Jurnal de vacanta la “Hotelul Gulliver” in Delta

TIPĂREȘTE

19 Iulie 2018 – Prima zi de concediu, dupa un an de munca!

Mi-am rezervat din vreme, de la targul de turism un sejur de 4 nopti de cazare, in regim “All Inclusive” prin agentia XXX Mi-am adunat prietenii si am format un grup de 11 persoane: 4 familii de doua persoane si o familie de 3 persoane. Nu am avut nici o facilitate din partea agentiei compunand acest grup.

In ziua plecarii am fost toti punctuali la locul de intalnire, mentionat de catre agentie, respectiv ora 7,30 am, la Muzeul de Istorie al CFR. Am gasit la fata locului 2 autocare de la firma XXX, care trebuiau sa plece intr-o directie necunoscuta…. Pe bordul celor doua masini nu era afisat nimic! Reprezentantul agentiei, insotitorul de grup: IOC, turistii buluc si nedumeriti.

La un moment dat, apar doi soferi cu coli de hartie in mana, care prin strigare au inceput sa incercuiasca numele din lista. Un tip inalt si agitat, pe care o sa il numim Mircea, se zbenguia de la o masina la alta, de altfel un turist, care nu se regasea pe nici o lista. A sunat insistent la agentia prin care contractase, de neimaginat, nu i-a raspuns nimeni. Omul s-a urcat cu noi in autocar si am pornit catre destinatia noastra: “Pensiune Gulliver 4*” – din localitatea Murighiol.

Impreuna cu noi, in autocar a fost un grup de elevi care mergeau la pensiunea “Gulliver 3*- din localitatea Uzlina. Pe traseul catre destinatie am avut o prima oprire la o benzinarie de langa Slobozia, iar la a doua oprire, gasita fara prea multa greutate s-a debarcat din autocar grupul de elevi, care trebuia sa ia vaporasul in vederea traversarii apei.

Urma in scurt timp sa ajungem si noi la destinatie, dupa un traseu de 6 ore (Bucuresti – Murighiol) ! Ne-am mai invartit timp de doua ore, ca niste curci bete ca sa gasim locatia de cazare. Soferilor li s-a pus la dispozitie un telefon cu traseul pe GPS, dar nu au stiut sa citeasca hartile. Solutia a fost gasita de turistul “clandestin” – Mircea, care i-a pus pe cei doi soferi sa opreasca, astfel ca ei sa poata sa inteleaga unde este hotelul.

Intr-un sfarsit, transpirati, obositi si nemancati, am ajuns intr-o curte unde ne-a intampinat o doamna – care mai tarziu am aflat ca se numeste Cristina, ea nu s-a prezentat – care ne-a bifat pe un tabel ca si cand ne-am fi inscris la un concurs de cros. Dupa acest demers, a aparut un domn, care s-a prezentat Ionut I si intr-un autentic stil patriarhal ne-a pus sa luam loc pe iarba. Am avut toti impresia, ascultand discursul lui, ca ne-am prezentat la un interviu de angajare. Ne-a explicat pe un ton autoritar, ca la scoala, care este “politica hotelului”, politica de acomodare care trebuie sincronizata cu cerintele ANAF-ului. Ne-am intrebat cu totii, de altel oameni umblati, ce legatura este intre ANAF si modul de intampinare/acomodare al turistilor?

In concluzie, am aflat ca micul dejun este in fiecare dimineata intre ora 8,00 si 9,30. Pana la aceea ora, usa fiind inchisa cu un lant si lacat pus. Dupa ora 9,30 se inchide “mustaria” pana la ora 11,00, cand invariabil s-a servit o gustare compusa din cateva felii subtiri de cozonac “Boromir”. Tot la ora 11,00, se deschidea si barul cu regim “All Inclusive” unde se putea servi bere doar “Ciucas” sau vin alb/rosu la cutie de carton, evident din “surcele”. Orice alta bautura trebuia platita, pentru ca acest lucru face parte din “politica hotelului sincronizata cu cea a ANAF-ului”.

Bineinteles, ca poti sa bei pe banii tai, la orice ora! De exemplu: o sticla de apa minerala de 500 ml costa 5 lei.

Ni s-a comunicat in cadrul politicii de primire, ca orice aliment care a fost pregatit pentru una din mese nu va mai fi servit la o alta masa. Ne-a placut la toti ideea, de altfel normala pentru orice om care plateste un concediu, dar inca din prima zi, pestelui prajit de la masa de pranz, i s-a adaugat putin sos si a fost servit drept plachie la cina si asa au fost toate mesele.

Pe scurt, am avut doua variante la felul de mancare de la pranz: ceafa si peste refolosit, cateva legume, mamaliga sau paine si astfel, in anul 2018, este inteles de catre acest hotel- conceptul “all inclusive”.

Din prima zi pana in ultima, ne-am confruntat cu politica hotelului, in forma textuala de mai jos:

Noi – “Va rugam…. ” Raspuns – “Nu se poate”.

Noi – “Va rugam…. ” Raspuns – “Nu avem”.

Noi – “Va rugam… ” Raspuns – “Nu ne lasa ANAF-ul”.

Nici nu apucam sa spunem ceea ce doream ca invariabil primeam raspunsurile de mai sus.

In delta, caldura mare, cazati la 4* am cerut cateva cuburi de gheata in prima zi, bineinteles ca am primit raspunsul: “nu avem”! Nu s-a remediat acest lucru, cu toate ca la prima benzinarie s-ar fi putut cumpara cateva pungi de gheata pentru urmatoarele zile. Noi ca turisti neavand acces, hotelul aflandu-se intr-un camp.

Ne-am asezat pe piscina din curtea hotelului, amplasat intr-un camp deschis fara umbra… unde nu am mai putut sta, deoarece nu era nici o umbrela, pe cer soare arzator.

As mai putea continua cu foarte multe….

Doua prietene din grupul nostru s-au inscris inca din prima zi la doua excursii optionale: “Marele tur al Deltei” (320 lei) si “Sfantul Gheorghe” (220 lei).

“Marele tur al Deltei”a durat 9 ore, iar fetele au fost servite cu sandwich din punga de plastic, care a stat o zi in caldura in barca, ca doar eram la “all inclusive”. Deasemenea, nu s-a primit nici apa. Ca urmare, au hotarat sa renunte la cea de-a doua excursie de 7 ore. Li s-a raspuns ferm ca: “Nu se poate sa va restituim banii, Anaful este de vina, Nu va place de mine? ”, ele predand bonul fiscal imediat, pentru a fi anulat si a urma restituirea banilor. Plata a fost facuta in numerar de catre ele. Cu mari insistente si cu justificari au primit banii inapoi, in ultima zi, inainte de plecare, dupa ce s-a prezentat cartea de identitate (care de altfel fusese prezentata la cazare) si dupa ce una dintre ele a scris doua pagini la cerere lui Ionut – directorul general.

Un alt prieten din grup, venit cu noi in aceeasi Delta, a prins pe pontonul din fata hotelui circa 1 kg de peste. L-a curatat pe ponton si a rugat personalul de la bucatarie (evident, contra-cost) sa ni se prajeasca cei opt pesti, ca sa mancam si noi peste proaspat! Evident am primit: “Nu se poate! ”.

Ne asteptam ca intr-o curte atat de mare sa fie amplasat un gratar la dispozitia clientilor, ca doar acesta este un obicei al romanilor… Un motiv pentru care mergem in delta, este sa pescuim. Pestele a fost aruncat in balta.

Am avut scule profesioniste de pescuit pe care le-am aranjat intr-o husa de panza de cort cu buzunare si fermoar. Neavand de ce pescui, am pus husa cu scule intr-un colt in holul hotelului. Husa a fost luata si pusa in curte…. dupa colt!

O alta prietena, vazand-o pe Cristina – Administratorul hotelului, ca se pregateste sa plece cu masina in sat a rugat-o sa ii cumpere doua pachete de tigari (amplasmentul locatiei fiind intr-un camp si la o distanta nerezonabila de un spatiu comercial). Evident a primit raspuns: “Nu se poate”. Dupa insistente, I s-a raspuns ca poate fi dusa pana in sat, dar trebuie sa se intoarca pe jos. Ora de pranz, soarele pe cer…

Am vrut sa jucam carti pe veranda anexata hotelului (cina se inchidea la 21,00). Ne-au oprit lumina, dupa ce au fost rugati sa o lase aprinsa (un bec). A doua zi, d-na administrator – Cristina, ne-a comunicat ca nimeni nu stie unde este intrerupatorul pentru veranda.

Ni s-a adus la cunostiinta permanent ca el este director general – d-nul Ionut si ea este administrator – d-na Cristina, declinandu-si competentele de la unul la altul si atunci cand ii prindeam impreuna ni se raspundea la unison…. Ghiciti?

“NU SE POATE! ”

In ultima seara, o alta prietena a vrut sa fie ajutata pentru a duce pe terasa doua pahare de vin din cutia de carton cu dozator de plastic. Bineinteles, ca nu a fost ajutata… ”Nu aveti voie doua pahare o data. ” Ea ducand si prietenei ei un pahar de vin.

Dupa patru zile, dezamagiti si iritati, ne-am suit in autocar unde ne-am reunit cu adolescentii care au stat la “Gulliver” – Uzlina, de la care am aflat ca noi ar trebui sa fim fericiti.

Ce sa mai vorbim de curatenie? In patru zile nu s-au schimabt prosoapele, nu s-au luat cosurile de gunoi din camera si nu am avut prosoape pentru piscine.

Inca nu s-a terminat…. in autocar o fata de 22 de ani a intrat in colica renala, a stat intinsa pe scaunele din spatele autocarului si i s-a administrat de catre un medic din grup, medicatie analgezica. Soferul ne-a anuntat la plecare ca va face doua opriri in Bucuresti: pe Mihai Bravu si la Muzeul CFR. Va puteti imagina ca soferul nu a vrut sa opreasca pe Mihai Bravu, pe motiv ca sunt prea putin pasageri care vor sa coboare? Parintii si fata locuind in apropierea soselei Mihai Barvu.

Nici macar sa mai facem haz de necaz nu am mai putut!

Va uram sejururi placute si prin aceasta povestire sa evitati locuri si oameni care nu stiu ca turistii au si drepturi, in afara obligatiilor si a platilor facute.

---

VIZUALIZĂRI: 2162 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI