Garden House, un fost conac, bun de luat în seamă pentru o vizită la Istanbul

TIPĂREȘTE

Am crezut că anul acesta n-o să-i spunem bună-ziua Istanbulului și ar fi fost prima întrerupere din ultimii mulți, mulți ani. Dar la sfârșitul lunii octombrie ne-am luat inima în dinți și am plecat.

La data sejurului nostru Turcia stătea mult mai bine decât noi la cazurile de covid, dar în 2-3 săptămâni după ce ne-am întors au cunoscut și ei o creștere. Totuși, în ceea ce privește numărul de îmbolnăviri sau decese, raportat la numărul populației au stat mult mai bine ca noi tot timpul. Așa că ne-am dus cu încredere și cu gândul că vom respecta aceleași reguli: evităm locurile aglomerate, mai ales interioarele, suntem mai puțin vorbăreți decât în mod normal, mai mult în aer liber și la distanță și mâncăm, de preferat, la terase.

Drumul a fost cu mașina, ca de fiecare data, iar despre traversarea Bulgariei am spus de prea multe ori. Taxă pod, vignietă online, traseul, același întotdeauna: Ruse - Razgrad – Târgoviște – Omurtag – Kotel – Yambol – Hamzabeyli – Edirne – Istanbul, cu porțiuni de șosea nouă, aceeași șosea vălurită după Yambol spre Lesovo și poliție multă prin Bulgaria, mai multă decât am văzut cu alte ocazii. Și pentru prima dată în pandemia asta am plecat cu o pereche de prieteni, cuminței și ei.

640 de km au fost din poarta noastră până la hotelul din Istanbul, unde am ajuns undeva între 18 și 19, deci am făcut puțin peste 11 ore, dintre care aproape 3 am stat în vămi.

Am plecat la ora 7 de acasă, am trecut repede de vama de la Giurgiu-Ruse și puțin peste 12 eram în vamă la Hamzabeyli, am făcut aprox 5 ore. Am trecut repede de vama bulgărească (ei își fac numărul la întors), iar la turci am mai găsit un birou suplimentar, unde pentru 25 de lire sau 3 EUR ni s-a dezinfectat mașina, cu trei stropi de ce-o fi fost și am primit un set cu 2 măști și un dezinfectant, bune de aruncat.

Am stat 2,40 ore în vamă: 20 de minute la bulgari, 2,10 ore la cele 3 puncte de control ale turcilor, dintre care o oră am stat la dezinsecție și 10 minute la dutty-free. Apropo de dutty-free-ul cel nou, era prost organizat, marfă puțină și foarte scump, ne-a părut rău că ne-am oprit și am pierdut timp.

Motorina/benzina la data aceea a fost cam așa: în România am alimentat cu 4,47 lei/l, în Bulgaria, benzina/motorina era 1,82-1,85 leva (4,5-4,6 lei) cam peste tot. În zona Yambol este un BP unde întotdeauna benzina/motorina sunt mult mai ieftine ca în rest. Și acum era 1,65 leva. Cu Lukoilul de la vamă nu faci nici o afacere pentru că la turci motorina/benzina sunt mult mai ieftine de vreo 2-3 ani.

Citisem pe net că în Turcia în ultima săptămână motorina fusese 6,18 lire (aprox 3,20 lei), așa că aveam un termen de comparație și nu aveam motiv să alimentăm la bulgari. Chiar așa s-a și întâmplat, am alimentat pe autostradă la un Pet Aygaz cu 6,15 lire/l (aprox 3,20 lei). La prețul ăsta am mai făcut plinul și la întoarcere, la Edirne, unde ne-am oprit pentru shopping.

Cardul HGS pentru drumurile/podurile/pasajele din Turcia are tot timpul o rezervă pe el, dar nu mai știam cât, nici prietenii noștri și am oprit pe autostradă, de câteva ori, ca să verificăm și să mai alimentăm, eventual. Aveam gheretă la Edirne dar cum era pe sensul opus am mers mai departe, știind că acum găsim HGS și la benzinării. Prima benzinărie (la aprox 80 de km) avea o eroare la sistem, n-am rezolvat problema, la a doua benzinărie, după vreo 57 de km, scria mare pe panou că are HGS, dar nu mai avea ghișeu și ne-a trimis la un oficiu poștal la 12-15 km, dar trebuia să ieșim puțin din autostradă așa că am așteptat următoarea benzinărie. Ea a fost la încă vreo 60 de km dar nici ea nu mai avea ghișeu HGS, așa că am lăsat-o baltă să o rezolvăm până ieșeam din Turcia, eventual la întoarcere, la ghișeul de la Edirne.

Cam în dreptul Mall-ului Istanbul, pe sensul de intrare în Istanbul, este un test HGS, dar încadrarea trebuie făcută cu mult în urmă, nu am mai putut traversa benzile în aglomerația lor. Și ca să termin discuția despre HGS, până la urmă ne-am verificat cardul la întoarcere, la Edirne. Aveam suficienți bani pe el și am mai suplimentat oricum cu 30 de lire ca să stăm liniștiți pentru data viitoare. Știam că o trecere Edirne – Istanbul era undeva sub 10 lire, dar am aflat acum că se făcuse 15 lire.

După intrarea în Istanbul am urmărit Aksaray/Kadikoy, apoi și Sultanahmet și până la Laleli știm drumul cu ochii închiși. Apoi cu waze până la hotelul nostru.

O obișnuiță căpătată anul trecut a fost să plecăm fără cazare și să rezolvăm acest lucru în drum spre… La fiecare drum îmi făceam o idee de pe net și un top 3-5 hoteluri și ne lăsam în voia sorții până consideram că lucrurile nu mai pot suporta vreo întorsătură.

Și la Istanbul am plecat la fel și am rezervat pe telefon, prin Bulgaria, pe baza top-ului de acasă, la Hotel Garden House. Adresa exactă este Kucuk Ayasofya Mah. Sehit Mehmet Pasa Sok. No:11/13 Sultanahmet, Fatih, Istanbul.

De obicei, la Istanbul stăm la hoteluri de 3* pentru că circulăm tot timpul, dar acum ne-am propus să alegem un 4*, gândindu-ne că o fi mai bine d. p. d. v. al măsurilor sanitare, ceea ce a fost adevărat.

Garden House avea o notă bună, 9,3 și cu toate că de acasă îmi notasem prețul de 122 EUR pentru 3 nopți, confirmarea a venit pe 117 EUR, 3 nopți cu MD și parcare gratuită, ceea ce a contat destul de mult în alegere, un preț foarte bun pentru 4* la Istanbul. Acuma, stelele n-au fost ele chiar 4, dar n-a fost rău deloc.

Primirea la hotel a fost ca de obicei când ajungem la Istanbul. Parcă tot personalul iese de pe unde are treabă să te întâmpine, toată lumea roiește în jurul tău, nu cumva să ai o nevoie și să nu te audă nimeni. Hotelul se află pe niște străduțe mai liniștite, în ușoară pantă. Imediat cum am oprit, bell boy-ul a venit și ne-a luat bagajele, iar un altul ne-a cerut cheile de la mașini pe care ni le-a dus într-un garaj, la aprox 50 de m și nu le-am mai văzut până la plecare.

Ne-am bucurat să vedem că toată lumea purta mască, iar la intrare, înainte de recepție, era o poliță cu măști, două feluri de dezinfectanți, datele de contact ale unui doctor dacă ai nevoie sau vrei să te testezi, mănuși și un certificat emis pentru că hotelul respectă măsurile.

În holul de la intrare mai era un frigider cu pahare cu apă la discreție, iar deasupra un aparat de făcut ceai/cafea.

Toată recepția era decorată în stilul lor, cu canapele și fotolii, candelabre, plafoniere cu pietre, tablouri cu hotelul, fost conac, așa cum era pe vremuri, iar pe un perete mai multe certificate de la TripAdvisor pentru anii în care a fost The Winer.

Recepția are program non stop, ceea ce este o ușurare pentru turist și oferea și alte servicii (transfer, birou de turism, supraveghează chiar și copii…), dar din păcate, în cazul nostru nu s-a legat nimic altceva.

Check-in-ul a avut loc rapid, am primit cheile și aici le-am dat o bilă neagră. Am primit două camere alăturate, absolut diferite ca mărime și dotare. Una mică de abia te învârteai pe lângă pat și una aproape dublă ca spațiu. S-a întâmplat ca de la cea mică să am eu cheia. Nu aveam și altceva de reproșat, ci doar că era mai mică, dar nu era un capăt de țară. Știam că o să stăm strict să dormim acolo. În rest la fel de curat, băile au fost la fel și cu toate că hotelul nu era plin, nu am încercat o schimbare. A contat faptul că balcoanele noastre erau apropiate și mai puteam petrece timp seara.

WiFi a fost parolat și a fost foarte bun și în cameră și la recepție/restaurant.

Camerele noastre au fost la etajul 2, ultimul. 305 cea mică și 307 cea mare. Intrarea în cameră a fost bruscă, fără hol și nu îmi place deloc să dau așa, cu nasul în pat, drept pentru care, având în vedere și mărimea camerei nu poate fi vorba de 4*. Dar cea mare ar putea fi pe la 3* plus.

Dulapul era imediat după ușă, iar înăuntru am găsit seif, papuci, pungă de rufe murdare, perie de pantofi, trusă cu ață/ac… toate mărunțișurile utile într-o călătorie.

Pe o comodă era un aparat de ceai/cafea cu tot ce trebuia ca să fie de folos, o sticlă de apă la 2 l din partea casei, iar sub ea era minibarul. În cameră mai era o măsuță suport pentru bagaje, iar prosoapele personalizate cu sigla hotelului erau puse pe pat, ambalate într-o folie de plastic.

Patul a fost imens, înalt, ca la turci, să te sui cu scărița, cu 2 noptiere cu lumină bună, dar și de sus lumina era bună, ceea ce apreciez în călătoriile mele.

Aerul condiționat era bine poziționat, deasupra ușii, nu avea nici o legătură cu direcția patului, dar nu prea l-am folosit pentru că seara târziu când ajungeam noi acasă se lăsa destul de răcoare, chiar dacă peste zi a fost mult prea cald.

Și camera ca și tot hotelul erau bogat decorate cu țesături și tapet. Iar mobilierul din lemn mai spăla din celelalte păcate.

Balconul micuț, dar cochet, avea o măsuță rotundă și 2 scaune din nuiele și ne-a prins bine, pentru că eram vecini cu prietenii noștri și am putut să mai stăm la un pahar de vorbă și nu numai, la aer curat. Din balcon aveam vedere exact în fața hotelului, la intrare dar și la altele, strada fiind plină de hoteluri, unul lângă altul, multe foste conace. Chiar în fața noastră erau hotelurile Cesme și Ayasofya.

Baia a fost și ea foarte ok. Chiuveta era încorporată într-un blat generos și îmi place asta pentru că am spațiu suficient de depozitare pentru cele trebuincioase la baie. Cabina de duș a fost mare, cu un perete de sticlă, dar produsele de îngrijire au fost slăbuțe, nu de 4*. Nu folosesc, în general, așa că nu a contat.

Micul dejun nu a fost rău, dar am avut altele și mai bune. Am stat acum doi ani tot la un conac de 4*, iar micul dejun de la Garden House a fost sub acela. Micul dejun a fost sub formă de bufet care a fost cam același în toate zilele, dar Slavă-Domnului nu rămâneai nemâncat. Erau destule din care să alegi: salamul lor dupa care eu nu mă omor, cred că n-am gustat niciodată, 3-4 feluri de brânză, inclusiv cea răsucită care ne place nouă, măsline, ouă, fructe uscate, confiate și proaspete, salate de tot felul, humus, vinete, boef, sucuri, lapte… și cafea bunuță, inclusiv chestii calde.

La intrarea în restaurant, în zona în care era bufetul, eram invitați să ne punem mănuși pe care le luam de pe o măsuță, acolo erau și măști și dezinfectanți și apoi ne puneam mâncarea în farfurie, aruncam mănușile și ne duceam la masa noastră pe terasă sau în interior, după cum doream. La data aceea au fost foarte puțini turiști și la masă ne-am suprapus cu și mai puțini.

Cele mai bune impresii pe care le-am citit despre acest hotel erau cele referitoare la restaurant. Toată lumea se lingea pe degete și lăuda mâncarea, nu neapărat și micul dejun.

Nici nu știu în care hotel să zic că am stat. Cred că am trecut când din Rose Garden în Garden House iar dacă te uiți după ele pe site-urile de rezervări apar aceleași fotografii. Până am ajuns, nu ne-am dat seama care clădire dintre cele două lipite este Garden House a noastră. La fața locului am aflat că, de fapt, sunt 4 hoteluri cu clădiri una lângă alta, care formează o curte interioară comună, foarte frumoasă, care aparțin aceluiași proprietar. Iar când am întrebat cum se numește fiecare, ni s-a răspuns: Rose Garden sau Garden House.

Restaurantul Garden House deservește toate cele 4 hoteluri și oferă bucătărie turcească, după care noi suntem înnebuniți. Și pentru că citisem atâtea impresii bune ne-am dorit să luăm măcar o cină acolo.

În prima seară am mâncat în oraș iar a doua ne-am hotărât să mâncăm la hotelul nostru. Și pentru că ne-a plăcut atât de mult, următoarea seară am mâncat tot acolo. Serviciul a fost exemplar, toți ospătarii purtau mască, ospătarul din prima seară a fost foarte haios și vorbăreț. Știa ceva română și a tot exersat cu noi, fusese chiar în România și îi plăcuse foarte mult. Am vorbit cu el despre obiceiurile lor, despre mâncarea turcească, condimente, despre porc, cât mâncăm noi, cum îi tăiem… iar următoarea seară, când am avut alt ospătar, s-a tot perindat pe la masa noastră și el și de câte ori prelungea discuția venea șeful și îi atrăgea atenția să ne lase în pace. Dar nouă ne-a făcut mare plăcere să vorbim cu el.

Vă recomand din suflet să căutați Restaurantul Garden House dacă vă e în drum vreodată. Am remarcat că seara terasa se umplea de oameni care veneau din oraș, nu erau cazați la hotel.

Am mâncat creveți în unt cu usturoi, ciupercuțe și roșii cherry în ulcică, bestiali, doradă cu porumb și cartofi, platou de 2 persoane cu cotlete de berbecuț, vită, chiftele, pui, porumb, legume, orez, cartofi (230 de lire), dar a rămas jumătate, este foarte mult, oala surpriză (240 lire), aceea care se servește cu ritual, salate, pâine turcească, din acelea umflate, un vin alb demidulce, alb, foarte bun (240 de lire sticla), bere Efes (28 de lire) și din partea casei am primit cataif cu înghețată și ceai de rodie.

Costul nu a fost chiar mic (prin comparație cu lira și piața extrem de jos din perioada aceea), dar a meritat fiecare bănuț. În prima seară am dat 680 de lire toți 4 (cam 75 de EUR) și în a doua 860 (aprox 90 de EUR).

În restaurant era și un bar de la care am băut o cafea mai bună decât cea de la aparatele din recepție sau de la micul dejun, care mai servea în afară de băuturi și mici aperitive.

După fiecare cină a trebuit să facem o plimbare pe străduțele liniștite din jurul hotelului, chiar dacă era destul de târziu, dar la cât ne-am ghiftuit, se cerea. Străduțele pline de terase mici și cochete dar, din păcate, cam goale.

Hotelul se află pe o străduță liniștită în zona cu fostele conace turcești, iar dacă stai cu geamul închis nu pătrunde zgomot de afară. Strada este și liniștită și curată față de altele din Orașul Vechi. Se iese foarte ușor la Hipodrom și Moscheea Sofia (ufff, cum sună Moscheea…) și Moscheea Albastră, undeva la 5-10 minute, depinde de ritm.

Cel mai aproape de hotelul nostru, la câteva zeci de m, era Moscheea Mica Sofia, dar n-am ajuns. Însă muezinul a avut grijă de noi în fiecare dimineață. Am remarcat însă că au mutat orele de rugăciune pentru că începea să cânte la 6,20 iar luni nu a cântat, nu știu care e regula.

Și alte moschei dar și Piața Sultanahmet erau destul de aproape, sub 10 minute de mers. Pe străduțe ajungeam în zona Marelui Bazar cam în 15 minute, din cauza străzilor în pantă.

Istanbulul îți place sau nu îți place. Dacă da, nebunia de acolo va veni la pachet și cu distracția și relaxarea.

---

VIZUALIZĂRI: 1977 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI