Dulcea ospitalitate săsească - Flori Haus din Saschiz

TIPĂREȘTE

Inițial trebuia să fie un weekend la mare. Pe urmă, l-am upgradat la o minivacanță, de miercuri până duminică. Și mai pe urmă, a apărut o nouă provocare: Paul, Diana și cățelul Peanut doreau să se relocheze pentru vreo lună jumate în orașul natal (al primilor 2, că Peanut provine de sub un pod din Cluj-Napoca). Orice provocare înseamnă idei noi pentru mine: ce-ar fi să-mi mai iau încă 2 zile libere și să plecăm duminică direct de la mare spre Cluj, să aducem copiii acasă?! Pentru că și lui Tati i s-a părut o idee de luat în seamă, am procedat în consecință. Adică m-am pus a căuta o cazare intermediară și încă una în Cluj, ambele pentru câte o noapte. Și neapărat pet-friendly, că îl aveam și pe bișonul Cookie cu noi.

Am făcut simulări de trasee, am calculat timpi, am scotocit booking-ul (că nu mai erau decât vreo 3 săptămâni până la momentul cu pricina) și am decis: primul popas va fi în Saschiz, la Flori Haus. 9,7 pe booking din aproape 200 de comentarii, Casa lui Flori e o mică pensiune ce oferă 3 camere într-o construcție tip vagon și încă 3 tiny houses aliniate la câțiva metri mai sus, în capătul terenului în pantă pe care se întinde proprietatea. Diferența de preț nu era semnificativă – parcă așa – deci am rezervat una dintre căsuțe, mic dejun inclus, pentru 354 lei. Drept de anulare gratuită până cu o săptămână înainte, apoi plata s-a făcut automat și nu ne-a rămas decât să așteptăm ca lucrurile să se întâmple.

La un moment dat am primit un mesaj de la gazdă, cu informații despre locație și facilități. De exemplu, că există și posibilitatea de a servi cina (de anunțat în avans ce și cum) și diverse băuturi sau de a închiria ciubărul (100 lei/3 ore, dar numai dacă există cel puțin 2 „camere” doritoare). Deși mari iubitori de ciubăr, de data asta am realizat că n-o să fie timp, în schimb partea cu masa de seară ni s-a părut o informație de ținut minte. Așa că în dimineața respectivă i-am declarat doamnei Flori interesul nostru, ea ne-a trimis meniul și prețurile și am bătut palma virtual.

Am plecat din Corbu curând după micul dejun și, în afara popasurilor de necesitate pe la benzinării, nu ne-am abătut decât spre Crama Rașova (unde participase Tati de curând la un eveniment și voia să mi-o arate și mie; am prins-o închisă, însă paznicul a fost amabil să ne lase să ne foim un pic prin incintă și, de la o terasă, am putut admira priveliștea splendidă a Podului lui Saligny arcuind peste Dunărea albastră) și un pic la Ploiești, la Mama. Altfel, am mers cât de întins am putut și pe la 7 seara pătrundeam în frumosul sat Saschiz. Orientați de aplicația Waze, am cotit stânga-stânga-dreapta-stânga (sau cum ne-o fi zis aceasta) și am oprit când am auzit cuvintele magice: „ați ajuns la destinație!” . În linii aproximative, Pensiunea Flori Haus se află în partea de sud-vest a satului, sub dealul pe care se înalță Cetatea Țărănească.  

Porțile sunt tipic săsești, una mare pentru vehicule și alta mai mică pentru oameni. Ele plus gardul de cărămidă roșie plus peretele exterior al casei nu lasă niciun ochi curios să pătrundă în incintă. Primisem instrucțiuni inclusiv despre cum să deschidem poarta și ne-am apucat să butonăm pe la interfon (sau ce-o fi fost), dar n-am apucat să finalizăm operațiunea, căci porțile (ambele) au început să se deschidă. Doamna Flori însăși (tinerică, subțirică și foarte zâmbitoare și caldă) ne-a întâmpinat și ne-a indicat să introducem mașina în parcarea spațioasă din mijlocul curții și pe noi de asemenea. Ceea ce am și făcut.  

A, și ne-a mai întâmpinat cineva: cățelușa Betty, un ogar afgan (cred) – mai bătrână decât Cookie al nostru, împleticindu-se în mers pe picioarele subțiri și artrozice. Cei 2 căței s-au salutat cordial, s-au mirosit un pic, apoi au decis să sară peste partea cu joaca și să-și vadă fiecare de bătrânețile lui. Și astea au rămas relațiile până la plecare. Ceea ce nouă, mie, lui Tati și lui Flori, ne-a convenit.

Curtea (la nivelul străzii) este ocupată în mare parte de parcare, precum aminteam. În dreapta este casa-vagon (o parte fiind locuința gazdelor, plus cele 3 camere de închiriat, fiecare cu intrare direct din curte), iar în stânga se află locul de servit masa, o terasă acoperită, în care am fost invitați să revenim în scop de cină după ce ne vom fi instalat. Restul domeniului se întinde pe un teren în pantă, acoperit de gazon, delimitat de mici culturi de legume și un gard frumos cu zorele înflorite (pe care aveam să le admirăm în toată splendoarea lor a doua zi dimineață, în bătaia razelor de soare). În zona cea mai de sus a terenului se găsesc cele 3 căsuțe identice, toate „privind” spre curtea proprietății și spre sat. Noi am primit-o pe cea din mijloc.

Căsuțele au formă cubică, partea din față fiind împărțită între micul pridvor și baie (care se accesează dinăuntru, desigur). La terasă se ajunge după ce urci câteva trepte și fiecare este mobilată cu o măsuță și 2 scaune și împodobită cu ghivece cu flori curgătoare; vederea asupra satului este absolut minunată de aici, de sus, din pridvor!

Interiorul casei conține un pat dublu încadrat de noptiere, un dulap, o comodă și un mic răcitor. Patul a fost confortabil, lenjeria de calitate; m-a mirat la început că ni s-a oferit o pilotă groasă spre a ne înveli, dar peste noapte i-am apreciat prezența. Am avut veioze pe noptiere, prize suficiente, aer condiționat. Ferestrele laterale sunt dublate de perdeluțe și draperii. Există și un TV spânzurat pe undeva, pe-acolo. Și am remarcat și un convector electric pentru vremea friguroasă.

Baia cuprinde dotările obișnuite, toate de calitate și perfect funcționale. În cabina de duș am găsit coșuleț pentru flacoanele cu smacuri, iar în dulăpiorul-mască al chiuvetei câte 2 prosoape de fiecare și uscător de păr.  

Pentru cină erau disponibile 3 feluri de mâncare: ciorbă de cartofi săsească cu afumătură și tarhon (28 lei), pulpă de pui pe varză (55 lei) și prăjitură cu măr și rubarbă (18 lei). Noi am luat fiecare câte o ciorbă și un fel principal, plus o singură porție de desert, de șeruit. Am savurat în mod deosebit ciorba (una dintre preferatele mele), nici felul 2 n-a fost rău (cam multe jumări în varză pentru gustul nostru), dar desertul ne-a cam dezamăgit, fiind uscat și cu prea puține fructe. Totuși, o cină binevenită, pentru care am zis săru’ mâna pentru masă. Drept udături – țin minte că ni s-a oferit la început o vișinată de casă foarte bună, apoi am continuat cu câte o bere (au o vitrină frigorifică, îți iei ce băutură vrei – în timpul mesei sau în afara ei – și notezi pe un caiet special; la final plătești cât ai consumat). Ne-am petrecut restul serii în fața căsuței noastre, bucurându-ne de răcoare și ascultând micile zgomote ale satului, atât de odihnitoare... Am adormit devreme și am dormit duși.

Micul dejun se servește între 8:30 și 10:30. Pentru cei care nu-l au inclus în prețul cazării, costă 40 lei de persoană. Noi l-am avut. Am primit o farfurie încărcată cu mezeluri, brânzeturi locale și legume, câte un bol cu salată de vinete și încă o salată de conopidă și maioneză absolut fabuloasă, unt și gem de casă, ouă (am dorit câte un ochi) și cârnăciori. Desigur, pâine, apă și cafea (foarte bună). Un început de zi așa cum trebuie.  

Ne-am strâns băgăjelele, am plătit ce mai era de plătit, ne-am luat rămas bun de la doamna Flori și de la Betty și am plecat. N-am părăsit Saschizul fără să ne oprim la magazinul de desfacere de la Pivnița Bunicii, o făbricuță de produse tradiționale pe care o urmăresc de multă vreme pe net. Am cumpărat o sumedenie de minunății pentru noi și pentru copii – gemuri și dulcețuri, siropuri, zacuști etc. Recomand. Se organizează și degustări, dar trebuie să anunțați din timp. La cetate nu ne-am dus, am citit că încă se restaurează; am vizitat acum câțiva ani ruinele, ne-om mai duce când s-or termina lucrările.

Faină Casa Flori, ne-am simțit excelent și o recomand din inimă! Poate ne-om opri și altădată, e genul acela de loc în care aș reveni cu plăcere... Au și biciclete de închiriat, poți explora în voie întregul ținut, care este mirific! Iar seara, să te întorci la o cină gustoasă și o repriză de ciubăreală... Priceless!

---

VIZUALIZĂRI: 343 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI