O Casă Tradițională, conservată și numită simplu LA BUNEI [Ciopleni, comuna Grușova, raionul Crileni]

TIPĂREȘTE

„LA BUNEI”: Casele tradiționale, tezaurul turismului moldovenesc

Un adevărat tezaur de frumusețe, puritate și și cultură ascunde Republica Moldova. De la zonele viticole, în care hrubele și beciurile domnești, stilizate depozitează cele mai parfumate vinuri și cea mai fină șampanie și până la satele în care este conservată tradiția strămoșească românească în cele mai mici amănunte, monumentele din vechiul Chișinău și mănăstirile construite de domnitorii Moldovei, republica soră a României se deschide ca o carte cu povești de succes pentru cei care doresc să viziteze aceste meleaguri pline de istorie și suspin. Un exemplu de potențial turistic este cel rural, oferit de întreprinzătorii care atrași de cursurile de management al unor proiecte oferite de Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), este și o casă tradițională restaurată de familia lui Eduard Soltanici, din satul Ciopleni, comuna Grușova, raionul Crileni. Camerele bunicilor, bucatele alese și ecologice, precum și liniștea unui sejur în paradisul satului arhaic românesc, fac din pensiunea „LA BUNEI” un loc deosebit.

Cei pe care pașii îi duc către acea parte a Moldovei domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt, numită, după concursul de împrejurări istorice dureroase, astăzi, Republica Moldova, statul independent eliberat în 1991 de sub jugul sovietic, nu pot să nu afle care sunt adevăratele comori ale acestor locuri românești prin excelență. Este adevărat că frumoasa capitală a Moldovei, Chișinăul, îți pune la picioare o lume pestriță, colorată de tradițiile împletite armonios ale mai multor epoci și dominații, te invită la plimbări de seară pe bulevardele largi cu nume de voievozi și scriitori români, la degustarea bucatelor moldovenești inegalabile ca gust, la degustarea vinurilor de Cricova sau Purcari și a mult prea celebrei ciocolate „Bucuria”, dar nici zonele rurale din jurul capitalei nu trebuie ocolite. Nu se poate spune că ai fi fost în Moldova vecină și soră dacă nu treci prin satele ei, prin cramele ei și prin comunele în care tradițiile seculare sunt păstrate cu sfințenie de copii și nepoții buneilor (bunicilor), bunei care, unii mai trăiesc, iar alții se vor fi dus de mult în lumea aceea considerată „mai bună și mai dreaptă”, printre îngeri.

Despre „bunei” și moștenirea lor va fi vorba în reportajul nostru, croit cu sufletul și, de ce nu, cu gândul la cele câteva ore de desfătare și degustare de bucate de la Ciopleni. Bunicii, oamenii care ne încântă copilăria cu blândețea, înțelepciunea și bucatele lor, cu părul lor alb, mersul lor domol și căsuța din povești spre care aleargă toți copii pe timpul vacanțelor, se numesc, în Moldova de pe ambele maluri ale Prutului, „BUNEI”. Buneii moldoveni sunt la fel ca și bunicii noștri, cu aceeași dragoste de nepoți, cu aceleași probleme, dar și cu aceleași tradiții păstrate și conservate cu dârzenie sute și sute de ani. Ei sunt bătrânii ce ne așteaptă în căsuța mică cu povești de la țară, sub bolta de vie sau în grădină, printre pomii fructiferi. Comorile neprețuite ale buneilor sunt variate și miraculoase, sunt cele ce le regăsim în casele construite acum un secol și interioarele cu aspect de muzeu al satului, iar aceste comori riscă, în mare parte să se risipească pe altarul modernității și a expansiunii urbane. Copiii și nepoții buneilor nu se mai întorc acasă în satul natal decât în vizită și nu mai pot trăi departe de oraș și de confortul acestuia. Casele buneilor trecuți în lumea celor drepți sunt, cel puțin în România, ferecate, abandonate sau vizitate din an în Paști de copii sau nepoți. Dar ce se poate oare întâmpla dacă unii dintre copiii sau nepoții buneilor se încăpățânează să revină în sat și să trăiască în casele bătrânești? Atunci se deschide o nouă lume, cea a turismului rural în casa părintească, în casa buneilor. Mai exact „LA BUNEI”!

Turism în casa bunicilor

La doar 24 de kilometri de Chișinău, într-o zonă cu dealuri domoale și drumuri bătătorite de țară, satele românești se arată călătorului curios în toată splendoarea lor. Case mici sau pe alocuri mai răsărite, oameni gospodari și ospitalieri, graiul inconfundabil al poveștilor și amintirilor lui Creangă, viile nesfârșite și gospodinele care forfotesc pe ulițe, toate acestea te îmbie la visare, melancolie și rememorarea copilăriei petrecute la bunici. Sau la bunei, cum se spune aici!

Moldovenii, urmași ai răzeșilor lui Ștefan, sunt oameni așezați, molcomi, harnici și mai ales ospitalieri. Dacă bați la orice poartă nimeni nu te va alunga, ci din contră te va chema în casă și te va servi cu ce are mai bun. Ospitalitatea moldovenească este proverbială, iar scrierile marelui Ion Creangă stau mărturie în acest sens. Iar de această ospitalitate am luat act în casa unei familii care a decis să conserve casa de poveste a bunicilor și să o transforme într-o pensiune tradițională pe care au numit-o simplu „La bunei”. Povestea începe cu un an în urmă când lui Eduard Soltanici și familiei sale le-au încolțit în minte ideea conservării unei comori lăsate de bunici: casa și gospodăria țărănească din satul Ciopleni, comuna Grușova, raionul Crileni, iar ideea s-a materializat după ce Eduard Soltanici a accesat un proiect despre care a aflat prin intermediul ANTREC. În iunie anul acesta proprietarul casei țărănești din Ciopleni a participat la cursuri de perfecționare organizare de ANTREC cu fonduri europene, mai exact cursurile de instruire privind inițierea afacerilor în domeniul turismului rural, în cadrul unui proiect denumit generic „Bătrânul fluviu Nistru consolidează colaborarea satelor nistrene, prin dezvoltarea turismului rural, ecologic și cultural”.

„Am fost invitat la cursurile unui proiect și acolo am învățat cum să transform ideea de a face din casa buneilor un punct de atracție pentru turiști. În cadrul acestui proiect s-a pus în mod deosebit accentul pe tradiții naționale, cultură, istorie și având această oportunitate am hotărât să o folosesc și să o promovez. Oferim celor care se vor caza la pensiunea noastră o liniște sufletească și pentru inimă, arhitectura tradițională, bucate tradiționale, frumusețea nepieritoare a vieții la țară”, spune Eduard Soltanici.

„Gospodarul care ne-a primit în casa din Ciopleni este un beneficiar al cursurilor de instruire privind inițierea afacerilor în domeniul turismului rural din cadrul Proiectului Bătrânul fluviu Nistru consolidează colaborarea satelor nistrene prin dezvoltarea turismului rural, ecologic și cultural. Este un proiect finanțat de Uniunea Europeană și ONU, este realizat de către ANTREC și instituția omoloagă din Transnistria. Este, pentru beneficiarii de aici, primul pas, prima casă deschisă în regim turistic, iar ei sunt foarte dornici să înceapă activitatea în domeniul acestui tip de turism”, spune președintele ANTREC Moldova – Svetlana Lazăr.

„La bunei” este, așadar exemplul viu al potențialului turistic al Republicii Moldova și al exploatării eficiente al acestui tip de potențial de turism rural. O astfel de pensiune este de fapt o gospodărie țărănească autentică încremenită parcă în timp. Totul a fost restaurat aici în cel mai mic detaliu. Camerele sunt împodobite cu covoare țesute manual, camera buneilor este păstrată așa cum era ea acum un secol, până și baia buneilor este una la fel de arhaică. Pe de altă parte, dacă vei nimeri într-o astfel de pensiune în timpul toamnei, vei putea culege struguri și vei putea fabrica vinul după metodele tradiționale, cu storșitoare, must, butea din fundul beciului și cu masa servită tradițional, plină de bucatele pe care buneii le găteau în casă.

Bucatele moldovenești nu se uită

Dacă ar fi să facem o descriere doar succintă a acestor bucate, un adevărat festival gastronomic se derulează prin fața ochilor. Vinul și țuica buneilor, plăcinte moldovenești cu brânză, varză sau fructe, prune uscate, zeamă de rață, friptură de rață la cuptor, zacuscă, sărmăluțe cu smântână și multe alte bunătăți. Și, credeți-mă, că de ospitalitatea moldovenească nu scapi așa cu una, cu două. Dacă ai mâncat și ai băut bine, ai ascultat muzică populară românească și chiar ți-ai stors singur un pahar de must, la plecare gluma nu mai ține cu proprietarul. Musai să bei „una mică la botul calului” cu dânsul! Mai exact, până vei ieși pe poartă și-i vei promite că mai vii pe la el, proprietarul te urmărește cu o cană plină cu vin autentic, din care trebuie să cinstești câteva pahare cu domnia-sa.

Drumurile proaste pot face și reclamă satului!?

Nu e foarte greu de observat, alunecând agale pe ulițele înguste al satului Ciopleni, dar și ale altor sate din comuna aparținătoare Grușova, că drumurile sunt pietruite și bine ondulate, așa încât mașina te „hurducăie” bine de tot. Infrastructura Republicii Moldova este și ea sfărâmată suferind de lipsa fondurilor, însă investitorii în turism rural, tradițional și cultural sunt senzaționali în explicații și debordează de optimism. În opinia lor, drumurile ar putea alunga turiștii doar dacă aceștia nu înțeleg că, intrând în atmosfera satului românesc arhaic, drumurile sunt și ele cele de pe vremea buneilor, pentru că doar așa vei ajunge realist către casa celor ce au construit-o cu decenii și decenii în urmă. „Dintr-un anumit punct de vedere, da, infrastructura rutieră poate influența negativ accesul turiștilor, dar pe de altă parte poate că și drumurile vechi pot da o notă de tradiție și de peisaj autentic arhaic rural”, spune, foarte sigur pe el, investitorul și gazda noastră de la Ciopleni – Eduard Saltonici.

Europarlamentarul din casa buneilor

Pensiunea familiei Saltonici este atât de proaspăt finalizată, iar proprietarii au fost atât de nerăbdători să o introducă în circuitul turistic, încât nu găsiseră încă numele potrivit. Noi, primii lor oaspeți în casă și, spre desfătarea noastră, la masa încărcată cu bucatele moldovenești, le-am trezit imaginația, astfel încât produsul acestei imaginații a fost un excelent nume ce va fi purtat de casa tradițională din Ciopleni. „Îi vom spune LA BUNEI, doar suntem în casa buneilor noștri, iar comorile neprețuite de aici sunt tezaurul lăsat nouă, nepoților și strănepoților, de buneii noștri!”, a explicat proprietarul, care, bucuros că a găsit numele pensiunii, a ținut morțiș să cinstim momentul sau mai bine spus botezul, cu ce altceva decât cu o cană mare de vin roșu făcut de mâna sa. Strașnic vin, pe cuvânt de onoare!

La masa întinsă gospodărește în curtea cu iarbă proaspăt tunsă și sub bolta plină de struguri copți, a stat și europarlamentarul Norica Nicolai. Ideea a încântat-o pe doamna europarlamentar, atât de mult încât a spus că aceste comori neprețuite ale poporului român, aceste valori tradiționale și culturale trebuie conservate și păstrate cu sfințenie, dar mai ales transpuse în turism rural de excelență, pentru că europenii pot veni să se simtă bine într-o astfel de gospodărie rurală oricând.

---

VIZUALIZĂRI: 3780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI