Hotel Halm Konstanz

TIPĂREȘTE

Pentru mine, ca turist, 2023 a fost anul cazărilor interesante, atât în țară, cât și afară. Am vorbit destul de puțin despre ele - nu sunt priceput la articole privind hoteluri și restaurante, de multe ori nici nu fac fotografii acolo pe unde ajung. Mi-am propus, totuși, încă de atunci, să vorbesc despre unele care mi-au plăcut în mod deosebit. Din tot felul de motive - nu am făcut-o.

În vacanța din august 2023, despre care am povestit câte ceva (firul începe cu aceast articol vezi impresii), am avut „privilegiul” de a sta în două hoteluri deosebite; evident, am scos din buzunar o grămadă de bani pentru a ne bucura de acest privilegiu. Poate că nu am fi făcut aceste „aroganțe” dacă am fi găsit locuri mai ieftine care să ofere condiții rezonabile. Dar nici Berna, nici Konstanz nu sunt deloc orașe low cost, prin urmare... ne-am sacrificat. Despre hotelul din Berna am vorbit deja vezi impresii.

________

Hotelul Halm și-a deschis porțile în 1874. Ferdinand Halm a fondat unul dintre cele mai mari hoteluri de la Bodensee la acea vreme, cu 90 de paturi. Proiectat de arhitectul Holzmann, este o clădire tributară stilurilor neoclasic și neorenascentist. Cu doar nouă ani înainte fusese inaugurată Gara Konstanz, construită în stil neogotic, reprezentând poarta de intrare a primilor oaspeți care urmau a se bucura de vacanță în metropola Lacului Konstanz.

Locația Hotelului Halm este excelentă: aproape de lac și chiar vizavi de noua gară, în același timp la doi pași de centrul istoric. A devenit în scurt timp și s-a menținut, până după Al Doilea Mare Război, nu doar locul în care s-au cazat vizitatori de vază, ci și centrul vieții sociale din oraș, locul în care cetățenii bogați din Konstanz organizau marile baluri și festivități.

Am preluat aceste detalii de pe site-ul hotelului hotel-halm.de/en. Tot de acolo am aflat că, între 1960 și 1990, clădirea a fost abandonată după un faliment dureros și, către finalul acestei perioade, era în ruină. A fost reabilitată cu fonduri particulare, hotelul fiind redeschis în 1994 ca parte a lanțului Ramada, din care avea să iasă după câțiva ani. Actualii proprietari l-au achiziționat în 2011.

În prezent este un hotel de 4*, care oferă confort după toate standardele moderne într-o atmosferă de epocă. Ca oaspete care nu este obișnuit cu cazări luxoase, sentimentul este plăcut: te simți membru al unui club select, dar nu vezi la tot pasul personal care mai mult încurcă încercând să fie amabil (= așteptând mereu bacșiș), nu ai senzația că ești un parvenit sau că ai greșit locul în care te afli. Totul este discret, stilat, prietenos.

Există patru tipuri de camere, deși toate au aceeași dimensiune (18 m. p.): standard (fără aer condiționat), standard plus (cu aer condiționat), superioară cu vedere la oraș, superioară cu vedere la lac. Noi am ales-o, după puteri, pe cea mai „ieftină”, și a fost ok: am prins vreme ploioasă și rece. Totuși, dacă cineva ajunge aici vara, e bine să ia în calcul măcar o cameră cu AC, am citit destul de multe comentarii negative: vai, eu am murit de cald, în timp ce alții aveau răcoare. Aveau - pentru că au plătit mai mult. În cazul în care mă voi mai caza vreodată aici :), voi lua una cu vedere la lac.

Camera noastră a fost destul de îngrămădită: în cei 18 m. p. declarați cred că este inclusă și baia. Ei bine, baia a fost aproape la fel de mare cu camera, nu am mai întâlnit o astfel de împărțire a spațiului. Oricum, ne-am simțit bine și nu ne-a lipsit nimic. Ce-i drept, nici nu am avut nimic în plus, de exemplu nu am găsit un fierbător pentru apă sau pliculețe de ceai sau cafea. În rest: seif, televizor, minibar, spațiu în dulap și umerașe, uscător de păr, produse cosmetice de calitate în baie - nu știu dacă am uitat ceva, dar totul a fost OK.

Curățenie se face, teoretic, zilnic, dar la noi nu s-a intrat în una dintre zile. Așternuturile si prosoapele se schimbă la trei zile, noi atât am stat, deci nu am apucat. De fapt, prosoapele lăsate pe jos se înlocuiesc, așa cum e obiceiul acum cam peste tot. Dacă dorești să fie schimbată lenjeria, se poate face cerere la recepție și se rezolvă și asta.

Din punctul de vedere al camerei, așadar, nimic de speriat, nimic memorabil. Punctul tare al hotelului, însă, îl constituie spațiile comune. Holurile sunt acoperite cu o mochetă în care se îngroapă piciorul, iar pereții sunt „decorați” cu tablouri originale (grafică, în general) sau cu imagini de epocă din Konstanz (inclusiv cu hotelul). Scările monumentale sunt chiar monumentale și, la primul nivel, se deschid către o terasă situată deasupra unei curți interioare; se poate sta aici la un pahar de vorbă. La parter este salonul recepției, grandios, și un bar-bibliotecă denumit, inspirat, Bibliothek :). Dar cea mai frumoasă sală este, de departe, Salonul Maur. Citez tot de pe site-ul hotelului:

Sala Maură este o magnifică mărturie a istoriei arhitecturale din secolul al XIX-lea din zona Bodensee. A fost finalizată în 1887 și este creația Prof. Otto Tafel. Este caracterizată, în primul rând, de cele trei oglinzi mari - fiecare măsurând 2 metri lățime și 4,5 metri înălțime; în vremea lor, acestea erau cele mai mari oglinzi din Europa și au fost aduse, pe calea ferată, din Rusia. Sunt amplasate pe peretele opus intrării principale, încadrate de arcade rotunde, susținute de coloane. Ele fac sala, care are aproximativ 6 metri înălțime, să pară încă și mai impresionantă.  

Multe elemente ale arhitecturii clasice maure au fost aduse în această sală de către prof. Otto Tafel. Pe laterale și între oglinzi sunt nișe îmbrăcate în aur, arcade în formă de potcoavă. O multitudine de arcade mici, în evantai, asigură îmbinarea pereților cu tavanul, de-a lungul marginii căruia trece o bandă largă cu modele florale. Tavanul este acoperit cu stele și de el atârnă două candelabre cu câte 18 brațe, odinioară echipate cu lumânări de ceară.

Culorile predominante sunt bej pentru fundal, roșu și albastru pentru ornamente. Şi, bineînțeles, o mulțime de foițe de aur adevărat pentru evidențierea vizuală a tavanului. Tafel a ținut cont de faptul că, în interiorul clădirilor orientale, chiar și cele mai mici suprafețele sunt decorate cu modele repetitive, asta din cauză că islamul, spre deosebire de creștinism, nu permite reprezentări figurative ale Divinității. Dar, întrucât Sala Maură nu este un sit religios, arhitectul a renunțat la elementele caligrafice care reproduc versete din Coran, cu o excepție deasupra ușii de la intrare.

În prezent, Salonul Maur are funcție de restaurant, numit Restaurantul Marrakech. Nu l-am testat decât dimineața, deoarece aici se servește micul dejun. Fabulos, așa cum spune Booking - așa cum confirm și eu. Deși sala este încăpătoare, la sosire ni s-a cerut să alegem un interval orar în care să venim la masă. Nu am înțeles la început motivul - loc era! Am priceput în cea de-a doua zi: bucătarul este prezent de la prima oră și supravegheză bunul mers al lucrurilor. Mâncarea caldă se gătește pe loc, în funcție de cerere, și arată într-un mare fel. La fel ca aperitivele reci, de altfel. Cred că a fost cel mai bun mic dejun mâncat vreodată, în cel mai frumos cadru. Costă 20 de euro de persoană, dar merită din plin.

Personalul este foarte foarte amabil, nota 20 la acest capitol. Dacă, însă, găseam o singură persoană la recepție, dura cam mult până rezolvam ce aveam de rezolvat: nu mai termina de dat explicații fiecărui client :). Din fericire, de cele mai multe ori au fost câte două.

Ce ar mai fi de spus? Este situat cum nu se poate mai bine: se iese din clădirea gării, se traversează strada și se intră în hotel. (Am prins zile ploioase și a prins bine treaba asta.) Mall-ul Konstanz-ului, LAGO Shopping Center, este situat la 3 minute de hotel; la subsol există un magazin alimentar, pe care l-am descoperit, din păcate, abia în ziua plecării. Centrul istoric se află, și el, la 5 minute.

Dar cel mai mult și mai mult am apreciat faptul că ne aflam, practic, pe malul lacului. Un pasaj permite subtraversarea căii ferate, pentru a ajunge în vechiul port turistic. Am stat în fiecare seară pe câte o bancă de pe mal, privind bărcile, vapoarele și luminile Meersburgului, localitatea de pe malul opus. Am admirat Imperia, simbolul orașului, și vechea sală a Consiliului, clădire cu mare importanță istorică, pescărușii, copiii care se jucau pe mal și tinerii care înotau în lac, încălcând regulile.

Și, într-o seară, am fost prinși acolo de o rupere de nori. Ne-am refugiat în pasaj și, deși hotelul era la 2-3 minute, nu am avut curaj să ieșim de acolo. Nu doar noi - ne adunaserăm cam 20 de persoane. Am descoperit picturile de pe ziduri pe lângă care trecuserăm nepăsători de mai multe ori urbanart-gallery.de/klimaschutz2.html, am desfăcut o sticlă de vin pe care o luaserăm pentru altă dată și am ascultat concertul ploii și pe cel improvizat de doi tineri cu o chitară. Am zăbovit acolo mai bine se un ceas, cred că nu am plecat imediat ce s-a oprit curgerea ploii :) .

---

VIZUALIZĂRI: 200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI