TIPĂREȘTEDin timp în timp pe oameni îi apucă filosofatul. Nu scap nici eu. M-apucă, recunosc.
Tot scriind pe aici, într-un sablon: cum e camera, cum e mâncarea, pe unde am fost, ce am văzut, cât am plătit, te mai apucă – și pe mine și pe alții – să mai dai câte un restart – curățenia de Paște, reorganizat oiective, ce caut eu în viața mea, de astea.
De când m-am apucat să scriu pe aici, subiectele îmi vin servite, habar n–am cum, mă trezesc cu câte un declick în minte ce tot stăruie apoi încep să scriu fără să gândesc.
Dacă-s pe afară și n-am cum scrie, îmi dau mie un mesaj (sau mai multe) sau pe circuit intern cu ideile de bază ca să nu le pierd – că telefonu’ e la mine și pe afară - că pe urmă pe scheletul ăsta de bază completez eu detaliile și găsesc modalitatea de exprimare că nu uit ce-am vrut să spun.
Da' uneori mă lovește noaptea câte o idee. Și o tot dezvolt o vreme și pare credibilă. Eh, noaptea e un sfetnic bun.
Multe idei din astea nocturne am abandonat pentru că ziua deja totul se vede altfel deși poate am greșit procedând astfel, poate trebuia să le iau și să le servesc fix cum mi-au fost deliverite… fără vreo grijă de consecințe ca și cum nici n-ar fi fost ale mele… ce-ar mai fi lumea asta fără un dram de nebunie? N-am mai fi avut așa Michelangelo, Traian Vuia, Copernic și Don Quijote de la Mancha… ce-ar mai fi lumea fără ei? ...
Ideea asta cu Ciobăniță tot noaptea mi-a venit în minte – brusc așa – ce dacă aș scrie un articol…
In memoriam?
Știu cu certitudine că printre membrii AFA există personaje legitimate la Clubul Alpin Floare de Colț floareadecolt.com/forum, cel puțin unul (personaj) cu certitudine…
Când a fost la Pusnicu, a doua zi de Paște, @Iulianic a întâlnit grupul de excursioniști de la Floare de Colț care executau tura tradițională de Paști și tocmai dădeau târcoale lacului…
Pe Vasile Ciobăniță multă lume îl cunoaște dar multă lume nu îl cunoaște.
Cu certitudine, orice membru Floare de Colț știe cine este Vasile Ciobăniță…
Președinte al clubului de munte Floare de Colț pentru mulți ani de zile, habar nu am câți, eu acolo l-am găsit și acolo l-am lăsat… o vreme, ca să nu mai dezvolt subiectul…
Tot căutând pe aici referințe, iată, am descoperit un link pe care nu l-am mai văzut până acum și care m-a dus pentru multă vreme în alte lumi, vizionând fotografiile. Și acesta spune, în introducere: “ Despre noi / Clubul a fost înființat în anul 1977 de către EMILIAN CRISTEA“
După o vreme, Ciobăniță i-a urmat…
Pentru cine-i curios, ofer ocazia de a face ce am făcut și eu în ultimele ore: sites.google.com/site/flo ... esti/fotografii cu amendamentul că, pentru mine are alte rezonanțe pentru că, nu? am fost acolo… Nu, eu nu apar în nici o poză dar sunt oameni (unii) și locuri (unele) pe care îi și le recunosc deci mă impactează altfel…
Pe mine acest om – Vasile Ciobăniță - m-a impactat extraordinar. Dar nu doar pe mine – pe oricine l-a întâlnit și l-a cunoscut.
Avea așa talentul să te cotropească din prima. De-avea un eveniment cu sute de persoane, lângă toți era prezent tot timpul, venea, te învăluia, te buimăcea, îți spunea o mie de lucruri într-o viteză uluitoare și te lăsa năucit, cu teme de cercetare pe săptămâni bune, să dezvolți ce-a vrut să spună.
“And it seems to me you lived your life like a candle in the vind“
Omul nu mai este.
Dar a rămas legenda.
Sunt oameni ce lucrează și după moarte.
Și Vasile Ciobăniță poate să lucreze chiar și pe site-ul AFA – mi-a trecut mie prin minte într-un moment de inspirație nocturnă. Apoi am adormit. Voi primi indicii de a fost o inspirație utilă sau nu… pentru mine este o oportunitate să testez hazardul…
La fel ca și noi toti ceilalți, Ciobăniță a avut o misiune pe lumea asta doar ca a lui a fost mai publică.
Toți cei pe care i-a întâlnit și l-au întâlnit au primit în exces, vorbe bune, zâmbete, încurajări, bucurie, plimbări prin munți, petreceri de munte...
Sunt atât de multe excursiile, turele pe munte mai lejere sau mai dificile, evenimentele, întâlnirile, prezentările de călătorii, berile de după încât de atât de multă informație nici nu mai știi ce să mai spui, te blochezi ca un soft supraîncărcat…
Îmi vine în minte doar un revelion de la Breaza, pe la sfârșitul lunii ianuarie se organiza mereu revelionul clubului, deseori la Breaza și acest revelion era de fapt un bal mascat unde fiecare își încropea un costum, ceva…
Inainte de petrecere, o prietenă m-a dus la Sinaia, am mâncat La Schiori și pe drumul de întoarcere la cazare am cumpărat o bluză verde de catifea, ceva mai cu aspect medieval, cu manecile largi de la cot în jos – mă tot gândeam – cu ce Doamne iartă-mă să mă îmbrac eu la un bal mascat – în ce să mă costumez?
Nu știu în ce m-am costumat dar mi-am mai făcut și niște codițe împletite de ingenuă și aveam așa un aer de inocent și neștiutor încât atunci când am intrat în sală, Ciobăniță a înțepenit, m-a privit și m-a întrebat:
- Ce cauți tu aici? (mai mai să adauge – printre nebunii ăștia :D…)
N-aveam răspuns…
Apoi m-a bătut ușor pe umăr și m-a poftit să petrec…
Oamenii se distrau bine, a fost o petrecere pe cinste, la un moment dat văd una din doamne pe masă, antrenată într-un dans magistral, aruncându-și într-un mare elan piciorușele fără pantofiori spre gașca de gură cască ce o susținea de la înălțime normală. Îi placea, se vedea, s-a nimerit sa fie într-o perioadă exuberantă a vieții ei. Anul urmator, la aceeași petrecere a fost mai sobră…
Pentru tot ce ești, ai fost și vei fi, pentru tot ce ai reprezentat în viața tuturor oamenilor pe care i-ai întâlnit,
Simplu, Vasile, îți mulțumesc!
Chiar nu știu de-i cea mai bună idee dar, simplu, așa-mi vine în minte deci rog webm să atașeze: https://www.youtube.com/watch?v=DH8yRSDkx5M
Referințe:
sites.google.com/site/flo ... esti/fotografii
radioamator.ro/articole/view.php?id=812
floareadecolt.com/forum/i ... i-dorin-gherman
sites.google.com/site/flo ... decoltbucuresti
asrr.org/index.php?option ... style=f-smaller
Trimis de danaeldreny* in 05.09.17 00:21:02
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Filozofări... turistice, DE LA LUME ADUNATE" (deja existentă pe sait) - rubrică dintr-o secțiune OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!
Rog așteptați...
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@danaeldreny:
Veneam la intalnirile Florii de colt prin anii '90. Erau expuneri de diapozitive faine. Acolo am vazut prima data Kenya si Kilimanjaro si alte expeditii romanesti din acea vreme - adevarate pionierate
@Dan&Ema: dam, era frumos la floare de colț...
@danaeldreny:
Ciobanita era cu adevarat sufletul clubului alpin.
Pe vremea aceea ajungeam aproape saptamanal la munte...
@Dan&Ema: Dam, deși era o sală plină, personalitatea sa eclipsa orice, era ca și cum ai fi fost la teatru sau cinema și rolul principal atrăgea ca un magnet atenția tuturor... ceilalți deveneau simpli spectatori... o personalitate fascinantă...
Eu mergând pe munte, am auzit de Floare de Colț, m-am dus la club, am avut ghinionul să prind o prezentare anostă și nu m-am lipit de ei...
După nu multă vreme vine la București Adi de la clubul meu - speo Suceava cu Tatiana, soția lui, mă sună, ai ceva program seara asta, ieși pe afară? suntem în București, binențeles că ies pe afara dacă voi sunteți în București… unde ne vedem? La radio club… nici nu mai știu unde era asta, prin centru… și unde la radio club? Fix la Ciobăniță-n birou…
Nici habar n-aveam cine-i Ciobăniță la vremea aia… El și Adi și Ică Giurgiu și Gabi Silvășanu au fost colegi în facultate și mergeau pe munte împreună… ce generație…
Și-n seara aia a dat buzna Ciobăniță pe capul meu – știa doar că fac speologie la Adi la club - îmi zice: ai program încărcat? Ce faci, ești studentă? Joi dupa-amiază ai liber? Vino la club, mergem pe munte… eu știam doar ce înseamnă club de munte… de n-aș fi știut aș fi putut crede că se dă la mine 
… dealtfel și Tatiana a ținut să mă liniștească la ieșire, luându-mă de braț: nu, nu se dă la tine, te cheamă la club… știam și eu asta...
Apoi, mereu când apăream la club mă saluta protocolar – ne apreciam reciproc - dar așa făcea el mereu cu toată lumea, nu omitea pe nimeni niciodată, pentru fiecare avea o vorbă bună…
Nicicând nu am mai văzut un om mai pozitiv și atât de omniprezent și cu atât de vaste cunoștințe…
Apoi când mă-ntreba cineva: pe tine cine te-a adus la club? - că așa era, te aducea cineva, îți făcea intrarea – răspundeam: Ciobăniță… aaa, vii direct de la vârf…
Uf… câte momente minunate, unice au fost… neprețuite, câte evenimente, câte povești… o lume… o viață cât o mie de vieți…
Morala:
Să ne apreciem atât cât mai suntem…
@danaeldreny: Nu pot sa spun decat MINUNAT. Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu:
Scumpă Doamnă, mi-e foarte greu să construiesc acest ecou însă voi face un mare efort, din prea mult respect…
Acest articol este o comemorare de peste cinci ani și jumătate…
Articolul a fost scris cu multe luni înainte într-un moment de revelație și în acea zi simplu am gândit să-l pun pe site, fără nimic în minte…
Tot în aceeași zi, ca o stranie coincidență, a intrat pe site articolul cu Van Gogh.
Conexiunile neuronilor mei au cunoștință că Ciobăniță ne-a dat într-o seară la club să ascultăm un cântecel despre Van Gogh: starry starry night, Vincent…
Cine ar fi putut bănui contextul și de ce se întâmplă toate astea, eu nicicum nu mi-am dat seama…
Dar voi prelua dintr-un text pe care l-am pus pe pagina lui Magnus pentru că nu știu să mă exprim altfel mai bine:
“Vine ziua de 4 septembrie.
Cu trei zile înainte – adică pe 4 septembrie - am gândit să public un articol in memoriam despre președintele unui club de munte din București… nu, nu aveam o stare morbidă, așa mi-a venit doar, articolul era scris demult, pozele erau alese demult, eu doar nu mai aveam chef să mai scriu… așa e povestea asta cu scrisul, vine, pleacă…
Am de multă vreme acest articol scris despre Ciobăniță – un om ce a impresionat atât de multă lume prin personalitatea sa…
Fără nici un gând îl pun pe site, așa ca un fel de automatism…
Mă mut în lumea drepților și stau mult acolo…
Primesc pe articol un număr record de voturi în timp scurt.
Simultan, o colegă pune pe site un articol despre Van Gogh, geniul artistic neînțetes ce a plecat dintre noi la vârsta de 37 de ani… nu-i prea bizar?
Trăiesc prin rai cu Ciobăniță și cu Van Gogh de 37 de ani… imediat îmi amintesc: într-o seară la club Ciobăniță ne-a dat să vedem un clip despre Van Gogh și care m-a impresionat profund: Starry starry night… Vincent, poate nu am înțeles noi ce ai vrut tu să ne spui… nu-i prea bizar? Nu-i șocant de fantastic de bizar??? M-am obișnuit cu coincidențele dar nu m-am obișnuit cu coincidențele. E firesc dar e fantastic, e incredibil da-i normal… Cum? Cum poți asta? Cum se poate asta? Cum să poți să înțelegi asta??? Du-te-n rai și așteaptă acolo, cu un artist neînțeles de 37 de ani și care a suferit mult în viața lui și cu un tip șarmant și popular ce-a sprijinit multă lume pe pământ cu optimismul său…
Trei zile… Iarăși trei zile… Laitmotivul 3 zile… Mesajul apoi schimbarea… Trebuie să fie o motivație practică, concretă dar eu tot nu pot înțelege… “
Epilog: la trei zile după ce am pus acest articol pe site a murit un geniu pe care majoritatea oamenilor nu îl înțeleg… faptul că eu am pus acest articol a fost felul lui de a mă pregăti pe mine pentru trecere…
Magnus a plecat la 37 de ani, fiind în egală măsură
“un artist neînțeles de 37 de ani și care a suferit mult în viața lui și un tip șarmant și popular ce-a sprijinit multă lume pe pământ cu optimismul său… “
Sunt încă bulversată…
Am decis să scriu o carte despre Magnus pentru că am multe de povestit și de explicat…
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată