Hotel Gritti Pera

TIPĂREȘTE

Vacanța în Uzbekistan a început în Istanbul și s-a terminat tot acolo; am scris două articole despre una dintre Insulele Prinților, Büyükada, vizitată cu acest prilej. Am stat în oraș două zile pline (trei nopți) la dus și o zi și jumătate (o singură noapte) la întoarcere. Ne-am plimbat mult, ba chiar am reușit să vedem și câteva obiective – Kariye Camii (fosta Mănăstire Chora) sau Acvariul Florya, printre altele.

Am ales cazări diferite. Prima, undeva pe străduțele din spatele Moscheii Albastre, nu departe de intrarea la Topkapî. Sunt zeci, dacă nu sute de asemenea mici hoteluri, multe dintre ele prezentate aici, pe AFA; ultimul review este publicat, recent, de către doamna @Carmen Ion. Am trăit exact aceeași experiență. Sincer, nu mi-a plăcut cine știe ce, dar a fost OK pentru banii pe care i-am dat. Am rămas doar cu amintirea Mării Marmara privită dimineața, de pe terasă, în timpul micului dejun.

Voi povesti, însă, câte ceva despre cea de-a doua. Pentru a fi aproape și de alte zone ale Istanbulului, am decis să stăm o noapte în Pera. Acesta este cartierul aflat mai sus de Galata, cu vedere către Cornul de Aur, pe partea stângă a celebrului bulevard İstiklal Caddesi. Știam de Pera încă din copilărie, pe aici a avut treabă Anton Lupan după ce goeleta Speranța a părăsit Sulina cu Toate pânzele sus!

Alții din grup, cu alte repere culturale 😊, au propus să alegem Pera Palace; ba, dacă s-ar putea – chiar camera Agathei Christie perapalace.com/en/rooms/a ... a-christie-room, care a locuit aici cât timp a scris Crima din Orient Expres. Exact, la început și eu am crezut că era doar glumă, dar se pare că nu, se vorbea în mod serios. Am primit argumentul că, pentru un hotel de 5*, nici măcar nu e așa de scump, camera obișnuită se putea rezerva la un preț sub 200 de euro; ce mai, un fleac. 

Până la urmă, rațiunea a învins. Am stat tot la Pera Hotel – însă ruda săracă, mai precis la

Hotel Gritti Pera, Asmalı Mescit, Asmalı Mescit Cd. no:20, 34000 Beyoğlu/İstanbul, Turcia

Site oficial: grittihotel.com

Google: 4,1/5 (325 recenzii) maps.app.goo.gl/f4D8dWPm1Mh8MP8b7

Booking: 7,9/10

Poziția este excelentă: Pera Palace e la două minute spre vale (iar în spatele său e o stație de autobuz către cartierul istoric Fatih), iar İstiklal Cd. la un minut către deal. Aici găsim, una lângă alta, trei stații importante ale sistemului de transport public: Şişhane (metrou, Linia M2) și Beyoğlu Tünel 1/2 (stație de legătură între capătul de sus al funicularului F2 și vestitul tramvai roșu, care merge până în Taksim Meydanı).

Pe rază de o sută - două de metri se află o grămadă de restaurante, pentru toate buzunarele. Am mâncat pe İstiklal Cd. într-un restaurant din rețeaua celor întreținute de primărie pentru localnici, cu prețuri mici, iar experiența a fost peste așteptări. De asemenea, de notat că fix peste drum de hotel este un magazin cu apă, fructe și diverse alte produse ieftine, i-am trecut pragul de vreo două ori. 

Revenind la Gritti Pera: ocupă o clădire veche, probabil ridicată înainte de 1900 sau nu mult după, când în Istanbul era la modă stilul parizian, iar orașul era (re)construit de arhitecți francezi. Asta înseamnă, de fapt, că interiorul este strâmt, înghesuit. La recepție nu încap mai mult de trei persoane, cu tot cu recepționer. Dar, în compensație, ni s-a permis să folosim saloanele de la subsol atunci când am avut de așteptat vreo oră mașina care avea să ne ducă la aeroport; tot acolo ne-au fost „parcate” și bagajele, pe care le-am lăsat de la 9:30, atunci când am predat camera, până la ora șase seara.

Camerele sunt la etaje, iar accesul se face pe niște scări înguste. Există și lift, unul singur, veșnic ocupat, și nu încapi în el cu două valize. Am ajuns la hotel pe la 13:30, iar curățenia nu era gata în toate camerele. Ultima, cea de-a patra, ne-a fost dată către ora 15, între timp ne-am mai plimbat prin zonă.

La recepție ne-am intersectat cu o tânără turcoaică foarte... liberală (tatuată, cu cercel în nas și în buză, nici vorbă de văl), cu glume în program, care vorbea o engleză bună. A fost amabilă și eficientă, însă nu a avut prea mult succes în a le convinge pe cameriste să se miște mai cu talent. Pe total, personalul hotelului mi s-a părut în regulă, nimic în plus de comentat.

Camera noastră a fost micuță, cu vedere către o curte interioară nu prea frumoasă. Mobilierul, cândva la modă, este îmbătrânit și are un oarecare iz de vechi. Eram obișnuiți cu standardele de cazare din Istanbul, fiind deja la al treilea hotel în opt luni (despre primul am povestit vezi impresii) și condițiile de aici mi s-au părut cam cele mai bune. A fost curat, am avut strictul necesar, deci a fost bine 😊. (P15-P16 sunt din altă cameră, în care am stat puțin la sosire, până când am primit-o pe a noastră.)

Micul dejun se servește în unul dintre saloanele de la subsol și a fost destul de variat, am avut ce alege pentru a nu ne scula flămânzi de la masă. Iarăși, pot spune că a fost cam cel mai bun mic dejun de la cele trei hoteluri încercate în 2024.

În prezentarea de pe Booking, Gritti Pera se laudă cu mai multe chestii: Serviciile de curățătorie chimică și călcătorie sunt disponibile la un cost suplimentar. Sunt disponibile masaje, tratamente spa și hamam. De asemenea, sunt posibile transferuri și închirieri auto. Puteți lua prânzul și cina la restaurantul Gritti. Serviciul de transfer de la/la Aeroportul Istanbul și Aeroportul Sabiha Gökçen este disponibil la cerere și contra unui cost suplimentar. Nu îmi dau seama câte persoane sunt interesate de toate astea, dar știu că mulți se plâng că nu există pe aproape nicio posibilitate de parcare, așadar nu e de venit aici dacă ești cu mașina proprie.

Cei dornici de plimbare nu se pot plictisi în această zonă. Vizitaserăm Turnul Galata și străzile din jur în iarnă, așa că acum ne-am concentrat pe İstiklal Cd. Ce ne-a plăcut:

Muzeul Iluziilor / İllüzyon Müzesi Asmalı Mescit, asemănător cu altele văzute prin lume (e o franciză), dar interesant.

Biserica Sf. Maria Draperis / Santa Maria Draperis Kilisesi este una dintre cele mai vechi și mai importante biserici catolice din Istanbul. Poți trece pe lângă ea fără să o observi, un grilaj ascunde un șir abrupt de scări, iar biserica este în vale (İstiklal Cd. urmează coama dealului, tot ce e stânga-dreapta față de strada principală e mai jos). Deși Galata este cartierul genovez al vechiului Constantinopole, venețienii locuind în actuala zonă Sîrkeci, biserica despre care vorbim este venețiană (și cred că nu s-a păstrat niciuna genoveză). Este fondată în 1584 de Clara Maria Draperis, o nobilă venețiană, și a fost administrată de călugării franciscani, care o conduc și astăzi – ei au plătit pentru reconstrucție, actuala clădire datând din 1904.

Principalul odor este o icoană pe lemn a Fecioarei, donată de către fondatoare. Aceasta a supraviețuit incendiilor din 1660, 1697, 1767, cutremurului din 1727 – toate acestea au distrus biserica, dar icoana a fost salvată de fiecare dată. Pe 25 martie 1911, icoana a fost consacrată de către Papă.

Am vizitat această biserică și în iarnă, în primele zile ale anului. Înăuntru se auzeau colinde în diverse limbi. Am prins și unul în română, iar asta ne-a emoționat.

Biserica Sf. Anton de Padova / St. Antuan Kilisesi este condusă tot de călugării franciscani. Prima biserică de aici, din lemn, datează din 1699. O a doua, din piatră, ridicată în 1762, a fost demolată pe la 1900, deoarece încurca traseul străzii İstiklal Cd. Actuala clădire, spectaculoasă, în stil neogotic, datează din 1912. În prezent este cel mai important lăcaș de cult pentru catolicii din Istanbul.

Taksim Meydanı este, din diverse motive, cea mai cunoscută piață a orașului. În centrul său se află Monumentul Republicii, înalt de 11 metri, construit în 1928 de către sculptorul italian Pietro Canonica. Cum vii către piață, pe stânga, se află clădirea Consulatului Francez și un mic muzeu închinat „părinților Republicii” , Cumhuriyet Müzesi.

În continuarea consulatului, tot pe stânga, am descoperit o moschee pe care nu o găsisem acolo în 2014, când am vizitat pentru prima dată Istanbulul. M-am informat puțin: se numește Taksim Camii și a fost ridicată în stil neo-otoman, cu influențe Art Deco, în perioada 2017-2021, la comanda președintelui Recep Tayyip Erdoğan, în ciuda protestelor unei părți importante a societății civile. Am intrat în moschee și pot spune că este absolut minunată.

Biserica Ortodoxă Sf. Treime / Aya Triada Rum Ortodoks Kilisesi este cea mai importantă biserică grecească din oraș. A fost construită în 1880, în stil neobaroc, cu fațadă neogotică. În fotografii arată spectaculos, dar nu am reușit să intrăm, pentru că am găsit-o închisă.

İstiklal Caddesi este un spectacol în sine. Mărginit de clădiri impresionante, veșnic aglomerat, cu sute de magazine și restaurante de o parte și de alta a sa, acest bulevard complet pietonal (mai puțin tramvaiul roșu, care în străbate de la un capăt la celălalt), mereu aglomerat, este un obiectiv de neratat al Istanbulului.

---

VIZUALIZĂRI: 156 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI