Hotelul Gabriela de la Viseu de Sus

TIPĂREȘTE

Anul acesta, am avut o vara de adevarat “augustus” turistic, mai ales in luna august. O lunga vara fierbinte.

Dar s-o reluam pe-ndelete, de unde-am ramas, adica de la Mocanita. Despre Cascada Cailor, Ocna Sugatag si Barsana, nu va mai povestesc, pentru ca am mai facut-o, nici o schimbare, in afara de un pavilion expozitional cu obiecte traditionale, locale, manufacturiere si de vanzare, ce-a aparut in curtea manastirii Barsana.

Cu atatea “unicate” turistice in jur, nu e de mirare, ca hotelul Gabriela, e mereu plin.

Daca ati ajuns cu bine in Viseu de Sus si nu v-ati ratacit cumva prin Viseu de Mijloc sau Viseu de Jos, situate pe aceeasi sosea dar despartite de cativa kilometri, cautati “cel mai cel”, adica cel mai vestit hotel din oras, numit Gabriela. Este, cred eu, hotelul de lux cel mai bine cotat.

Hotelul Gabriela

Despre acest hotel e usor sa scrii un review. Pentru ca au mai scris si altii (vreo 5-6) useri ai saitului nostru, cate un review despre el. Cum procedezi in acest caz? Ce faci atunci cand vrei sa scrii un reportaj despre un hotel si n-ai chef sa scrii? Simplu! Iei de la fiecare antescriitor cate doua fraze (sa nu uiti sa ii multumesti fiecaruia, respectuos, in gand), mai schimbi cuvintele intre ele (ca limba romana e bogata), mai pui si ceva de la tine si, gata, ai scos un nou referat, original, care poate deveni chiar un “bestseller” in materie de turism!

Hotelul Gabriela e situat in capatul (dinspre Moisei), al Viseului. Nici ca se poate mai bine, caci nu e departe de o benzinarie si e situat vis-à-vis de un Aqua Parc estival, unde te poti balaci intr-o piscina maricica si bronza in acelasi timp pe sezlongurile din jur. Iar de langa benzinarie, porneste trecatoarea dintre muntii Rodnei si Tiblesului, (numita si Viseu-Salva), ce te scoate din Maramures, in Transilvania. Multe din hotelurile si pensiunile din Maramures si mai ales cele din Ocna Sugatag, au in interior sau in incinta, piscine cu apa dulce sau sarata, maramuresenii sunt mai iubitori nu numai de straie frumoase ci si de balaceala.

Cu alte cuvinte, dupa ce-ai strabatut trecatoarea Salva-Viseu, primul hotel mai mare de care “te impiedici”, mergand spre Viseu de Sus, e hotelul Gabriela.

Hotelul e gigantic, are doua corpuri cu cate 3 etaje si 4 etaje, peste 50 de camere, e construit ca sa aiba de toate, adica, pe langa un SPA, mai multe parcari, o sala de nunti si alte evenimente, o sala de conferinte, doua restaurante cu terase si “Wi-Fi” gratuit. Hotelul Gabriela are in dotare mai multe feluri de camere, pentru toate gusturile si buzunarele: single, dubla, matrimoniala sau tripla, cu preturi ce variaza intre 210 lei si 340 de lei.

Camera ce-am primit-o noi era dubla, spatioasa, curata, asternuturile erau schimbate zilnic, baia stralucea, ecranul televizorului era mare (plasma), frigiderul avea bar asortat, balconul era spatios cu “forest view”, dar aveai vedere inspre muntii impaduriti, indiferent in care parte erai cazat.

Pana la camera, am calcat pe “covorul rosu” (vezi foto), scarile erau din marmura precum gasesti azi doar in palatele lumii, la parter exista 2 restaurante si 2 terase acoperite, esti rasfatat, ce mai! , chiar daca hotelul n-are decat 3 stele.

La SPA

In camera am gasit de toate printre care si halate de baie, pe care le-am imbracat urgent si-am coborit cu liftul pana-n zona de spa, unde ne-am asezat pe-un sezlong comod, pe marginea unei piscine multicolore. Am comandat ceva de baut “la sezlong”, de la un bar aflat in incinta, si ne-am zis ca nici nu e atat de rau sa fi bogat! Apa nu era adanca, era si-o scarita la intrare, atmosfera era placuta. Langa piscina mai gaseai si-o sauna, un jacuzzi, bai turbionare, aflate intr-o sala de relaxare prin cromoterapie. Trai nenica!

Daca ma-ntrebati ce mi-a placut cel mai mult la Gabriela, am sa va raspund ca SPA-ul. De ce? Pentru ca puteam atinge cu picioarele fundul bazinului si cu mainile, tot ce pofteam eu. Spre exemplu, puteam atinge (si admira) pentru o vreme, un poster superb, aflat chiar la intrare (in care ti se explica cum se practica termo-lito-terapia) (vezi foto Nr.17), adica cum se poate face masaj cu pietre incalzite.

Intr-un colt al SPA-ului era si-un mic bazin de jacuzzi si tot in incinta, o cabina de sauna si doua bai turbionare. Pai cum sa nu existe pe-aici bai jacuzzi si bai turbionare (vartejuri) pentru sanatatea oamenilor cazati la hotel, cand, se pare ca maramuresenii au inventat vartejurile (valtorile) care se preocupa mai ales de sanatatea straielor lor.

Dar, a propos de posterul ce ilustreaza “masajul cu pietre calde”, eu nu inteleg nici azi de ce, atunci cand atingeam pietrele cele negre de pe poster, acestea, paradoxal, mi se pareau reci, prosopul imi parea ceva mai cald, pacienta insa, era mai intotdeauna, fierbinte! ???? Dar poate ca totul n-a fost decat o iluzie, pentru ca eu sunt cam nepriceput, stangaci si prea putin umblat prin lumea asta a “hotelurilor de lux”. Nu sunt obisnuit deloc cu ea. Pentru mine, e-o lume straina. In ea, ma simt adulat si rasfatat fara s-o merit. Si usor jenat. Calc prin ea, ca pe oua. Parca sunt un mamut ce-a intrat intr-un magazin de portelanuri. Dar, poate, nu-i numai vina mea. Ar trebui sa-i mai trimita saitul nostru si pe astia, (asa ca mine, fara cunoastere hoteliera elevata, care, in excursii, mancam mai mult de la pachet si dormim prin camping-uri, pensiuni si vile), si pe la hoteluri de la 5 stele-n sus, pentru scolarizare si perfectionare. ????

Ultima seara la SPA a fost cu peripetii. La hotel, am primit o “cheie de plastic” sub forma de card, cu care deschideam usa la camera si activam curentul electric. Dar eram obligat s-o iau si la SPA si acolo, de cate ori ma aplecam spre bazin, cardul putea sa-mi alunece din buzunarul de la halat. Ceea ce s-a si intamplat. Nici nu m-asezasem bine in sezlong si cardul statea deja cuminte, lipit pe fundul bazinului. Il vedea toata lumea, dar nu putea s-ajunga nimeni la el, apa te proiecta inspre suprafata. Era nevoie de o alta solutie. Deodata, a aparut un baietel de vreo 10 ani, care inota pe sub apa ca un peste si ne-a zis. “Va scot eu cardul nene, ieri am mai scos unul”. Mi l-a scos, cat ai zice peste. Cardul, era din plastic, asa ca n-a patit nimic. I-am cumparat baiatului o ciocolata calda mare, mare. I-a placut atat de mult, incat, flacaul a ramas toata seara cu ochii pe mine, sa vada daca nu cumva mai scap o data cardul in apa.

In Viseu nu exista hoteluri de 4 stele. Hotelul Gabriela are 3 stele dar arata de 4 stele, cel putin. Eu i-as da a 4-a stea, numai pentru posterul acela cu pietre negre de la SPA.

Aici, la Gabriela, totul iti da senzatia de “proaspat vopsit”, de nou, de curat si de aerisit. Si de mult spatiu. Arhitectii s-au gandit la toate, au amplasat bine complexul, la marginea urbei, nu departe de o benzinarie si vis-à-vis de o piscina estivala, intr-o zona unde e loc destul si pentru mai multe parcari, (atat pentru hotel cat si pentru sala de evenimente), tot aici mai exista un teren de fotbal, unul de tenis, un loc de joaca pentru copii si seara, se-ncinge-aici, uneori, cate o discoteca.

In acest complex, m-am simtit mai intai stanjenit de prea mult lux si de multa ospitalitate (cred ca fetele de la receptie, incepeau sa zambeasca clientilor, inca inainte de-a se deschide usa liftului sau inainte de-a intra cineva in sala de receptie), dar omul se-nvata repede cu binele si a doua zi, ma simteam deja ca “acasa”.

@Web, te rog videoclipul, mersi!

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3401 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI