BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEÎntr-o zi de luni, final de februarie, a început „expediția” noastră de trei zile prin Munții Atlas și marginea Deșertului Sahara.
Am plecat din Marrakech, patru oameni, cu un minivan Renault Express închiriat de la Europcar, pe la zece dimineață. Am traversat Atlasul Înalt prin cel mai de sus punct accesibil cu mașina, la peste 2200 de metri altitudine. Am oprit pentru masă în mult lăudatul sat berber Ait Ben Haddou, pe care nu l-am putut vizita, însă: era închis, deoarece exact în acea săptămână se filma Odiseea, în regia lui Christopher Nolan, cu Matt Damon în rolul titular și Tom Holland, Anne Hathaway, Zendaya sau Charlize Theron în distribuție (se anunță mare favorit la Oscaruri în 2026, abia aștept lansarea).
Așa că am înlocuit vizitarea satului cu cea a Studiourilor de film Atlas (voi încerca să scriu despre ele, că sunt absente de pe AFA), după care am gonit către Ouarzazate, unde urma să ne cazăm la finalul unei zile obositoare și înaintea alteia care se anunța încă și mai obositoare. Doar că nu ne-am îndreptat direct către hotel: ne propuseserăm să vedem Kasbah Taourirt, o fortăreață berberă construită din lut, la fel ca Ait Ben Haddou (și la fel ca orașele din Yemen pe care le-a prezentat cineva pe AFA în jurul Anului Nou). Mai aveam doar două ore de lumină și am ținut să profităm de ele. Mai ales că ratasem Ait Ben Haddou :(.
Pentru Muzeul Cinematografiei din Ouarzazate nu a mai fost timp. Dar s-a găsit pentru a negocia cu Aziz berberul un covor (pe care nu l-am cumpărat, desigur, că nu aveam cum să-l cărăm în țară). Am să revin, sper, cu povestea detaliată a întregii zile, poate voi inspira și pe alții să ne calce pe urme.
Într-un târziu, pe la șapte seara, am lăsat mașina în parcarea generoasă a hotelului și ne-am oprit în fața lui, pentru poze. Pentru că... părea că încă nu am ieșit din cetățile berberilor: construcția pe care o aveam în fața ochilor părea a fi una de acolo. O puteți vedea în P6-P7, comparând-o cu primele fotografii încărcate.
Cazarea a durat destul de mult, și cât timp doi dintre noi discutau cu cei de la recepție, eu am profitat și am făcut un tur pe la parter. Am fotografiat salonul marocan, barul modern, barul clasic, restaurantul, sala pentru micul dejun și piscina. Spațiile comune arată impecabil iar piscina este mare, cu suficient loc pentru șezlonguri de jur împrejurul ei. Era februarie, probabil că apa era rece, dar în lunile ceva mai calde trebuie să fie o plăcere să zăbovești acolo.
Am avut cameră la etajul al doilea, cu vedere către piscină (ultimele fotografii sunt făcute de la fereastră, a doua zi de dimineață). Ăsta e singurul lucru interesant pe care îl pot spune despre cameră: una absolut banală, tipică pentru Ibis-uri. Vă lămuriți imediat, privind pozele. Deosebit a fost doar un mozaic din baie. Și, până în ziua de azi, am rămas cu o nedumerire: nu știu dacă am dormit în așternuturi spălate sau nu. Călcate sigur nu erau, ci doar bine întinse pe pat. În fine, am supraviețuit și asta e tot ceea ce contează.
Am plecat imediat din cameră, pentru o scurtă plimbare prin oraș. La ieșirea din hotel, dacă se face dreapta, în 5-10 minute se ajunge la Kasbah Taourirt, pe care tocmai îl vizitaserăm. Așa că am luat-o la stânga, pe (cred) strada centrală. Am dat de clasicul aranjament I Love Ouarzazate, unde ne-am fotografiat, de câteva restaurante care nu serveau alcool (cică mai făceau excepții pentru turiști, dar eram în prima săptămână a Ramadanului, deci... ioc), am admirat clădirile situate de-o parte și de alta a străzii, care formează un ansamblu berber coerent și, uite-așa, am ajuns la cel mai luxos hotel din oraș.
Se numește Berbere Palace și chiar atunci oprea în fața sa un camion al studiourilor producătoare ale Odiseei (îl văzuserăm cu câteva ore în urmă, în Ait Ben Haddou). Descărcau ceva materiale, dar coborau și actori. Dacă eram mai bogați și ne cazam la acest hotel, aveam ocazia să luăm cina cu Matt Damon și Charlize Theron 😊. Of!
Ne-am îndreptat către hotelul nostru, cu coada între picioare. Și am oprit la restaurantul de lângă piscină, unde am stat o oră sau mai bine, descântând o sticlă cu vin de Sahara (foarte bun) și ceva crănțănele. Și probabil că o comandam și pe a doua (în ciuda prețului deloc mic), că era o seară tare plăcută, dar aveam în față o zi foarte grea.
Dimineață am coborât pentru micul dejun la ora șase. Era deja aglomerat: am înțeles că angajații pe perioadă determinată ai studiourilor de filmare luau masa la Ibis, că doar nu la Berbere Palace. Oameni necăjiți, care – ca și noi – nu au mâncat cine știe ce. Ceea ce vedeți în P43 este tot ce era disponibil. În plus, espressor-ul s-a defectat în timp ce eram noi acolo (deci la prima oră), așa că doi dintre noi au apucat să își ia cafea, iar ceilalți doi nu. Am cedat în favoarea șoferului.
Și, înainte de 8, am plecat la drum. Despre care mă voi strădui să mai povestesc una-alta.
Trimis de adso in 25.05.25 18:34:50
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAROC.
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 30.92004867 N, -6.90379276 W - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "ibis Ouarzazate Centre Hotel, OUARZAZATE" (nou-creată pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Rog așteptați...
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@adso: Mă bucur că ai scris iar despre Maroc și despre zona pe care eu regret că nu am văzut-o. Ce să faci, te rezumi la ce poți vizita la vârsta pe care o ai. Mă refer la mine! 
Am reținut filmul Odiseea ce se turna acolo în Ait Ben Haddou. Din poze arată bine cazarea, dar nu te contrazic în ceea ce privește lenjeria, nu ai siguranță. Micul dejun este standardizat, îmi pare rău că nu ați putut bea toți patru cafeaua de dimineață.
Arată bine tot ce ați văzut acolo! Dacă mai ai timp aștept continuările!
Ce am uitat sa spun: noi am rezervat prin Booking si ne-a costat 65 de euro camera cu MD. Am fi iesit mai ieftin daca rezervam prin site-ul hotelului.
De asemenea, dupa cum am zis si in articol, micul dejun nu merita cumparat. Pe de alta parte, in Maroc - si mai ales la est de Muntii Atlas - nu prea veti gasi cafenele sau locuri in care sa mancati de dimineata. Trebuie atent cantarita decizia asta .
@mprofeanu: Multumesc pentru lectura articolului si pentru ecou!
Vacanta in Maroc a fost una de neuitat, voi incerca sa mai povestesc despre ce am vazut pe acolo. Pe de alta parte, nu am terminat ce aveam de spus despre Egipt, India, Uzbekistan si, mai ales, Islanda. Si altele, dar nu le mai pomenesc, sa nu credeti ca vreau sa ma laud cu cate am vazut in ultima vreme .
Zona Atlas - Sahara Vestica se poate vizita usor si ieftin prin excursii cumparate la fata locului sau de pe GYG. A povestit de curand un coleg o astfel de experienta. Noi am ales varianta mai scumpa (poate si mai obositoare), dar ne-am declarat, pana la urma, multumiti cu alegerea facuta.
@adso: Știu că se pot face excursii acolo, în Marrakech la cazarea unde am stat, patroana avea o agenție axată mai mult pe Sahara și Munții Atlas. Dar "nu mai am timp" pentru a ajunge iar acolo, în Maroc, mai am și alte locuri de văzut.
Am început să văd lumea temeinic foarte târziu, după ce copiii și-au luat viața în piept, din vara anului 2011. Mai avusesem 4 ieșiri în perioada 1996-1999.
De aceea mă bucur că sunteți tineri și aveți atâta timp de văzut, inclusiv de a reveni în același loc de mai multe ori! Felicitări!!
@webmasterX: Poziția pe hartă e corectă. Mulțumesc!
Îmi place Marocul, chiar dacă numai povestit (văzut poze) de tine sau de alți colegi, printre care cel mai mult a scris @profeanu! N-aș putea să spun exact de ce-mi place! Poate pentru culoarea caselor/clădirilor care este una nisipiu-maronie, o culoare caldă, plăcută ochiului!
Hotelul Ibis din povestea ta are culori diferite ziua sau noaptea, funcție de lumina soarelui sau a becurilor. Este unul nici prea-prea, nici foarte-foarte, este unul normal. Am fost cazați și noi la „Ibis” -uri în excursiile noastre, dar n-am remarcat ca lenjeria de pat să fi fost necălcată. Mâncarea a fost destul de bună, mai ales în cele din Țările Nordice, când am fost cazați - prin agenție - preponderent la hoteluri din lanțul Ibis. Ce am reținut este că sunt cam trei culori al siglei lor: roșu - cum este acesta din articolul tău - albastru și verde. Nu știu care este diferența dintre ele 
, dar una sigur există, pentru că, altfel, ar fi fost doar una. Posibil să fie mâncarea?! Habar n-am! 
Aștept cu interes și alte povestiri despre Maroc Până atunci îți trimit, ca de obicei, mulți 
@doinafil: Marocul are multe culori, să știți! Da, Marrakech-ul este cărămiziu, iar localitățile berbere sunt gri sau maronii, se confundă cu Munții Atlas sau cu nisipul deșertului. Și majoritatea pozelor de pe AFA prezită Marrakech-ul.
Dar Casablanca e albă (evident, o spune numele), la fel ca Tanger-ul. Chefchaouen și Essaouira (parțial) sunt albastre. Există orașe indigo, sau verzi, sau roșu aprins. Marocul înseamnă culoare, înainte de toate.
Romantismul în pictură a pornit, cumva, de aici . De pe Wiki:
În 1832, Eugène Delacroix a călătorit în Spania și Africa de Nord în compania diplomatului Charles-Edgar de Mornay , ca parte a unei misiuni diplomatice în Maroc. Delacroix a fost fascinat de oameni și de hainele lor, de lumină și de colori, iar călătoria avea să influențeze subiectul multora dintre picturile sale viitoare.
A reușit să schițeze în secret câteva femei în Alger , ca în pictura Femei din Alger în apartamentele lor (1834), dar, în general, a întâmpinat dificultăți în a găsi femei musulmane care să pozeze pentru el din cauza regulilor stricte ale religiei lor. În timp ce se afla la Tanger , a realizat numeroase schițe ale oamenilor și ale orașului, subiecte la care avea să revină până la sfârșitul vieții sale. Animalele - întruchiparea pasiunii romantice - au devenit „personaje” în picturi precum Cai arabi luptând într-un grajd (1860), Vânătoarea de lei (din care există numeroase versiuni, pictate între 1856 și 1861) sau Arab înșeuându-și calul (1855).
@adso:
Mulțumesc mult pentru prețiosul răspuns! Nu știam că romantismul în pictură a pornit de la Delacroix, după 1832. Sunt lucruri importante pentru mine pe care le-am aflat din ecoul tău, pentru care-ți mulțumesc din nou! 
Aștept și alte articole scrise de tine pentru că îmi place cum scrii! Păcat că nu ai mai mult timp s-o faci! Mai sunt și alți colegi care, ca și tine, fiind salariați, își fac timp să scrie impresii de călătorie aici, lucru pentru care sunteți cu atât mai mult de apreciat! Mie nu-mi ajunge timpul pensionară fiind!
Felicitări și... mulți
@doinafil: Nu cred că m-am exprimat prea bine .
Delacroix e născut înainte de 1800 și a fost precoce, deci romantismul nu datează de la 1832, e mai vechi. Dar apogeul curentului și stabilirea definitivă a profilului pictorului romantic - sunt legate de expediția lui Delacroix în Maroc și Algeria.
Am văzut acum o lună, în Amiens, o copie 1/1 după „Pluta Meduzei” a lui Théodore Géricault. Originalul se află la Luvru și a fost pictat în 1819; această lucrare se consideră că marchează începutul romantismului francez.
Dar englezii John Constable și William Turner sau germanul Caspar David Friedrich sunt încă mai bătrâni și sunt asimilați, și ei, curentului romantic.
L.E. Povestea plutei Meduzei e cutremurătoare: calatorprintreganduri.ro/ ... a-a-unui-tablou. Mai recent, prin anii 50, a fost un incident asemănător, cu un avion căzut prin Anzi; există și un film inspirat de el.
@adso:
Am citit articolul cu „Pluta Meduzei” , întâmplare adevărată de care n-am știut până acumCredeam că doar „Titanicul” a avut o soartă tristă! Dar povestea „plutei meduzei” este - într-adevăr - muuuuult mai tristă, deoarece
”Căpitanul, în loc să ordone micii flotile navigarea în convoi, a preferat să se grăbească, ... „Meduza“, care avea la bord circa 400 de pasageri, se izbește însă de coasta de apus a Africii. Acest fapt s-a întâmplat datorită unor greșeli de navigație, imputabile comandantului
care
”... din 1789, timp de 25 de ani, frecventase doar saloanele de refugiați de la Coblenz și Londra și nu mările lumii. Când Bourbonii s-au reîntors la putere, ei l-au răsplătit pe Chaumareix numindu-l căpitan de vas
Nepriceperea (și graba) acestui comandant a dus la drama ultimilor rămași pe „Meduză” . Ajungerea la canibalism este ultima trăire animalică a omului! Brrrr!!!
”Sentimentele regaliste au fost pentru Bourboni, evident, mai importante în această numire, decât experiența marinărească a slujitorului lor
Alegerile „cu inima” sau „cu capul” au rostul lor atunci, unde și când trebuie! (și este bine că e așa! În cazul de față, dacă se alegea cu capul, alta ar fi fost soarta meduzei!
Chiar dacă am văzut și eu tabloul cu „Meduza” la Louvru (prin 2010, cred) nu m-am interesat atunci despre povestea ei! De aceea îți mulțumesc încă odată pentru îndrumare!
Să ai vacanțe frumoase!... și...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată