Ibis Styles Amsterdam Central Station – ceva mic la un preţ (prea) mare

TIPĂREȘTE

După cum vă povesteam în review-ul cu Muzeul Prostituţiei (vezi impresii), am ajuns din nou la Amsterdam pentru 2 zile de relaxare în oraşul plăcerilor.

Iniţial avusesem treabă prin Rotterdam, dar ne prindea wekeend-ul şi era păcat să pierdem ocazia să mai stăm puţin în oraşul pe canale, mai ales că aveam cursa de întoarcere de pe aeroportul Schiphol.

Din nefericire, abia cu trei săptămâni înaintea plecării ne-am hotărât să rămânem o noapte în Amsterdam, aşa că am căutat pe booking variante de cazare. Fiind două fete cucuiete, cu valize încărcate de lucruri inutile, doream un hotel aproape de Central Station (gara centrală), pentru a putea lua rapid de acolo un tren care să ne ducă la aeroport.

Sunt multe variante de cazare pentru Amsterdam, dar noi ne-am oprit la IBIS STYLES CENTRAL STATION, pentru că îndeplinea criteriile noastre.

Doar că preţul a fost horror pentru cele 3 stele mititele, 200 euro /noapte cu micul dejun inclus iar noi l-am plătit, pentru că îndeplinea condiţiile de minimă distanţă faţă de tot ce ne interesa şi pentru că, pe zi ce trecea, tot urca (de la 180 ajunsese la 200 euro în doar trei zile).

Vă recomand să consultaţi site-ul ibis.com/gb/discovering-i ... l/bedding.shtml, pentru că văd acum preţuri mai accesibile, depinde de perioada anului, zilele săptămânii şi de evenimentele care se desfăşoară în acest timp. De exemplu, dacă aţi vrea să prindeţi Valentine’s Day acolo, nici nu ar fi posibil, iar la sfârşitul lui februarie, preţurile variază între 140 euro (ofertele inteligente, nerambursabile) şi 150 euro pentru celelalte, vorbim aici de cele mai ieftine camere.

În sfârşit, am ajuns din Rotterdam în Amsterdam cu taxiul oferit de gazdele noastre, care ne-a lăsat direct în faţa unui alt hotel din reţeaua Ibis, aproape de gară. Spre norocul nostru ne-am prins rapid că nu are faţada pe care o ştim de pe net, aşa că ne-am regrupat şi l-am rugat să mai încerce o dată. În Amsterdam sunt vreo 10 hoteluri IBIS, dintre care 5 sunt situate sub 3 km de centru.

Probabil că ştiţi deja, în multe dintre capitalele Europei gările sunt chiar centrale, foarte aproape de buricul târgului, din ele pornind o întreagă reţea de conexiune cu toate punctele cardinale ale oraşului, prin trenuri, metrouri, autobuze, tramvaie, Hopp on-Hopp off, taxiuri şi tot ce vă mai trece prin cap. Presupunând că aţi alege să fiţi cazaţi în zona lor (ca şi mine) aveţi avantajul să fiţi aproape de toate mijloacele de transport şi de legătura directă cu aeroportul dar şi dezavantajele majore legate de preţurile măricele, aglomeraţie, murdărie şi condiţii de cazare îndoielnice.

În fine, am ajuns la destinaţie, adresa fiind Martelaarsgracht 10. Este la strada principală, într-o clădire tipic olandeză, cu faţada din cărămidă roşie, bine conservată.

Hotelul e amplasat la mai puţin de 5 minute de mers pe jos din Central Station, la 10 minute de Dam Square, de Oude Kerk (dacă vreţi să vă rugaţi) şi de Red District (ca să aveţi şi pentru ce... :))), tot la 10 minute de casa Annei Frank sau muzeul lui Rembrandt. După colţ este o zonă cunoscută de cumpărături, cu magazine mari şi impozante (Bijenkorf).

Chiar în faţa hotelului este staţia de tramvai Martelaarsgracht, care oferă legături directe cu Museumplein unde se află Rijksmuseum, dar noi am preferat un circuit cu Hopp on-Hopp off, luat de la capăt din zona gării centrale, la mai puţin de 2 minute de mers pe jos.

În hotel, la intrare, un concierge micuţ din care ne-au întâmpinat două fete zâmbitoare, una albă-una brună, care ne-au urat bun venit. Având bagaje grele, le-am rugat să cheme pe cineva să ne ajute şi avem parte de un băieţel micuţ dar cu multă forţă.

Camera era la etajul 1, am urcat cu liftul şi când am intrat, am crezut că nu văd bine. La acest preţ exorbitant era, aproape, cea mai mică cămăruţă în care am stat vreodată (cu excepţia altui Ibis ultracentral din Bruxelles). Era standard twin (pe care ei o laudă ca fiind cea mai confortabilă dintre toate), cu două paturi lipite unul de altul (cum altfel aveau să încapă?), pe care tronau 2 rânduri de perne, mari şi mici, albe şi albastre.

Pe stânga era un dulap micuţ cu sticlă oranj şi un seif, iar una dintre cele două comode care cadrau patul, era aşezată chiar sub el, m-am şi lovit de câteva ori în miez de noapte, încercând să mă uit la ecranul telefonului.

Lângă uşă, pe dreapta, e o măsuţă de inox să-ţi laşi valiza, cu singura priză pe care am văzut-o acolo, în afară de cea de la baie. Mi-am şi uitat acolo încărcătorul de la telefonul meu nou-nouţ, ceea ce a mai pus sare pe rană în impresia nu prea bună pe care mi-a lăsat-o hotelul.

Pe peretele opus era un televizor modern cu canale pe satelit (pe care nu l-am încercat) şi două scăunele. Sub el era o masă cu un telefon fix.

Baia, aflată în dreapta intrării, era miniaturală, dacă mai aveam câteva kilograme în plus m-aş fi răzuit, de-a dreptul, de cabina duşului, de chiuvetă şi de uşă. Cum-necum, au reuşit să înghesuie şi un vas de toaletă iar pe perete un uscător de păr. Partea de parfumerie era extrem de slab reprezentată, doar două săpunele şi un gel de duş la plic care n-a făcut faţă cererii.

În cameră era aer condiţionat, wifi gratuit şi un radio, toate funcţionale. Doar că AC era poziţionat deasupra uşii şi sufla cam cu putere şi cu gură mare prin cameră, fluturând draperiile şi deranjându-mi urechile. Am avut noroc că nu era necesar să-l utilizăm, nefiind nici prea cald, nici prea frig.

Nici calitatea wifi-ului nu era prea bună, colega mea a abandonat seara navigarea pe telefon din cauza semnalului care se întrerupea brusc, la intervale neregulate.

Desigur că nu era balcon iar fereastra dădea direct în stradă, fără să fie deranjant.

Mi-a plăcut designul cămăruţei, petele de culoare (albastră, de la perne) şi verde crud (de la sticlăria din baie), precum şi tapetul de pe peretele cu televizorul, combinaţia de alb şi detalii în culori aprinse regăsind-o şi în celelalte spaţii ale hotelului.

Oricum, în prima zi ne-am aruncat bagajele şi am pornit-o la plimbare, iar seara, frânte de plimbarea pe canale, zona Dam Square şi în Red District, abia am reuşit să ne facem ritualul complet de igienă că am şi căzut într-un somn adânc, fără vise. Îmi amintesc că, deşi mic, patul a fost confortabil şi lenjeria impecabilă, nu am nici un reproş pe tema asta. Am încăput lejer două persoane fără să ne intersectăm, chiar dacă ne-am răsucit destul de mult.

Îmi amintesc că nu prea era lumină în cameră, te invita, oricum, la somn, nicio sursă de lumină nu venea din tavan ci din alte surse (co) laterale, aşa că dacă vrei să o pui de un goblen la miezul nopţii nu prea ai şanse…:)

Dimineaţa am servit micul dejun într-o sală la subsol şi abia atunci am înţeles de ce îi spune Styles hotelului. Pe tavan am văzut o frescă din ceramică alb-albastră cu motive olandeze, mori de vânt şi alte personaje din istoria locului. Pe pereţi atârnau tablouri cu imagini contemporane ale clădirilor din Amsterdam şi din viaţa cotidiană a locuitorilor. Restaurantul era alb cu pete de culoare intensă date de scaunele albastre, de lămpile roşii curgând din tavan sau de lalelele sângerii aflate în vaze de sticlă pe fiecare masă.

Mi s-a părut interesant modul în care era prezentat bufetul suedez, parcă eram la Ikea în zona destinată bucătăriilor, totul era poziţionat în dulapuri suprapuse, cu rafturi şi sertare, închise sau deschise, din care te serveai cu ce vroiai.

Practic sunt două zone de luat masa, una cu mese şi scaune înalte sau mai joase (pe care am preferat-o) şi una cu frumoase canapele gri, care te invitau la relaxare. Micul dejun era standard, 3-4 feluri de salam sau şuncă feliată, câteva feluri de caşcaval şi brânză autohtonă, iaurturi şi gemuri, fructe, cafea, lapte, sucuri la dozator, fără să fie vreun festin, dar aveai cu ce să te saturi. Personalul a fost amabil şi mi-a răspuns destul de prompt la solicitările mele, eu fiind genul care găseşte întotdeauna ceva de întrebat… :).

O muzică ambientală ne susura în urechi dar noi nu ne-am bucurat prea mult de decor pentru că ne grăbeam la Rijksmuseum.

După ce am servit masa, ne-am făcut bagajele în grabă şi le-am dus la recepţie, pentru a fi depozitate într-o cameră special amenajată, unde ni le-au ţinut vreo 10 ore.

Tot la parter am observat, în zona concierge-ului, un spaţiu delimitat cu fotolii colorate şi kids corner cu o măsuţă şi scăunele albe, pe care erau câteva jocuri pentru copilaşi.

Eu nu (mai) sunt fumătoare însă am observat că este interzis viciul în hotel, aviz amatorilor. Dar ţinând cont că eşti în Amsterdam, unde poţi fuma de toate, nu cred că acesta este un motiv serios de supărare... :).

Una peste alta, Ibis Styles Central Station este un hotel cu poziţionare excelentă faţă de toate atracţiile care merită şi cu un design modern, în spiritul oraşului de pe canale.

Nu ştiu sigur dacă aceste avantaje compensează preţul exagerat şi inconvenientele din camerele micuţe, nerecomandate familiilor cu pitici după ei.

Dar, în spiritul AFA, important este că am fost şi eu acolo!

P. S. Din păcate, nu am făcut poze decât în cameră pentru că nu mă interesa hotelul, nu am avut prea mult timp la dispoziţie şi pentru că, la restaurant mi s-a părut prea intim şi plăcut ca să atrag atenţia tuturor fotografiindu-mi salamul din farfurie…:), vă asigur că dacă arăta senzaţional, o făceam şi pe asta.

---

VIZUALIZĂRI: 3651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI