[teambuilding Lighthouse Golf & Spa Resort] Cazare de 3*, activitati de 5*

TIPĂREȘTE

Team-building, nu cred ca am auzit vreo varianta in limba romana a acestui cuvant compus ca sa zicem asa. Sa incercam sa traducem cuvant cu cuvant ar insemna “construirea echipei”, cam asta ar fi rolul acestor activitati insa cum preluarea este luata din limba engleza chiar si exprimarea este mai usoara in engleza, asa incat de acum incolo ma voi referi la aceasta activitate in varianta prescurtata adica TB. Sau mai inseamna si socializare, la serviciu mai greu sa socializezi cu colegii de pe alte etaje/ departamente.

Iar pozitia mea in companie nici nu prea are legatura cu prea multa lume sunt singura in aceasta pozitie, o pozitie cum mi s-a spus de la inceput, fara “back-up” deci sunt eu cu eu. Nici in birourile din celelalte tari nu exista pozitia mea, asa ca pana sa mai primesc si alte sarcini (care nu au legatura cu postul meu) am avut o lunga perioada de vreme cand nu primeam nici un mail si veneam dintr-un loc in care zilnic primeam 100 mail-uri, toate urgente.

Dar sa revenim de unde am plecat, in totii anii mei de munca (si sunt vreo 32) pana anul trecut nu am participat la nici o astfel de activitate, nu ca nu mi-as fi dorit, ci la primul meu loc de munca mergeau doar directorii si oamenii lor speciali iar la al doilea loc de munca nu se organizau (erau cheltuiala prea mare pentru prostime)

Aici am descoperit anul trecut aceste activitati, cand intalnirea a fost doar cu sucursala din Romania si a fost la Brasov, doar o noapte iar ca activitate de TB am fost la Parc Aventura de unde am venit cu vanatai mai rau ca in copilarie, anul acesta s-a schimbat schimbarea si s-a modificat modificarea, organizarea a fost a colegilor din Bulgaria (cu sprijinul nostru) si cu participarea si a micilor sucursale din Israel, Spania, Moldova si Franta (cate 2-3 muste de fiecare) si au fost 2 nopti, in total cam 100 de persoane (»50 erau din Romania).

Despre drum sa va povestesc, nu cred ca are rost va pot spune ca socializarea incepe din autocar chiar, si ca si organizare in autocar in fata stau persoanele care au rau de drum apoi cei pretiosi care nu sunt cu glumitele pe drum si care nu prea vor sa fie deranjati iar in spate cei pusi rau de tot pe glumite.

Unde am stat eu? intre jumatate si spate asa ca puteti trage concluzii, eu sunt mai batrana si mai obosita, am preferat sa aud discret toata hahaiala din spate.

Dar asta nu inseamna ca nu am socializat cu cei din autocar, incepand de la primele scaune si finalizand cu ultimele atunci cand am scos visinata. Daca anul trecut am luat la mine o sticla de jumatate nestiind ce o sa zica cand o sa vada produsul, anul acesta am fost atentionata clar ca drumul e mai lung, asa ca au fost folosite 3 sticle.

Ce se mai imprieteneste lumea la un paharel, cred ca puteau sa ne duca si la corturi, cat aveam un prieten comun era veselie mare.

Despre cazare am povestit aici vezi impresii, acum nerabdarea era sa aflam ce activitati vom desfasura. Stiam ca in prima zi vom avea lectii de golf (la care am lipsit vrand sa vad daca ajung sau nu la mare, si am dat rateu), urmata apoi de prezentarea fiecarei tari si o mica degustare de vinuri (frantuzesti si locale).

Fiecare a incercat sa se distreze participand la cate ceva, insa nu a fost foarte reprezentativ, fiecare statea cu ai lui si pe ceilalti doar ii saluta. Mai existau deja create si niste contacte, salutari gen “Buna! ce bine imi pare sa te cunosc, ce mai faci? ” si cam atat, nu pentru ca nu ne-am fi dorit dar nu poti sa sari de gatul cuiva imediat, trebuie create o legatura .

Degustarea de vinuri a fost insotita si de degustari de branzeturi frantuzesti si ceva salam mai special si niste fructe aparte si cu ceva vinisor va dati seama ca au mai inceput limbile sa se dezghete.

Cina s-a incheiat cu prezenta intr-un bar pana dupa miezul noptii, asa pentru socializare.

A doua zi insa dupa micul dejun a fost partea necunoscuta pentru noi a acestui TB, la ora 9.30 fiind asteptati in sala Poseidon (la subsol). Aici o echipa formata din 10 persoane ne-au facut o prezentare a unui mic flashmob (nu prea stiu sa il explic in putine cuvinte) ceva similar de fapt, apoi ne-au pus cateva filmulete cu astfel de momente mai mult sau mai putin spontane sau pregatite ca si reclame si apoi ne-au invitat pe toti la un joc.

Foarte interesant era ca in timpul prezentarii ma gandeam cum vor forma joculetul nostru pe echipe, care vor fi criteriile de selectare a coechipierilor.

Asadar ne-au invitat sa mergem intr-o miscare browniana unii printre altii si in functie de numarul pe care il striga sa formam astfel de grupuri antrenand pe oricine este langa noi. Si a spus 2, imediat ne-am unit cate doi fara sa mai tinem cont cine era ce-a de-a doua persoana, conta ca grupul sa fie format. Si a urmat ba 7, ba 5 sau 4 si la un moment dat a spus 10. Dupa ce s-au format grupurile de 10 persoane ne-au spus: “OK, acestea sunt echipele”, mie mi-a placut ca echipa in care am intrat eu era formata din colegi din Romania, Bulgaria, Israel, Franta, astfel socializand unii cu altii. Au fost si echipe formate doar din romani sau doar din Bulgari.

Ne-am ales apoi indrumatorul si am plecat afara pe pajistea din fata hotelului pe cate o parcela dedicata fiecarui grup. Grupul a trebuit sa se gandeasca la o tema, o modalitate de exprimare iar in jumatate de ora sa-si trimita un reprezentant care impreuna cu ceilalti reprezentanti sa decida modelul final.

In final pana la urma s-a decis sa fie 8 pasari (cele 8 echipe) care dupa ce “zburau” asa cum gandeau, 6 echipe formau un soare si celelalte 2 o inima in interiorul soarelui, iar soarele avea anumite miscari astfel incat ti se crea senzatia de stralucire si inima miscari incat aveai senzatia ca bate.

Toata pregatirea si repetitia finala (cu o pauza de o bere ca de apa ma cam saturasem) a durat 2 ore (ca urmare a acestui fapt sunt bronzata bine de tot) timp in care s-au filmat si fotografiat repetitiile iar momentul final inregistrat cu o drona.

Cei mai simpaticei au fost insa baietii care pe parcursul repetitiilor au avut ochelari de soare la ochi, dupa-amiaza cand i-am vazut fara ochelari radeam de mama focului, parca sudasera cu ochelarii la ochi si acum si-i dadusera jos, erau buni de pozat.

Poate ca nu a iesit ceva artistic (de abia astept sa vad filmuletul cand va fi gata montarea) insa momentele acestea cand lucrezi impreuna fac ca lucrurile sa decurga de la sine, nu mai conteaza nimic altceva decat echipa. Mai trageam cu ochii si la celelalte echipe si se vedea bucuria cu care repetau, toata lumea se bucura precum copiii mici.

Cum pentru astfel de momente imortalizarea a fost clar pe persoane nu pot posta decat cateva imagini in care ei nu se vad foarte bine.

Au mai fost activitati comune insa nu au avut acelasi impact ca acel moment construit ca o joaca. Dupa masa de pranz s-au format 2 autocare cu destinatia Cap Kaliakra si Castelul Reginei Maria –Balcic, asa ca avand in vedere ca in vara vazusem prima destinatie am optat pentru a doua, destinatie despre care va voi povesti in articolul urmator.

Dupa ce ne-am intors la hotel (in fine la apartament) am mai avut timp de o poza in piscina (apa era rece asa ca intrarea a fost strict de o poza) si apoi am mers la masa si la petrecerea organizata intr-un fel de club sa-i zicem, tot in cadrul complexului, o cladire aflata intre hotel si blocuri, petrecere cu inchiderea oficiala la 0.30 si continuata cat a rezistat fiecare (eu nu) pana spre 4 dimineata intr-un alt club.

Concluzia a fost ca ne-am intors sambata rupti de oboseala, insa fericiti ca ne-am distrat, ne-am relaxat si am socializat cu colegii.

Cum a iesit filmuletul nostru (2 minute pentru care am muncit 2 ore)? Nu stiu, am sa va povestesc dupa ce am sa-l vad.

Am ramas datoare cu vizita la Castelul Reginei Maria, nu am uitat, insa in curand.

PS- a trebuit sa bifez si rubric recomandare, daca pentru cazare am spus nu, pentru distractie spun da.

---

VIZUALIZĂRI: 1473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI