la sosirea unor oaspeți ne-a făcut să tragem concluzia că, de fapt, era plătit ca să ne spioneze. Așa că gospodărea ca să tragă de timp și să stea cu ochii pe noi... ;)

Mă rog, asta era treaba lui, pe noi nu ne-au deranjat vizitele sale zilnice, mai ales că s-a manifestat cu discreție și bun simț.

Să trecem mai departe.

Veranda era principalul punct forte al proprietății. De dimensiuni mai mult decât generoase (vreo 30 mp), ea cuprindea o masă mare, o canapea de colț așa de lată și de moale, încât la prânz se putea trage un pui de somn pe ea, și o altă canapea, gen taburet, deci fără spătar, precum și câteva scaune de plastic de rezervă, așezate unul peste altul pentru a nu ocupa loc, și un uscător pe care ne atârnam costumele de baie și prosoapele de plajă.

Evident că toate mesele le-am luat afară și evident că acolo accesam netul și-mi descărcam pe laptop pozele făcute cu aparatul foto și telefonul.

Ce poate fi mai plăcut decât să-ți bei dimineața cafeaua în ciripit de păsărele, să mănânci la prânz în aer liber pește proaspăt, fript pe grătarul din dotare, iar seara să stai la povești cu un pahar de vin în față?

Vă spun eu: nimic. :))

Mai ales că muște erau, dar nu și țânțari: se vede treaba că distanța față de mare are și niște avantaje...

De pe verandă se intra în cea mai mare încăpere, care combina livingul cu sufrageria și bucătăria, având, prin urmare, o mulțime de piese de mobilier. Partea de living era asigurată de o canapea și două măsuțe, zona de sufragerie era reprezentată de o masă cu patru scaune, iar bucătăria cuprindea un frigider, chiuvetă, aragaz, mașină de spălat rufe, cuptor cu microunde, cană electrică și toaster. Sper să nu fi uitat nimic... În dulapuri am găsit cam toate cele trebuincioase, inclusiv bureți și detergent de vase.

Primul dormitor, cel cu ușă spre laterala verandei, era echipat cu un pat matrimonial cu saltea și lenjerie de calitate, o noptieră cu veioză, un șifonier mare, o comodă pe care trona un televizor rămas netestat și... un tablou cu sirenă care mi-a readus în memorie faimoasele carpete cu Răpirea de serai. =))

Al doilea dormitor avea fereastră, nu ușă, un șifonier, o comodă și pe perete un poster cu mașini, preferabil oricum sirenei... O sfecliseră însă cu patul, care era de fapt o canapea șubredă pe care nu am folosit-o. Probabil că cele două paturi de o persoană care ar fi trebuit să se găsească acolo cedaseră dintr-un motiv sau altul și n-avuseseră bani să le înlocuiască, așa că recurseseră la o improvizație.

În baia cu ușă glisantă (care se închidea fest), chiuvetă, vas WC și cadă protejată de perdea, singurele consumabile, în afara celor două seturi de prosoape pufoase, erau gelul de duș și sulurile de hârtie igienică, în cantitate suficientă cât să nu mai cumpărăm noi. Într-unul din dormitoare am găsit și un foehn.

În toate încăperile pe jos era gresie (întreruptă de câteva covorașe), ceea ce am considerat dintotdeauna ca fiind soluția cea mai potrivită și mai ușor de întreținut pentru un apartament sau un studio situat pe malul mării. Ferestrele erau acoperite cu jaluzele și plase contra țânțarilor.

Celelalte dotări, respectiv aerul condiționat și internetul, au funcționat bine, și am apreciat curățenia din întreg spațiul interior.

Spațiu care, apropo, cred că însuma cca. 70 mp. 70 mp pentru doi oameni! Boierie curată! :))

Concluzii și recomandări

Sunt convinsă că genul acesta de cazare nu este pe placul multora din voi, dragi AFA-iști. Cum însă gusturile nu se discută...

Noi preferăm să ne autogospodărim în vacanțe pentru a economisi bani. Iar dacă dibuim o clădire situată în mijlocul naturii, cu atât mai bine; mai respirăm și noi aer curat, mai vedem cerul...

Dacă și voi sunteți adepții acestui stil de sejururi, Iliana reprezintă, după mine, o soluție foarte bună. Unicul său „defect”, și încă unul considerabil, și anume distanța față de oraș și de plajă, noi l-am contracarat deplasându-ne cu Loganul, ceea ce, recunosc, nu e cel mai plăcut lucru de pe lume atunci când ești în vacanță și șoferul vrea și el relaxare totală.

Pe de altă parte, dacă sunteți dispuși să treceți peste acest inconvenient, spațiul imens, atât la exterior cât și la interior, precum și dotările mai mult decât satisfăcătoare sunt de natură să garanteze un concediu reușit.

Și încă ceva: apartamentul Iliana se pretează spre închiriere nu numai cuplurilor, ci și familiilor cu copii sau unui grup de până la patru adulți. Închideți ochii și imaginați-vă pe voi dansând pe verandă sau pe copii jucându-se în voie în curtea casei... :)

Drept pentru care recomand.

---

VIZUALIZĂRI: 1020 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI