Sognefjord - fiordul care serpuieste pana in inima Norvegiei

TIPĂREȘTE

Puritatea si inocenta in aceasta parte a Norvegiei este unica.

Munti inalti ridicati vertical deasupra unei unde albastre care serpuieste pana in inima Norvegiei, sunt strabatuti de tuneluri, sosele inguste cu serpentine stranse. La ora 2 noaptea intram pe cel mai lung fiord al Norvegiei-Sognefjord-casa ultimului rest al calotei glaciare norvegiene-Ghetarul Jostedal, care acopera muntii aflati la nord de Sognefjord.

Ne aflam la 800 km sud de Cercul Polar, intr-un peisaj salbatic care chiar in zilele cu soare este intunecat de umbrele lungi ale muntilor, iar in zilele innorate ceata groasa acopera peisajul aducand frig si umezeala.

Apele oceanului Atlantic patrund adanc in albia curbata lasata de topirea ghetarului, pana in centrul Norvegiei, parcurgand o distanta de aproape 200 km., fara violenta datorita mareelor slabe ceea ce face ca Sognefjord sa se asemene cu un lac linistit.

La gura de varsare a oceanului valea are o adancime de numai 170 m (vasul aici deplasandu-se atent pe firul apei), ca dupa cca 50 km in interior adancimea sa fie de 7 ori mai mare, ajungand pana la 1200 min cel adanc loc. In punctul cel mai lat fiordul masoara 5 km. Muntii de granit care marginesc fiordul ating deseori inaltimea de 1000 m deasupra apei, varfurile lor fiind aproape tot anul acoperite de zapada (numai in luna august zapada e complect topita), iar raurile provenite din topirea zapezii sapa vai adanci in munte, modelandu-i si in zilele noastre.

Sognefjord se imparte in 2 brate, dar cel mai maret e Aurlandsfjord la capatul caruia e asezat frumosul sat Flaam, intr-o spectaculara vale verde Flaamsdalen.

La ora 9 vasul a acostat in portul Flaam. Aici am platit o excursie cu autocarul pt a putea ajunge la cascada Tvindefossen, o splendoare alpina si la White Cave.

Pt. a ajunge in aceste locuri trebuia sa ajungi pe versantul opus al muntelui, drumul urcand prin 3 tunele de lungimi impresionante de 11 km, 5 km si 6 km ca apoi din varful lui sa cobori pe o sosea ingusta care serpuieste aproape vertical.

Deoarece excursia era programata la ora 14, in cursul diminetii am vizitat satul si locurile care-l imprejmuiau. In port esti tentat sa ramai destul de mult timp, aici sunt o multime de buticuri iti ofera la preturi rezonabile de data aceasta, tot felul de suveniruri si toate acestea sunt amplasate intr-un parc frumos in care iti petrece cateva ore bune, sa te relaxezi.

Eu m-am decis ca sa intru dupa ce ma intorc din excursie, in functie si de timpul care imi mai ramane pana pleaca autocarele.

A trecut prin parcul din raza portului, am trecut pe langa singurul hotel de aici, hotelul Fretheim si m-am inscris pe un drum paralel cu calea ferata si rau. Dupa 1 km am ajuns in zona numita Lunden, unde sunt casele persoanelor care lucreaza pe perioada sezonului turistic in aceasta zona, de aici am traversat un deal de pe partea dreapta a soselei, ajungand la terenurile fertile ale satului, care beneficiaza de o cli9ma mai blanda, fiind o terasa ampla insorita, pe care pot cultiva legume si meri.

Dupa ce am strabatut terasa, am ajuns din nou la soseaua care ma ducea in centrul satului, aflat la cca 1,5 km. Aici este o biserica veche, construita in anul 1667, dar fiind in zi lucratoare nu am putut intra in interior. De fapt si satul era cam pustiu , localnicii fiind la munca pe terenurile agricole. Am traversat podul si m-am indreptat spre port pe drumul de pe partea cealalta a raului. Dea lungul lui am trecut pe langa cochete case inconjurate de gradini frumos aranjate.

La ora 14 asteptam in barul Tucano, la deck 6 repartizarea pe cele 3 autocare, care asteptau in port pt a pleca in excursie. Mam instalat confortabil pe un scaun in spatele soferului (care ulterior la prima oprire am aflat ca e conational si nu numai el dar si cel de al 2-lea autocar tot un conational ratacit prin aceste locuri, il conducea) si am plecat trecand din port, podul peste calea ferata si intrand in tunelul de la baza muntelui care marginea fiordul.

Am mers prin tunel, o buna bucata de timp, iar cand am iesit pe fereastra autocarului am vazut ca ne-am ridicat bine deasupra fiordului, l-am intrebat pe ghid care era aproape de mine, ce lungime a avut acest tunel, asa am aflat ca trecusem printr-un tunel de 6 km lungime. Dar pana sa primesc raspunsul intrasem in cel de al 2-lea tunel, din care nu reuseam sa mai vedem ,,luminita de la capatul tunelului", deja ne obijnuisem cu intunericul de afara cand am fost orbiti de lumina puternica de afara, ne dureau ochii de atata lumina, de data asta am urcat prin tunel 11 km, dar imediat am intrat in cel de al 3-lea, de data asta chiar nu mai imi placea si ma gandeam daca tot drumul o sa o tinem doar prin tunele, nu am mers niciodata atat prin tunele, dar sa mai si urc un munte de 1000 m prin tunel.

Cand am iesit din cel de al 3-lea tunel, eram pe creasta muntelui inconjurati de zapada, iar peisajul era invadat de lumina unui soare stralucitor. De aici am inceput coborarea, soseaua se ingusta pe masura ce coboram, iar panta devenea tot mai abrupta cu multe curbe tot mai stranse. Dupa ce am parcurs cativa km. si mi-am aruncat ochii pe fereastra, am vazut sub mine un hau adanc, in care jos de totse vedea o fasie ingusta, era soseaua pe care urma sa ajungem. Imi era frica sa ma mai misc pe scaun, drumul era atat de ingust incat numai o fasie ingusta de sosea era de o parte si alta a autocarului, chiar la un moment dat nu mai vedeam nici macar acea ingusta fasie, ma gandeam ca daca soferul misca masina cu cativa cm spre stanga, roata ne vom rasturna in acel hau indepartat. Nu ma mai uitam din acest moment pe fereastra, toata atentia imi era indreptata spre sofer si ii admiram talentul cu care manevra masina, inainte de curba masina aproape ca statea pe loc si invartea volanul pt. a o inscrie pe traiectoria ei.

Ghidul mi-a distras atentia in momentul in care am ajuns la minunata cascada care cobora furioasa din varful muntelui, si ne-a recomandat sa fotografieze cascada doar cei de pe partea dreapta, ca la urmatoarea curba sa putem face poze cei de pe partea stanga a masini. De fapt asta era si singura solutie, nu cred ca as fi avut curajul sa ma ridic de pe scaun si sa ma indrept cu aparatul foto pe partea cealalta a masini, nu numai ca imi era frica sa nu se dezechilibreze masina, dar era ata de aplecata in fata incat nici nu ne puteam tine pe picioare in aceasta pozitie.

Cu sufletul la gura, admirand acest incredibil peisaj in care eram, am ajuns cu bine pe versantul opus fiordului al acestui munte, in Naeroy Valley, unde am oprit pt. a imortaliza cea mai minunata cascada Tvindefossen. Numele ei vine de la cuvantul tvinde-care in limba veche norvegiana inseamna dublu, ea avand 2 fabuloase caderi.

Dupa ce acest loc a fost imortalizat de fiecare din noi, am continuat drumul pana la dragalasa localitate Voss cu un imens lac Vangvatnet, unde s-a construit prima hidrocentrala din Norvegia. Lacul inca era inghetat la mijlocul luni mai, iar marginile lui nu puteai sa le zaresti cu ochiul liber, doar la mal gheata se topise pe alocuri.

Urmatoarea oprire a fost la White Cave, o grota in munte, in care persoanelor care sufera de claustrofobie li s-a recomandat sa nu intre, deorece pe masura ce inaintam in interior, era tot mai slab luminata, iar incaperile erau tot mai in adancime. In incaperi s-au gasit fosile ale unor animale, iar la cel mai jos nivel e un bazin cu apa cu apa In acest loc gazdele noastre care ne-au intampinat la intrarea in caverna, ne-au servit cu un ceai sau cafea calda, chek facut de gazda, care ne-a prins bine, deoarece frigul ne patrunsese deja.

De la caverna am plecat spre port, dar s-a mai facut o oprire la shopul din localiate Gudvangen, unde puteai lua suveniruri foarte bune la pret, dar aici am vazut si niste haine scurte si cape de blana de iepure sau vulpe argintie de o rara finete, pretul pe masura intre 10000-13000 euro.

Cand am ajuns la vas, eram asteptati sa ne urcam eram in inarziere, dar nu din vina noastra, iar pana la plecare oricum era o marje de timp, care permite si o astfel de intarziere. Am urcat repede pe vas, iar pt. ca apelul era facut, in care numai noi cei din excursie nu am raspuns prezent, imediat s-au inchis usile, pt a pregati plecarea Am parasit si cel mai lung fiord al Norvegiei, indreptandu-ne spre capitala fiordurilor Bergen

---

VIZUALIZĂRI: 4557 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI