Helvetia Pisa Tower – la doi pași de Turnul Înclinat

TIPĂREȘTE

Orașul Pisa este cunoscut prin al său turn înclinat, o construcție medievală care stârnește și azi admirație și semne de întrebare. Complexul religios din jur, zidurile fortificației de altădată, bisericile vechi, faleza râului Arno și centrul vechi sunt alte puncte de interes. De cele mai multe ori turiștii combină vizitarea Florenței cu o escapadă la Pisa. Orarul zborurilor și costurile avantajoase pentru noi în perioada selectată ne-au condus mai întâi în Pisa. Am căutat cazare relativ aproape de Piața Miracolelor (Piazza del Duomo) și de gara Pisa San Rossore de unde urma să plecăm la Florența.

Am ales relativ repede Helvetia Pisa Tower, un mic hotel/pensiune cu câteva zeci de camere, situat pe o străduță îngustă la doar 250 m distanță de turn și Piața Domului. Rezervare efectuată pe Booking cu o lună înainte, plata instant – nerambursabilă.

Fiind 4 persoane am rezervat o cameră cvadruplă, cu două camere separate și baie proprie (în pensiune există și camere cu baie comună). Ajunși în Pisa pe o ploaie persistentă, ne-am deplasat cu trenul automat Pisa Mover (pisa-mover.com/en) până la Gara Centrală, după care am mers pe jos până la cazare (vreo 25 minute). Am traversat râul Arno, prilej de a vedea cotele crescute ale râului (cod roșu în Italia) și măsurile de protecție în caz de inundație (panouri speciale de lemn care înălțau faleza și saci de nisip). La ora 21.00 nu mai era nimeni pe stradă, doar carabinierii și protecția civilă circulau pe malul râului... și câțiva turiști rătăciți... ha, ha.

Am ajuns la hotel – o clădire veche, istorică, cum sunt majoritatea în centrul vechi al orașului –, iar în mica încăpere numită recepție am găsit un tânăr (de altfel acolo lucrează mulți tineri; cel cu care am interacționat fusese în România, la Craiova, cu o bursă Erasmus) care ne-a verificat actele de identitate și căruia i-am plătit câte 2 E/noapte/persoană taxa de oraș (am primit bon fiscal). Ne-au fost înmânate cheile, camerele se aflau chiar la parter cu intrare vis-a-vis de recepție.

Recepția este deschisă zilnic între orele 8.30-24.00. De pe holul de la intrare pornesc scările de acces către etaje (nu există lift), pe partea opusă este o sală de socializare, cu mese și scaune, tv lcd. La un moment dat a existat aici și un automat de băuturi (pe care ne bazam pentru cafeaua de dimineață), dar într-un schimb de mesaje pe Booking aveam să aflu că acest aparat nu mai e prezent. Pensiunea nu oferă mic dejun. Un avantaj de care am profitat jumătate de zi este camera de bagaje, loc unde am lăsat după decazare ghiozdanele de voiaj.

Camera cvadruplă. O ușă solidă, un mic hol curbat, altă ușă (utilă pentru a izola turiștii de eventuala gălăgie din zona recepției). Observăm încă de la intrare în camere stilul retro, minimal, precum și păstrarea tușelor de clădire veche: arcade din cărămidă, pardoseală din aceeași cărămidă (sau ceramica rustică veche) ce păstrează patina timpului, obloane de lemn la ferestre (atât la interior, cât și la exterior), ventilator în tavan (nu există AC).  

Prima încăpere e dotată cu paturi single (se pot uni), cu speteze din fier (în buclele modelului erau intercalate pietre albe), noptiere cu veioze, un dulap cu două uși, măsuță cu scaune. Pe perete sunt tablouri foto cu imagini vechi, un cuier, o oglindă cu o frumoasă ramă sculptată din lemn. Lângă paturi avem prize pe ambele laturi, panoul de control al ventilatorului, pe pat prosoapele albe. Lenjeria este albă, avem perne și pilotă de rezerve în dulap + umerașe. Doar în această primă încăpere se află un mic tv lcd fixat pe perete.

A doua cameră este o idee mai mică, cele două spații de dormit sunt despărțite printr-o ușă. Avem un pat dublu și același model de mobilier și decorațiuni, lenjerie și prosoape albe. Caloriferele clasice, cu elemenți de fontă, sunt fierbinți – afară e încă rece și plouă (ne uscăm încălțămintea și pelerinele).  

Lumina în toate spațiile cazării a fost un pic cam slabă pentru gustul meu. Pereții groși, obloanele duble și faptul că aceste camere sunt singurele de la parter ne-au asigurat liniștea necesară peste noapte. Peste tot am găsit curățenie făcută cu simț de răspundere (tălpile papucilor de unică folosință nu s-au înnegrit deloc).

Baia e spațioasă se aerisește printr-un geam mare, pardoseală din cărămidă, faianță retro. Avem cabină de duș, toaletă cu duș, o chiuvetă foarte mare; sunt prezente consumabile (hârtie igienică, gel de duș, săpun lichid). Nu au fost probleme cu apa caldă. Având în vedere că eram la parter, lângă grădină, am fost „vizitați” de câteva furnici prin baie.

Generalități. Pe holul de la intrare în pensiune/hotel se află o hartă a orașului și o sonerie prin care poți chema personalul (probabil dacă e plecat cu alte treburi prin pensiune, la etaj), hartă turistică tipărită ce se poate lua și din zona recepției.  

Pe lângă sala de socializare este prezentă și o grădină, o curte interioară încărcată de plante și amenajată cu câteva măsuțe și scaune, loc perfect pentru fumat. Într-una din camere aveam o ușă care se deschidea direct înspre această grădină, ca de altfel și ferestrele încăperilor.

Atenție când ieșiți din clădire, ușa dă direct în stradă și chiar dacă e o zonă cu acces limitat mai trec autoturismele localnicilor sau bicicletele livratorilor.

La nici 100 de metri distanță sunt mai multe restaurante și magazine mici.

Recomand cazarea de la Helvetia Pisa Tower chiar pentru mai multe nopți, în ciuda aspectului spartan locul e confortabil și curat, amplasat perfect față de obiectivele turistice. Personalul tânăr a fost foarte amabil și comunicativ (când ne-am întors după bagaje ne-au lăsat să mergem la o baie situată pe hol la etaj).

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI