Am revenit și a patra oară

TIPĂREȘTE

Sâmbătă 23 mai, ora 04.50, am plecat din București spre Lara, nerăbdători să ne începem vacanța pe tărâm turcesc.

Traseul parcurs în prima zi a fost următorul: București-Giurgiu-Ruse-Razgrad-Târgoviște-Omurtag-Kotel-Yambol-Elhovo-Lesovo-Hamzabeyli-Edirne-Istanbul-Adapazari-Osmaneli-Bilecik- Bozüyük -Kütahya (998 km) . Detalii despre drum puteți găsi aici - vezi impresii.

Am ales din nou acest hotel, același la care am mai stat de trei ori în ultimii patru ani (despre care am scris aici vezi impresii), mulțumiți fiind de condițiile oferite, de raportul calitate-preț, dar, mai ales, de poziția acestuia care ne-a permis împărțirea traseului în cel mai convenabil mod pentru noi.

Rezervarea a fost făcută pe booking încă din luna octombrie a anului trecut, cu mult înainte de a mă hotărâ la ce hoteluri de sejur voi merge, nefiind sigură nici măcar dacă voi ajunge în Turcia în concediul din mai sau în cel din septembrie. Prețul rezervării a fost de 40 de euro camera dublă pe noapte cu mic dejun inclus și cu posibilitatea de anulare până cu o zi înainte.

Cu vreo lună înainte de plecare îmi atrage atenția o întrebare pusă pe site referitoare la o schimbare în politica acestui hotel care, chipurile nu ar accepta rezervări pentru cupluri necăsătorite. Confirmarea primită la momentul rezervării nu conținea această precizare, care însă acum apărea pe booking și anume: Vă rugăm să rețineți că Hotelul Grand Cinar nu acceptă rezervări pentru cupluri necăsătorite. La check-in, toate cuplurile trebuie să prezinte un certificat de căsătorie valabil. Mi se părea culmea să pleci în concediu cu certificatul de căsătorie. Am citit toate comentariile afișate pe site-ul de rezervări, un singur comentariu făcând referire la această restricție și acesta aparținând unui turist din Turcia. Am intrat pe versiunea în limba engleză a site-ului oficial al hotelului, însă fără a găsi ceva de genul acesta. Variantele erau de a suna la hotel, unde probabilitatea de a găsi un vorbitor de engleză cât de cât este destul de redusă, sau de a suna la booking. Am ales să sun la booking la un număr de România. În primă fază, domnișoara care mi-a răspuns a afirmat că da, aceasta este regula hotelului și că trebuie respectată. I-am povestit că am mai fost cazată de trei ori la acest hotel, fără a mi se solicita acte și dovezi suplimentare, cazarea făcându-se fără probleme doar prezentând voucher-ul sau rezervarea printată, pașapoartele și completând formularul. S-a oferit să verifice la recepție, rugând o colegă vorbitoare de limbă turcă să sune. Răspunsul a fost că nu este nicio problemă pentru noi, regula aplicându-se DOAR cetățenilor turci. I-am cerut și mi-a trimis pe mail răspunsul hotelului, în engleză și în română, l-am printat și l-am luat cu mine împreună cu rezervarea confirmată. Mi se pare cel puțin ciudat să ceri un document gen certificat de căsătorie emis de un stat, în limba țării respective, netradus și relativ greu de verificat. Mă întreb cum ar putea verifica recepționerul valabilitatea unui certificat de căsătorie al unor chinezi sau japonezi.

Parcarea

La ora 17.50 ajungeam și parcam în curtea hotelului Grand Çinar 3* din Kütahya. Fiind sâmbătă seara, ne așteptam deja ca în hotel să se organizeze câte o nuntă. Din patru vizite, în trei cazuri am prins nuntă, deci eram, cumva, avizați. Găsim loc în parcarea principală a hotelului. Nu-mi făceam niciun fel de probleme că nu am găsi loc de parcare, încă de acum doi ani descoperind că hotelul beneficiază și de o parcare secundară. Anul acesta am descoperit și un al treilea spațiu de parcare, cu acces cred din străduța din dreapta cum privești intrarea în hotel, spațiu utilizat acum de participanții la nuntă. În spatele hotelului, dar tot în curtea acestuia, au construit o sală de evenimente. Din acest motiv, noi nu am fost niciodată deranjați de către nuntași la cină.

M-am prezentat la recepție cu rezervarea printată de pe booking și cu pașapoartele. De cum m-a văzut, recepționerul mi s-a adresat pe numele mic, dând impresia că mă aștepta. Am fost singurii români cazați în acea noapte în hotel. Am completat formularul de cazare și am primit cardul camerei 408. Am întrebat în ce aripă a hotelului este poziționată camera și am aflat că este exact pe partea opusă intrării. Am încercat fără succes să o schimb cu una cu vedere spre parcarea principală, recepționerul motivând că hotelul este plin. Am refuzat serviciile bell boy-ului, neluând la noi decât strictul necesar pentru o noapte, grosul bagajelor rămânând în mașină.

Camera

Intrând în cameră am avut o surpriză plăcută și una mai puțin plăcută. Camerele fuseseră renovate de la ultima mea vizită din urmă cu doi ani, băile fuseseră renovate și mare parte din mobilier fusese schimbat. Camera era la fel de mare, curată, am avut un pat matrimonial, așa cum am solicitat de fiecare dată, dar nu mereu am și primit, două noptiere și o canapea. Dulapurile acelea mari cu trei uși au fost înlocuite cu unele mai mici, doar cu două uși, astfel camera părând și mai spațioasă. Aerul condiționat este tot de tip individual. Am avut minibar, de această dată gol, oricum nu mă interesa prea mult deoarece conținutul era contra cost, televizor LCD, seif, cană electrică, pliculețe de ceai și cești. Pe jos, la fel, era parchet laminat. În baie a fost înlocuită cada cu cabină de duș, însă m-a deranjat foarte tare instalarea unui duș fixat în tavan în locul dușului mobil, mult mai ușor de utilizat. Exista uscător de păr și funcționa, am verificat acest lucru după ce am reușit să-mi ud părul la dușul fix, fără să fi dorit acest lucru. Am avut dozator de săpun lichid la chiuvetă și dozator de șampon&gel de duș la duș. Prosoapele au fost albe, curate, nimic de reproșat.

Restaurantul

După ce am făcut un duș, am coborât să luăm cina. Am regăsit același restaurant cochet. Gama de produse oferite în sistem bufet nu a fost foarte variată, dar absolut suficientă pentru noi. Ne-am astâmpărat foamea cu niște minicopănele de pui la grătar cu cartofi și salată, compusă de fiecare după gust. Apa la dozator era disponibilă gratuit.

După cină am ieșit pe terasa hotelului la un ceai și o țigară. În holul hotelului se află permanent la dispoziția oaspeților, gratuit, o vitrină de fursecuri și miniprăjituri și ceai și cafea instant.

Micul dejun, inclus în costul rezervării, ne-a fost servit începând cu ora 07,00. La fel ca și în cazul cinei din seara precedentă, gama produselor oferite nu a fost foarte variată, chiar mai slăbuță decât în urmă cu doi ani, dar nu ne-am ridicat flămânzi de la masă. Ceaiul turcesc ne-a ținut loc de cafea, deoarece exista doar cafea instant care mie nu-mi place.

Voi posta câteva poze cu mâncărurile oferite în restaurant atât la micul dejun, cât și la cină.

Și de această dată, internetul wireless gratuit a funcționat foarte bine atât în cameră, cât și în lobby. De fapt, erau mai multe rețele (pentru lobby și pentru fiecare etaj câte una), conectarea făcându-se pe cea care avea semnal mai puternic în funcție de locul în care te aflai.

A fost pentru prima dată când nunta din hotel ne-a cam dat de furcă, în sensul că nu am putut adormi până când nu s-a terminat petrecerea, camera noastră având vedere chiar spre sala în care se desfășura nunta. Muzica se auzea și în cameră, destul de tare, chiar și cu fereastra închisă. Neavând altceva mai bun de făcut, am urmărit de la geam petrecerea, obiceiurile de nuntă ale turcilor, încă mirați, deși nu era prima dată când le vedeam, de acele coroane de flori prezentate cu mare fală, foarte asemănătoare cu cele pe care noi le ducem la evenimente mult mai triste. Din fericire, la ei nunțile nu țin până dimineața, că ăia eram. Puțin înainte de miezul nopții, petrecerea s-a terminat și abia atunci am reușit și noi să adormim. Patul a fost foarte confortabil, am avut un somn odihnitor până dimineața. Am fost atât de obosiți încât nu am fost treziți nici de chemarea matinală la rugăciune de la una din moscheile din apropiere.

La plecare am făcut și plata camerei, cu card bancar în lei, transformarea în lire turcești a sumei în euro de pe rezervare făcându-se la paritatea oficială. Am fost plăcut surprinși că nu au vrut să ne ia bani pentru cina din seara precedentă. Ultima dată costa zece lire de persoană, suma nu era mare, dar am apreciat gestul lor ca o dovadă de ospitalitate.

La ora 08,05 am plecat mai departe pe traseul Kütahya -Afyon-Sandikli-Burdur-Antalya-Lara – 388 km. Antalya ne aștepta.

Recomand hotelul Grand Çinar 3* pentru raportul calitate preț foarte bun și pentru poziționarea excelentă a acestuia la o mie de kilometri de București. Dacă vă cazați cumva sâmbătă spre duminică este bine să știți că șansele de a prinde o nuntă sunt foarte mari, caz în care sunt preferabile camerele cu vedere spre fața hotelului, din celelalte existând riscul să fiți deranjați de muzică și să nu puteți adormi până la miezul nopții, oricât de mare ar fi oboseala acumulată de pe drum. Înainte de plecare am tot studiat și alte variante de cazare în zonă, dar prețurile mult mai mari m-au determinat să-l aleg, din nou, tot pe acesta.

---

VIZUALIZĂRI: 2310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI