La Bodø prin insulele Lofoten

TIPĂREȘTE

În dimineaţa zilei de 24 iulie 2013 la Harstad a fost ceaţă densă. Atât de densă încât pontonul din faţa Clarion Collection Hotel Arcticus - hotelul care ne găzduise în noaptea precedentă - abia se mai vedea. Frumuseţea orăşelului situat pe mai multe insule împresurate de apele fiordului dispăruse cu desăvârşire. Dar… în Norvegia capriciile vremii nu mai miră pe nimeni. După micul dejun ceaţa deja se împrăştiase astfel încât, fără motive de îngrijorare, am plecat pe drumul sinuos, prin păduri, pe margini de fiorduri, spre Lofoten.

Traseul pe drumul european E10 este unul dintre cele mai pitoreşti. Păduri, lacuri, râuri, vârfuri muntoase ascuţite şi înalte sunt elemente care, combinându-se în diverse formule, alcătuiesc peisaje magnifice, niciodată aceleaşi. Sate izolate de pescari şi campinguri destul de puţin populate mai colorează din când în când verdele natural, curat.

Lødingen, aşezare amplasată în sud-estul insulei Hinnøya, învecinată cu nu mai puţin de cinci fiorduri, este un punct nodal pentru rutele de ferry-boat. Drumul european E10 este traseul terestru principal care duce spre Lofoten, făcând legătura între cele mai mari insule ale sale prin poduri şi tuneluri subacvatice, străbătându-l apoi până la extremitatea sa, în orăşelul Å. Toată zona este muntoasă, cu creste uneori mai înalte de 1200 m, iar alăturarea lor de drumul de coastă, aflat aproape de nivelul mării, face - prin diferenţă - să pară şi mai înalte. Din goana autocarului ni s-a semnalizat, mult înainte de Lødingen, Parcul Naţional Møysalen, o zonă în care se spune că sunt amenajări turistice, dar pe care noi, grăbiţi ca întotdeauna, n-am avut cum să le vedem.

Lofoten este un arhipelag format din şapte insule principale presărate cu câteva orăşele şi mici aşezări pescăreşti deosebit de pitoreşti. Munţii aproape verticali şi fiordurile înguste fac din Lofoten un loc cu peisaje unice. Văzute de pe ţărmul marelui Vestfjord, insulele Lofoten par un zid impunător cu nenumărate vârfuri zimţate care se înalţă direct din apele mării. Se spune că arhipelagul care se întinde în apele vestice ale Norvegiei pe o lungime de mai mult de 110 km, este martorul celor mai virulente furtuni în timpul iernii, dar vara, frumuseţea de neegalat a insulelor sale face din Lofoten un important punct de atracţie pentru turişti.

Cu excepţia uneia, toate insulele arhipelagului Lofoten sunt conectate prin poduri moderne, ultima fiind conectată printr-un tunel subacvatic. Traseul E10 prin Lofoten, un adevărat salt de pe o insulă pe alta datorită podurilor elegante, arcuite, n-ar trebui să fie ratat de nici un vizitator al Norvegiei. Mărturisesc, nu ştiam mare lucru despre această zonă înainte de a pleca din ţară, dar acum, după ce am trăit experienţa Lofoten, o recomand tuturor.

În largul coastei de sud a insulei Austvågøy, înşirat pe mai multe alte insule mici, se află Henningsvær, un pitoresc sat de pescari. Este mic (doar 0,31 km²) şi nu are mai mult de 500 de locuitori, dar îi atrage pe turişti atât prin arhitectură, cât şi prin amplasarea sa mai puţin obişnuită. Deşi mici şi destul de izolate, aceste sate norvegiene au supermarket, servicii poştale, benzinărie, restaurant sau măcar un bar şi bineînţeles o bancă şi un mic hotel.

Căbănuţele tipice (în limbajul localnicilor numite "rorbuer"), albe şi roşii, sunt înălţate pe pontoane, deasupra apei. Pilonii de susţinere par pe alocuri atât de fragili încât nu poţi să nu te întrebi cum de mai rezistă sau cât vor mai exista. Am făcut un popas în centrul acestei mici localităţi ce pare părăsită la prima vedere şi ne-am plimbat pe pontoane admirând adăposturile pescăreşti. La o terasă, cu o cafea şi o răcoritoare, ne-am petrecut restul timpului privind îndelung canalul care se inundă odată cu fluxul oceanic. Nu prea ai ce face aici, dar apreciez că o oprire de câteva minute are darul de a te transpune în atmosfera unui vechi şi simbolic sat pescăresc.

Ramberg un alt sat din arhipelagul Lofoten spre care ne-a condus drumul european E10, de asemenea cu foarte puţini locuitori, este renumit pentru plajele sale cu nisip alb. Am văzut din autocar una dintre aceste plaje, frumoase, dar nici pe departe asemănătoare plajelor calde din sudul Europei. Apele reci ale Oceanului Atlantic nu prea îmbie la scăldat, cu toate acestea am văzut câţiva oameni încercând să se bucure de generozitatea soarelui într-o zi de iulie norvegian.

Beneficiind de atât de puţine zile însorite şi de şi mai puţine zile călduţe pe an, nu este de mirare că nordicii evadează ori de câte ori pot spre alte ţărmuri, mai fierbinţi.

De la Ramberg până la Moskenes, spre sudul insulei Moskenesøya, atât pe stângă cât şi pe dreapta, porţiunea de uscat se îngustează din ce în ce mai mult. Ne apropiem de capătul arhipelagului Lofoten. Drumul european E10 sfârşeşte în localitatea cu cel mai mic nume din lume: Å. N-am ajuns până acolo, dar când mi-am arătat nedumerirea legată de numele acestei aşezări, ghida mi-a dat un răspuns pe cât de scurt pe atât de limpede: Å este ultima literă a alfabetului norvegian, iar în Lofoten marchează sfârşitul lanţului muntos, relieful predominant al arhipelagului. Aici, indiferent de anotimp, apele oceanului clocotesc învolburate creând vârtejuri cunoscute şi temute de toţi navigatorii.

La Moskenes, unul dintre cele mai importante porturi ale arhipelagului, ne-am îmbarcat pe ferry-boat pentru a traversa Vestfjorden spre partea continentală a Norvegiei. Nu ştiu cât a durat traversarea pentru că nu am cronometrat. În ciuda faptului că vântul tăios şi rece făcea tare dificilă staţionarea pe punte, înfofolită cu tot ceea ce aveam la mine, am încercat să rezist cât mai mult. Crestele muntoase care răsar direct din mare par un zid uriaş care se sparge în extremitatea sa sudică formând o constelaţie de insuliţe pietroase, oferind privelişti uimitoare. Puteam rămâne la adăpost ignorând aceste frumuseţi naturale nemaiîntâlnite? Cred că din aer toată această zonă arată fantastic. Vestfjord este cunoscut din veacuri îndepărtate ca o zonă bună pentru pescuitul de cod. Aici pot fi zărite uneori şi balene, iar safari de balene a devenit o atracţie foarte populară printre turişti. Excursiile durează 3-5 ore şi se spune că cel ce nu a văzut o balenă din prima, poate repeta excursia gratuit. Aşa să fie oare?

Când stâncile arhipelagului Lofoten au rămas mult în urmă, la orizont a apărut farul din Bodø, orăşelul de coastă, capitală a Nordland-ului, pentru noi destinaţia finală a zilei. Thon Hotel Nordlys - Bodø, amplasat central, aproape de port, a fost locaţia care ne-a oferit cazare. Plimbarea pe dig, până la far, dincolo de ambarcaţiunile ancorate în port, mi-a oferit o ultimă, mirifică vedere către Vestfjord şi munţii arhipelagului Lofoten.

Nu puteam încheia ziua fără o incursiune în oraş pentru a încerca să iau pulsul celei de-a doua aşezări urbane ca mărime din nordul Norvegiei. Oraşul este deosebit de curat, cu clădiri nu prea înalte. Doar turnul cu ceas de lângă primărie şi turla catedralei sunt mai impunătoare. Populaţia urbei, cu mic, cu mare, era adunată în parcul central acolo unde câteva trupe din Top 10 - Norvegia ofereau un spectacol la scenă deschisă.

În final, mărturisesc faptul că mi-a fost greu să scriu acest review. Lofoten înseamnă numai contemplare, visare... Cu această ocazie am înţeles cel mai bine că "o poză face cât 1000 de cuvinte". Aşa cum şi alţii au făcut-o în atâtea rânduri, de astă dată las şi eu pozele să vorbească. Sper să o poată face mai bine decât mine.

---

VIZUALIZĂRI: 7272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI