GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Herghelia Lucina este situată în Munții Obcinele Bucovinei, într-o zonă muntoasă foarte izolată, la izvoarele Râului Lucava (afluent al Moldovei), nu departe de granița cu Ucraina. Ocupă minidepresiunea Lucina, dominată de Vârful Lucina (1.588m). Se poate ajunge aici dinspre Câmpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei pornind din Pojorâta circa 33 Km pe drumul modernizat (DN 175 Pojorâta - Izvoarele Sucevei) din lungul Râului Moldova, iar din centrul comunei Moldova-Suliţa se continuă spre vest circa 7 Km pe un drum nemodernizat (DJ 86), dar bine întreţinut. În partea de jos, spre comună, valea și drumul străbat Rezervația naturală Cheile Lucavei prezentată anterior: vezi impresii
Numele acestei rasei de cai este asociat etniei huţule, populaţie de limbă slavă cu origini neclarificate și care locuieşte în arealul istoric al Bucovinei, Maramureşului, Transcarpatiei şi Pocuţiei.
Rasa cal Huţul a început să fie creată în această herghelie începând cu mijlocul secolului XIX de către armata austriacă (prin colonelul de cavalerie Martin von Hermann), pornind de la exemplare selectate din zonă. Acest cal a ajuns să fie foarte apreciat, în special de către companiile de mitraliori montani, pentru abilităţile excepţionale de a se strecura pe cărări de munte, pe marginea prăpăstiilor, transportând pe samar încărcături foarte mari. În acelaşi timp, aceşti cai sunt foarte rezistenţi, adaptaţi la condiţiile grele de munte, în special de iarnă (arealul hergheliei se desfăşoară între 1.200-1.590m altitudine) şi puţin pretenţioşi la condiţiile de hrănire. De prin februarie-martie scormoneşte prin zăpadă ca să ronţăie verdeţurile care încep să apară. Aceste trăsături sunt datorate şi moştenirii genetice de la TARPAN, calul sălbatic european (ultimul exemplar a murit în 1918). Specifice tarpanilor, regăsindu-se şi la caii huţului, sunt talia mică, culoare gri-şoricie, dunga dorsală (? picioarele negre, ? coama stufoasă şi abundentă). Huţulii reprezintă singura rasă cabalină arhaică şi autohtonă din România.
Caii huţuli sunt tipul reprezentativ pentru calul de munte. Au o talie mică, având cel mult 150 de centimetri înălţime şi maxim 400 kg greutate. Au un profil facial drept, urechi mici şi mobile, ochi mari şi expresivi. Capul este relativ mare în comparaţie cu corpul, gâtul calului huţul fiind scurt, musculos şi îmbrăcat cu o coamă bogată. Pieptul este puternic, iar picioarele scurte şi musculoase. Copitele calului huţul sunt adaptate la traseele montane, fiind mici şi tari. Culoarea cailor variază de la negru, gri, brun roşcat la galben deschis sau vişiniu cu alb şi negru. Unele exemplare au în partea de jos a picioarelor pete sau dungi de culori diferite.
Calul huţul este un animal robust, energic, foarte puternic şi deosebit de adaptabil fiind folosit de sătenii din zonele montane ale Bucovinei la tot felul de munci. Caii huţuli sunt inteligenţi, docili, răbdători şi rezistenţi la boli, dar dacă nu sunt trataţi corespunzător pot deveni încăpăţânaţi şi violenţi. Durata de muncă activă a acestor cai este mare, ajungând la 25 de ani. Este vânjos şi poate să muncească de dimineaţă până seara. Are chişiţa (partea dintre copită şi încheietură) foarte scurtă şi urcă uşor pe munte oricât ar fi drumul de prost. În plus, are copita mică şi foarte tare, astfel încât, dacă nu-l scoţi pe drum de piatră, nici nu trebuie să-l potcoveşti. Este perfect pentru gospodăria bucovineană montană, iar iarna este o adevărată comoară. Huţul este un cal "tolerant" care poate fi călărit şi de un copil de 8 ani, iar dacă stăpânul a băut câteva pahare în plus la cârciumă, singura lui grijă trebuie să fie să găsească animalul: de la cârciumă sau de aiurea îl duce calul singur acasă, chiar dacă e mort de beat. De asemenea, caii huţuli sunt folosiţi şi pentru echitaţie sau turism ecvestru.
Herghelia Lucina dispune de o suprafaţă de aproape 1.800 ha pe care zburdă 350-400 de cai.
La herghelia Lucina (cred că este singura din România axată pe creşterea cailor huţuli, dar am găsit pe internet alte locuri și herghelii de creștere a acestor cai în alte țări est europene) dezvoltarea rasei s-a făcut cu mare atenţie, pe linii de sânge (linii de tată, linii genealogice). Din armăsarii întemeietori ale căror linii de sânge continuă în prezent la Lucina se numără: Hroby, Goral, Ouşor, Pietrosu şi Prislop.
Liniile acestei rase, crescute azi, sunt reprezentate in cadrul hergheliei de urmatorii armasari pepinieri:
Linia Hroby de către: Hroby XXIV şi Hroby XXV. Aceasta dispune de indivizi cu corp mic şi cu o masivitate mai redusă comparativ cu restul liniilor. Au un format corporal aproape pătrat, înalţi pe picioare. Dispun de aptitudini excelente de port-samar. Temperamentul este foarte vioi. Linia Hroby poartă numele unui cătun din apropierea hergheliei Lucina fiind alături de Goral, una din cele doua linii care au supravieţuit celui de-al doilea război mondial.
Linia Goral de către Goral XX şi Goral XXI. Produşii acestor linii au formatul corporal dreptunghiular, un corp mai mare, fiind cea mai masivă linie dintre toate, întemeiată de armăsarul Goral importat din Galiţia în 1909. Tot din linia Goral s-a dezvoltat mai tarziu linia Prislop. Liniile Ouşor si Pietrosu au fost intemeiate de armasari cumparăţi din zona Odorhei în anul 1930.
Linia Prislop de către Prislop XI, caracterizată printr-o talie şi capacitate energetică mai mare comparativ cu celelalte linii.
Linia Ouşor de către: Ouşor X şi Ouşor IX. Aceasta este o linie genealogică mai nouă, caracterizată printr-o dezvoltare corporală relativ mare, osatura mai slabă comparativ cu restul liniilor, concomitent cu oarecare disproporţii în privinţa regiunilor corporale.
Linia Pietrosu de către: Pietrosu XI şi caracterizata prin exemplare cu corp mic şi spată lungă. În acelaşi timp, adâncimea toracelui este mai redusă comparativ cu a produşilor celorlalte linii.
Calul de Bucovina
În afară de calul huţul, care este şi mândria hergheliei, la Lucina a fost creat şi Calul de Bucovina, o rasă obţinută prin încrucişarea iepelor de rasă huţul cu armăsarii din rasa ardenez.
Caii de tracţiune bucovineni sunt puternici şi obisnuiţi cu munca grea. Pot căra arbori de câteva tone iar proprietarii spun că se îmbolnăvesc atunci când stau degeaba prea multă vreme. Până vor fi omologaţi, caii bucovineni nu pot participa la concursurile în care se înscriu animalele de rasă. Aşa că merg la competiţia din comuna suceveană Horodnicul de Sus unde proba de foc este transportul unor buşteni de 4 tone.
Noi am ajuns la Lucina (nimic nu este întâmplător) exact în ziua în care în incinta hergheliei de la Lucina se desfășura un dublu festival HUȚUL: al oamenilor și al cailor, adică a IX-a ediție a ”Festivalului Huțulilor”. Festivalul este însoțit de nelipsitul bâlci, dar pe mine m-a interesat prezentarea cailor huțuli, a tradițiilor și a liniilor genealogice ale acestora. Această prezentare a fost făcută deosebit de clar, competent și elegant de către șefa hergheliei Lucina, doamna ing. Mihaela Sarafescu. Fiecare din cele cinci linii de sânge a fost exemplificat printr-un armăsar de reproducție. De asemenea, au fost prezentate exemplare din noua rasă, ”Calul de Bucovina” care a început să fie creată începând cu anul 1982. Vedetă a acestei rase în numeroase fotografii și pe websituri de specialitate este armăsarul Molid II care a stârnit murmure de admirație. În continuare au fost prezentate atelaje de concurs. Prezentarea cailor a fost făcută pe o platformă (ca un minihipodrom) special amenajată în acest scop. Lângă platforma de prezentare era o scenă pe care, după prezentarea cailor, a continuat cu festivalul folcloric huțul. Mi-ar fi plăcut să urmăresc și acest festival folcloric, dar împreună cu mulți alți vizitatori am însoțit-o pe d-na Mihaela Sarafescu la padocuri, de fapt la principalul grajd unde sunt ținuți armăsarii de montă pentru a (re) vedea (alți) cai și pentru a asculta alte explicații și comentarii.
Tot ce v-am spus, și în special prezentările de cai făcute de d-na Mihaela Sarafescu, șefa hergheliei de la Lucina, atât pe ”hipodrom” cât și la grajd, însoțite de foarte multe detalii, pot fi văzute în videoclipul făcut de mine (neapărat activați subtitrarea): youtube
Trimis de Lucien in 02.03.17 11:10:32
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Lucien); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 47.65104800 N, 25.17465800 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Lucien: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)===
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@webmaster26: E foarte bine. Semnul e pus chiar în incinta hergheliei.
@Lucien: Te felicit pentru acest articol, poze si video. Si noi iubim mult caii si Denisa, fetita noastra, si-a amintit deindata de prietenii patrupezi pe care si i-a facut si i-a hranit la Herghelia de la Sambata de Jos si m-a intrebat cand mai poate merge la prietenii ei?
Ai prins si festivalul local, cu prezentarea grupelor din rasa de cai hutului. Superb! Bravo si multumim ca ne-ai impartasit aceasta frumoasa vizita.
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
----
Articol selectat deasemeni ca fiind „de interes turistic crescut” (din punct de vedere al politicii saitului! )
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
FELICITĂRI pentru articol și fotografii!
Îmi plac foarte mult caii, am scris și eu un articol după ce am fost în vizită la Herghelia de la Sâmbăta.
Călătorii plăcute!
@Lucien: Ce pot să spun? Nimic! M-ai lăsat fără cuvinte!
Iubesc mult caii. În facultate, mergeam la hipodrom și scoteam caluții la plimbare prin parc. Nici ei nu mă plăteau, nici eu nu plăteam pentru orele de echitație. Singura plată era zaharul bolovan, merele și morcovii, pe care Codrin, armăsarul repartizat mie, și le primea la începutul și sfârșitul plimbării. Dimineața, când mă vedea, venea și dădea cu botul la buzunarul unde știa că ascund darurile.
Ooo, câte aș avea de povestit... Ce dor îmi e de Codrin!
@Zoazore: Mulțumesc! M-ai emoționat! Ca să ne mai treacă, uite alți cai din Bucovina pe care i-am filmat în altă ipostază: youtube
@Lucien: Mda! Calul e prea nobil să se opună! Mie mi s-au părut chinuiți caii de la acel concurs de tracțiune!
Superbi, frumoși, nobili... Eu nu i-aș fi chinuit așa, totuși!
Huțulii nu sunt și de călărie?
La Hipodromul din Ploiești erau concursuri de siulki (trasuricile cu două roți) Caii care nu mai concurau, erau folosiți la agrement= plimbări prin parc.
@Zoazore: Mi-e greu să mă pronunț. Aparent, în acest concurs, animalele sunt chinuite. În mod sigur, la munca la pădure, sunt și lovite...
Din câte am auzit eu, caii huțuli nu sunt folosiți la pădure fiind destul de mici. Acesta este unul din motivele pentru care s-a inventat rasa Cal de Bucovina cu gabarit mai mare și energică.
Ba da, caii huțuli sunt folosiți pentru călărie. Undeva în text și scrie că și copii de 8 ani pot să-i călărească, fiind blânzi (dar nu toți caii huțuli sunt blânzi). La herghelia Lucina pot fi închiriați pentru călărie sau plimbare cu trăsura.
@Lucien: Niște prețuri nu ne-ai spus si nouă. Un tarif pentru călărie, plimbare cu trăsura, cursuri de călărie.
Mulțumesc.
@krisstinna: În ziua în care am fost noi era Festivalul Huțul, aglomerație destul de mare și oamenii ocupați până peste cap cu caii pentru prezentare, așa că nu a fost loc de plimbare cu caii. În mod sigur acestea se fac îăn zilele obișnuite. Cred că cea mai bună soluție este să dați un telefon la herghelie. Prețurile se mai schimbă, se mai negociază poate. Oricum, la Lucina nu e luxul de pe lume, nu e herghelia de la Mangalia ca zonă circulată, așa că trebuie să fie niște prețuri decente.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2010 Raiul Cailor la Lucina, s-au nascut si au ajuns in rai — scris în 29.09.10 de valimi din SLOBOZIA - RECOMANDĂ
- Jan.2009 Turism hipic la Lucina — scris în 31.10.09 de hroby din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2008 Herghelia Lucina — scris în 28.10.09 de cronung din CAMPULUNG MOLDOVENESC - RECOMANDĂ