Pacat de locatie, personal foarte slab pregatit!

TIPĂREȘTE

Impresiile lui Irinelle chiar m-au facut sa regret faptul ca nu mi-am facut timp sa scriu parerea noastra despre aceasta destinatie unde mi-am dorit tare mult sa ajungem. Aceasta ocazie s-a ivit o data cu aniversarea zilei de nastere a unei prietene, care si-a dorit ca implinirea unei varste cu numar rotund, sa fie marcata intr-un loc special, cu aer de poveste, implicit un castel. Deoarece alte destinatii erau inaccesibile ca pret si ca distanta (pentru un week-end), a ales la sugestia mea (asta pentru ca citisem impresiile mai mult pozitive) aceasta locatie pentru petrecere. Recunosc ca, am fost incantati ca avea cate un pic din mai multe ingrediente: cladirea cu turn ce aducea cu un castelas, locatie de poveste, pozitionata fiind intre munti, distanta nu foarte mare de Ploiesti, posibilitatea petrecerii timpului facand echitatie, biliard etc.

Cea mai mare parte a grupului, respectiv 4 perechi, a plecat de vineri, 30 noiembrie, urmand ca noi, sa ajungem pe 1 decembrie, de Ziua Nationala a Romaniei. Casa Pittino a fost rezervata in intregime de cele 4 perechi iar, noua ni s-a rezervat o camera dubla in casa Iuliska, la mansarda.

In dimineata zilei de sambata am pornit de dimineata la drum, pentru ca voiam sa ajungem devreme la destinatie, sa ne bucuram de compania prietenilor nostri si sa mergem sa vizitam cochetul orasel Targu Secuiesc. Primele semnale de alarma, au venit de pe drum, cand aflandu-ne in apropierea destinatiei si vorbind la telefon cu prietenii nostri, am aflat ca nu erau gata deoarece, asteptau sa vina apa calda pentru a face dus. Ajunsi acolo, ne-a fost predata cheia camerei, am mers si am lasat bagajele dupa care am mers sa ne intalnim cu amicii care serveau micul dejun in restaurantul pensiunii. Aici, desi noi n-am comandat nimic in afara de cate o cafea, am asistat la nemultumirea prietenilor care in afara de omleta, oua prajite sau fierte si muraturi, nu aveau ce comanda (ospatarii repetau obsesiv ca au ramas fara stocuri si ca in cursul zilei vor face aprovizionarea). Ca fapt divers, una din amicele noastre tinea post, deoarece ne aflam in postul Craciunului iar, ea chiar nu a beneficiat decat de muraturi, intrucat altceva de post nu exista. Am aflat printre altele ca, si in seara precedenta avusesera problema cu inexistenta apei calde si cu incalzirea camerelor insa, aceasta din urma se rezolvase la initiativa baietilor care se plictisisera sa astepte sa vina cineva si umplusera centrala cu lemne. In privinta cinei din seara precedenta nu existasera probleme, deoarece comandasera platouri cu friptura, cartofi prajiti si muraturi ce fusesera indestulatoare. Dupa mic dejun-ul indestulator luat in restaurant am purces la drum pentru a vizita oraselul Targu-Secuiesc, despre care voi relata intr-aun alt review.

Ne-am intors dupa amiaza, dupa ora 17.00 si intrucat afara nu erau temperaturi cu minus, in camera nu se simtea inca racoare. Spre seara, a devenit evident ca figura din seara de vineri se repeta si cum usa anexei unde era instalata centrala era incuiata, am mers la receptie si am anuntat problema. Centrala a fost alimentata cu lemne atunci cand, ne indreptam spre restaurant (ora 20.00) unde avea sa fie petrecerea iar, caldura a tinut undeva pana dimineata, in jurul orei 5.00 dupa care a devenit inexistenta.

Nu sunt rau intentionata si ca atare, confirm faptul ca mancarea ce s-a servit in seara festiva a fost abundenta si bine pregatita. Regret, ca nu am poze din acea seara, totul a fost delicios iar, noi am plecat euforici si am continuat petrecerea in vila pana spre dimineata. Spun acest lucru, pentru ca noi am ajuns in camera noastra din casa Iuliska dupa 5 dimineata si am vrut sa facem un dus, inainte de a merge la somn. Sotul a intrat la baie si fiind mai calit a facut dus cu apa, asa calaie cum era. Eu am zis ca mai astept si am lasat apa la robinet curgand, in speranta ca se va incalzi, timp in care am si atipit aproximativ o ora. Zadarnica speranta pentru ca, atunci cand m-am trezit, apa curgea la fel de rece, astfel ca mi-am luat inima in dinti si am facut unul din cele mai scurte dusuri din viata mea!

Din pacate, pentru ca ne-am dus la culcare printre ultimii, am mers sa luam mic-dejunul tot ultimii, fapt pentru care am fost instiintati ca li s-au terminat stocurile din nou si nu mai au sa ne serveasca decat peste afumat.

Inchei relatarea despre aceasta locatie, frumos renovata, care ar putea fi o destinatie frumoasa pentru un week-end sau chiar pentru petrecerea mai multor zile de concediu daca personalul/managementul ar fi in intregime schimbat sau pregatit pentru a fi receptiv la dorintele clientilor si pentru a veni in intampinarea dorintelor acestora.

Am uitat sa va spun ca si de planurile de echitatie s-a ales praful deoarece, caii fusesera vanduti, nu mai era nici macar urma de copita :) !

Cu mare parere de rau, nu recomand hanul Anselmo!

---

VIZUALIZĂRI: 1889 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI