Cand iti suna clopoteii

TIPĂREȘTE

Stiati ca marea poate seduce si fermeca, poate frange si vindeca inimi, poate fredona un cantec de leagan, poate sa te faca sa-ti dea lacrimile sau sa-ti faca pielea ca de gaina?

Ei bine, pe mine ma poate face sa-mi sune clopoteii. O serie de clopotei rasunatori, incredibili de enervanti, ce suna din nou si din nou, la nesfarsit si ma obliga sa fac exact ce vor ei. Ei isi croiesc drum zgomotos prin visele mele, fortandu-ma sa ma trezesc devreme, intr-un weekend din aprilie in care soarele incepe sa-si arate puterea, pentru a ajunge cat mai repede pe malul marii.

Si cine sunt eu sau cum sa pot eu sa ma impotrivesc chemarii?

Ii comunic sotului ca mi-au sunat clopoteii si ca trebuie sa pornim la drum, urgent. Abia dupa ce trecem de benzinarie ma intreaba ce clopotei au sunat. Au sunat cei pentru mare sau cei pentru munte? Pentru mare, bineinteles, nu-I pacat de ,,soarele, imens, fioros policandru “ vorba poetului?

Dupa opririle de rigoare, la mai toate benzinariile intalnite in cale, reusim sa ajungem in Eforie Nord in acelasi timp cu un vanticel de primavara. Nu conteaza insa, inima mea vibreaza la acest vanticel care nu m-ar impiedica sa pornesc intr-o plimbare pe malul marii daca nu s-ar efectua lucrari de reabilitare. Un mal al falezei de langa restaurantul Acapulco s-a pravalit peste plaja. Buldozerele, excavatoarele si muncitorii sunt peste tot. Se efectueaza lucrari si pe faleza. Se extinde aleea de promenada, se monteaza un parapet nou, se realizeaza puncte de belvedere, are loc o supralargire a promenadei, se refac dalele, se monteaza banci, se inlocuieste sistemul de iluminat public, se monteaza cosuri de gunoi, eheeee, treaba multa. Strazile arata ca dupa bombardamen, t iar zgomotul produs de picamere, si alte tipuri de ,,armament greu’’ ma face sa renunt la idea de a rezerva o camera la hotelul drag mie, Acapulco. Restaurantul, insa, nu-l ocolesc pentru nimic in lume. Dupa ce ne rasfatam papilele gustative cu preparatele noastre preferate, plecam sa sunam din clopotei in Mamaia.

Si aici se lucreaza la construirea unor diguri, la extinderea plajei prin innisipare, la construirea unui sistem de protectie impotriva eroziunii plajelor. Statiunea este mare si extreme de ofertanta, ma gandesc eu, fara sa iau in calcul faptul ca peste fix o saptamana are loc deschiderea sezonului estival. Pregatirile pentru minivacanta de 1 Mai sunt in toi. Toate hotelurile, pensiunile, restaurantele sunt inchise. Se fac reparatii, se planteaza palmieri, se face curatenie, sunt toaletati copacii, sunt tunse suprafetele de gazon, sunt refacute peluzele si cate si mai cate lucrari.

Dupa ce batem la usile multor hoteluri reusim, cu greu, sa gasim unul deschis. Hotelul Flora este deschis si aproape plin cu … oameni de culoare. Dupa ce, initial, am crezut ca am nimerit in mijlocul unui team building, doamna de la receptie ne-a explicat ca sunt studenti si sportivi ce locuiesc aici pe toata durata iernii.

Hotelu Flora este situat in centrul statiunii, pe faleza, foarte aproape de parcul Aqua Magic. Parcarea din fata hotelului este pazita, insa mi s-a parut insuficienta pentru cele 339 de de camera existente. Spatiile verzi din jurul hotelului sunt ingrijite, este curatenie peste tot. Receptia hotelului este foarte mare, eleganta, cu zone de relaxare, billiard, acvarii cu pesti si multe, foarte multe flori. Receptionera mi-a aratat o camera la etajul cinci. Hotelul dispune de lifturi moderne si bine intretinute. Camera nu mi-a placut, sotul meu a clasificat-o imediat ca fiind ,,boschetarie’, ’dar in lipsa altor optiuni am acceptat sa ramanem aici.

Camera dubla, cu mobilier simplu din pal avea pat matrimonial. Pentru ca era aproape seara cand ne-am cazat nu am observat ca cearceafurile erau prafuite, probabil nu au fost schimbate de la incheierea sezonului estival. Bineinteles, ca ne-a mancat pielea toata noaptea, fiind nevoita sa-mi asez prosopul adus de acasa pe pat si sa acopar pernele cu tricourile noastre. Mocheta foarte imbacsita, patata pe alocuri, uzata, roasa chiar, in culori nedefinite, avea nuate pamantii. Aerul conditionat exista insa nu a fost nevoie sa il folosim, minibar exista, dar fara produse, televizor LCD, conexiune la internet excelenta si gratuita. Seif nu exista in camera, dar lucrurile de valoare si banii pot fi lasati la receptie. Cel mai mare minus al hotelului este ca geamurile nu se pot deschide, se pot, doar, rabata. De asemenea, balcon nu exista. Pacat, pentru ca toate camerele au vedere la mare. Vara, cred ca este foarte greu fara o franghie unde sa poti pune hainutele la uscat.

Baia de dimensiuni reduse nu are cabina de dus sau cada, delimitarea dusului este facuta cu ajutorul unei vergele metalice. Etajerele lipsesc, iar consumabilele sunt de toata jena, doua sapunele mici si rotunde. Baia este pardosita cu un linoleum lipicios. Ce m-a deranjat ingrozitor a fost mirosul insuportabil. Un miros intepator care, din fericire nu s-a simtit si in camera.

Hotelul dispune de un bar, de un restaurant a la carte, si de piscina exterioara. Iluminatul exterior da hotelului o nota de caldura si rafinament, ce mi-ar fi placut sa le gasesc si in interiorul camerelor.

Seara ne-a gasit plimbandu-ne pe faleza Cazinoului din Constanta, un loc minunat, drag sufletului meu. Am continuat plimbarea si am ajuns in Portul Tomis. Am descoperit, pentru prima data, multele terase si restaurante ce incadreaza, pe doua laturi luciul de apa, unde stau linistite ambarcatiunile. A fost ca o revelatie pentru mine. Am avut tot timpul impresia ca ma aflu in portul Kilini din Zakynthos. Farmecul locului este dat de bunul gust cu care au fost amenajate locatiile. A fost greu sa alegem o terasa la care sa luam masa pentru ca toate aratau divin. Ne-am oprit la una cu scaune albe si décor relaxant. Am mancat aici cel mai bun calamar umplut cu branza feta. Pestele si fructele de mare sunt vedete in toate meniurile. Am plecat, cu greu, din port cu amintirea unei zile perfecte, petrecuta intr-o atmosfera de poveste. Nu in Italia, Spania sau Grecia, ci la Constanta, in portul Tomis.

Ma bucur ca mi-am urmat ,,clopoteii’’ si ca o zi ce se anunta obisnuita, s-a transformat intr-una de vis. Mi-am promis ca orice escapada pe malul marii se va incheia cu o seara de vis, aici, in portul Tomis, locul ce a intrat in sufletul meu.

---

VIZUALIZĂRI: 1969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI