Despre fotografie în vacanță

Articolul e practic o continuare a topicului de pe forum, vechi de câțiva ani.

Ar fi multe de discutat față de cele de mai sus; încerc să sintetizez:

- Canon au fost super la aparatele cu film (în special SLR), cele digitale m-au cam dezamăgit, culminând cu unul căruia i-a murit senzorul și producătorul a refuzat să creadă că e defect de fabricație (deși recunoșteau exact același defect la alte modele!).

- Despre „hemoragia” de cadre trase cu aparatele digitale: se vede adesea chiar și pe AFA, unde adesea apar ca ilustrații la un articol fotografii aproape identice ale unui subiect, autorul nefiind practic în stare să selecteze care e de fapt IMAGINEA cea mai elocventă / reprezentativă din acel set. Păcat.

- Tot din același motiv, omul a devenit mult mai neglijent la alegerea punctului de poză, a unghiului de încadrare, a poziționării subiectului pe liniile de interes, pe accentele de lumină și culoare, fotografiile fiind de cele mai multe ori simple poze.

- Recent am cumpărat la superofertă un Nikon 5100 (completat între timp cu o traistă de accesorii: obiective, trepied, bliț extern, chiar și o imprimantă foto). Ce credeți că oferă acest producător de material fotografic, în mod total gratuit (mă rog, la ce prețuri au, e un mod de a spune, că de fapt e cumva preplătit)? Un curs de câteva ore care prezintă camera și modul ei de folosire cu un fotograf profesionist. Plus două ședințe de testare (tot gratis, și mai ales, fără vreo obligație) a diverselor obiective alternative. Mai știți pe alt producător care face la fel? NU? ei, vedeți? D'aia spun io acum că Nikon îi cam bate pe toți la cur când e vorba despre aparate foto de calitate.

@Dragos - Indiferent cu ce scula de pozat te duci in concediu, eu nu cred ca te duci acolo ca sa faci reportaje turistice profesioniste (ca pentru National Geographic sau Discovery Channel), si sa-ti strici concediul cu poze si date. Asa ca pozele le face din mers, de la masa de pe terasa pana ti se aduce felul doi, din balcon, de pe sezlongul de pe plaja, de langa o bere, pozam ceea ce ne pica in fatza, la intamplare... si nici nu notam amanuntele pe un caietel (ex. preturile de la mini-marketuri, restaurante, mancare, bautura ci doar le retinem, mai si gresim ca memoria nu e perfecta), doar suntem amatori... pe AFA, dam doar informatii generale, uneori eronate daca nu scriem repede reviul cat e inca proaspat, caci uitam multe amanunte. Nu suntem agenti turistici angajati la o firma turistica. Cel mai bine in concediu, e sa faci cate o fotografie la preturi, la orarele feriboturilor, la preturile croazierelor, la zarzavaturile de la minimarket, etc. daca vrei sa ajuti colegii de pe AFA, caci pozele au memorie mai buna ca a noastra. Iar despre imagini? Suntem fotoamatori nu profesionisti si n-are rost sa ne cumparam aparate ultrasofisticate si scumpe sa le caram cu noi, cu emotii ca sa nu ni le fure cineva pe plaje sau la hotel, pentru a scoate un reviu traznet. In concediu ai nevoie de stres cat mai putin. Eu am mers intotdeauna oriunede cu 2 aparate simple... unul banal, second hand si cu aparatul foto de la tel. mobil. care din 3 poze facute, scoate una buna, restul sunt neclare. De fapt, ca amator, ca sa-ti iasa o poza excelenta, in general trebuie sa faci 5-6 poze succesive si diferite ale aceluiasi obiectiv, chiar daca ai oarecare experienta, restul le stergi.

@dorgo - perfect de acord cu tine. Doar că eu nu mă refeream ceva mai sus la ce aparate ar fi bine să cărăm după noi, ci mai ales la faptul că fotografia digitală a cam distrus arta din fotografie.

Poze bune se pot face și cu un Smena (că de la ăsta am plecat), și cu un Rolleiflex sau Hasselblad.

Acum, e drept - pentru mine fotografia e ceva mai mult decât o pasiune, dar asta nu înseamnă nici că toată lumea trebuie să fie la fel de „pișcată” ca mine, nici că tot ce spun eu p-aici legat de această temă ar fi doar axiome.

Așadar, mie chiar îmi place să caut locul, ora și clipa când imaginea surprinsă spune singură o poveste; nu e nevoie să-mi încarc memoria cu nu-ș' ce date.

@Dragos

Adevarat ce spui dar poate mai bine s-ar potrivi o camera Leica. Nu demult eram intr-o mica deplasare cu masina de servici prin zona unde aceasta firma isi are sediu (Wetzlar) si am ramas uimit de investitiile facute.

Personal detin o camera Praktica, productie din fosta DDR. Din pacate trebuie sa recunosc ca nu-mi prea ies pozele cum trebuie...

@tata123 - Frumoasă incursiunea ta în domeniul fotografiei. Citind acest review, constat că mai avem ceva în comun, respectiv fotografia.

Cu destui ani în urmă am fost și eu un fotograf amator împătimat. Am început cu un aparat de fotografiat Praktica, sau Practika (nu mai știu cum se scrie corect) fabricat în fosta RDG dar să ști că erau bune și erau chiar în dotarea unor instituții de profil.

@Tata 123, eu ca fotograf amator, am lucrat fotografii „la clește” aceasta însemnând developarea filmului în camera obscură apoi copierea lui pe hârtie fotografică. Ceva precizări despre expresia „la clește”. Cele 3 soluții folosite la developare (revelator, fixator, stabilizator) erau toxice, atacau epiderma degetelor, care și așa se cam înnegreau și atunci se folosea un clește adecvat. Cu alte cuvinte, am făcut fotografie alb-negru de la A la Z.

Aparatele de fotografiat de atunci nu erau cu autoreglare. Pentru fiecare fotografie, în prealabil trebuia să reglezi gradul de deschiderea diafragmei obiectivului, timpul de expunerea filmului și neapărat claritatea. Nu era chiar așa ușor, ca în prezent.

Treptat, fotografia alb-negru s-a restrâns, aproape a dispărat pentru că fosta Azomureș și-a încetat producția pe acest sortiment de soluții fotografice.

Au apărut fotografiile color și tot „la clește” le-am lucrat, folosind aparat de fotografiat cu cap color, care mi-au creat mari dificultăți în combinarea lor pentru ca fotografia să aibe un aspect cât mai natural, până a apărut analizorul de culoare. Dar, s-a încheiat și perioada aceasta deoarece costul soluțiilor/ 1 fotografie era mai mare ca cel practicat de atelierele fotografice care foloseau robot de copiere și ieșeau și mai bine fotografiile.

Ce a mai urmat, știe toată lumea. Au apărat camerele foto cu memorie și autoreglare, au dispărut laboratoarele de fotografie, acum imaginile se transferă în calculator, ș. a. m. d.

Îți mulțumesc @Tata123 pentru inspirația de a scrie acest review care mi-a amintit de o perioadă frumoasă din viața mea. De asemenea, mulțumesc și celor care au scris ecouri și care mi-au plăcut. Oricând răspund cu plăcere la întrebări pe această temă.

P. S. Să știți că pentru mine fotografia nu a fost o sarcină de serviciu. A fost numai o pasiune. Numai bine tuturor.

@Mihai18 -

Depinde despre ce aparat vorbim. Nu de alta, dar erau și unele „fără focalizare” (focus free) - deci la alea scăpai de reglat claritatea. În plus, exista un mic accesoriu numit exponometru (am avut unul ca ăsta) care făcea singur socoteala timp/diafragmă în funcție de lumina reflectată de (sau incidentă pe) subiect și sensibilitatea (DIN/ISO) a filmului. Și prin deceniul 7 au apărut deja (e drept, prin gama profesională de aparate reflex monoobiectiv) aparate cu măsurare a luminii inclusă și unele chiar și cu autofocus. Încă mai suspin după Canonul meu EOS 1000 luat prin 1996... De fapt, ăsta m-a făcut să iubesc această marcă de aparate foto, doar ca să fiu peste ceva vreme total dezamăgit de ei, pe partea de digitale.

De fapt, restrângerea fotografiei A-N nu a avut vreo legătură directă cu încetarea producției de la Azomureș (care a fost undeva prin 2003!), ci cu apariția posibilității de a face poze color ieftine. Prin anii '80, prețul unei poze color era cam de cel puțin 5 ori mai mare decât al uneia alb-negru, și cum lumea nu era prea bogată pe vremea aia... puțini se aventurau. După '90, lucrurile au luat însă o altă întorsătură. În fapt, dispariția fotografiei analogice (pe film / hârtie) a fost provocată de marele avânt luat de fotografia digitală începând cu ultimul deceniu al mileniului trecut.

Aparatul de fotografiat era de fapt același; doar cel de mărit era oarecum diferit, el având nevoie și de o posibilitate de reglaj al culorii luminii trimise spre hârtia fotografică, prin film. Și existau trei metode: cu obiectiv special cu filtre incluse, cu așa-numitul cap color de care spui, sau cu un sertar unde se puneau filtre speciale. Eu am folosit-o pe cea de-a treia - era mai ieftin să vopsesc niște foi de celofan decât să dau câteva sute (pe care oricum nu le aveam atunci) pe un obiectiv sensibil și pretențios ori și mai mult pe un aparat cu cap color. Și îmi cam ieșeau pozele, fără analizor, din cel mult trei încercări.

Eh... alte vremuri...

@Dragos - Îmi place completarea. Și pentru că este un subiect offtopic, mai scriu și eu puțin.

Despre exponomertu? Eh, asta-i altă poveste, nu-și perimitea oricine. Eu nu am avut dar l-am văzut la altcineva care mi-a și arătat cum se folosește. Era de mare ajutor.

Mersi pentru corectare. Da. Corect este aparat de copiat cu cap color. Când am scris era aproape miezul nopții și oboseala zilei mi-a scăzut atenția.

Când am început să duc filmele color la atelier foto, acolo aveau un robot de scos de pe film fotografiile, pe care l-am văzut. Îți spun dimensiunile aproximative - 1 m. c. Altceva. Nu foloseau tăvi pentru cele 3 soluții, ci niște cuve de cca. 3 litri fiecare. Cert era că fotografiile color ale mele niciodată nu au fost la nivelul lor. Ce vremuri.

Acum, a face fotografii este mult mai ușor. Suficient să încadrezi subiectul și să nu ai o poziție contre-jour, în rest camera foto și calculatorul le fac pe toate.

Și ultima idee. De cca. 9 ani eu prefer imagini video iar fotografia a rămas pe planul doi. Le prefer deoarece sunt „imagini vii” plus că eu, concomitent, mai spun și unde mă aflu, ce reprezintă imaginile. Partea dificilă este că trebuie să plec de acasă cu lecțiile bine făcute, ori pe acolo întâi întreb și apoi deschid camera video. Din excursiile externe am peste 40 ore de înregistrări video.

De 2 ani am și o cameră auto pe care o fixez cu vetuza pe parbriz. Este net superioară camerei mele video SONY (unghi de poză 140 grade, imagine 1080 HD, GPS încorporat pentru a înregistra permanent viteza și locul în coordonate geografice, data, nr. de îmatriculare al autovehiculului pe care este montată și altele) Iți dau denumirea mărcii. DOD LS 430 W. Detalii tehnice le găsesți pe sit-ul camere auto. Când mașina se mișcă, camera intră în funcțiune. Așa, pentru sufeltul meu, am înregistrate integral și păstrez traseele Ploiești - Budapesta, Ploiești-Salonic, Ploiești-Istanbul și altele. Ține minte, camera auto mai este martorul tău în circulație.

Să ne citim cu bine.

@Mihai18 -

Da' de ce? Crezi că nu ies bine în contralumină?!?

Ce zici de asta: 1;

Cât despre asta...

e metoda cea mai sigură de face poze proaste. Nu e musai să fii un expert fotograf, dar ca să faci o imagine „să vorbească” de la sine, câteva noțiuni simple, de bază, cum ar fi profunzime de câmp, regula treimilor sau ce e mai important diafragma sau timpul de expunere pentru acel subiect sunt totuși esențiale.

@Dragos - Chiar dacă review-ul este offtopic, totuși eu păstraez niște limite ale întinderii ecourilor.

Referitor la P-4. Pe scara valorilor, în partea de sus, nu am unde să o încadrez, este mai sus de maxim. Iată ce înseamnă meserie, omul potrivit, la locul și în momentul potrivit și cu un aparat bun. Mi-a făcut plăcere acest dialog.

Gata Dragoș, eu pun punct la acest dialog și altă dată, cu plăcere.

@Dragos -

Pariez că peste 95% din pozele cele mai votate aici pe sait sunt făcute de oameni care nu au habar de „noțiunile simple” despre care spui tu, cu aparate la care nici nu poți regla diafragma, timpul de expunere, sau sensibilitatea.

De altfel, toate aparatele foto din gama „compact” și multe din gama „bridge” nu au posibilitatea unor reglaje manuale, funcționează doar pe „automat”.

Iar dintre cei care folosesc aparate din gama „bridge”, DSLR, „mirrorless”, cu posibilități de reglaj manual, o bună parte folosesc tot setarea automată, fie din comoditate, fie din nepricepere, fie din alte motive.

Din fericire, majoritatea acestor ultime aparate au diferite presetări, comode pentru cineva care nu dorește să aprofundeze subiectul.

Intr-adevar o imagine face cat 1000 de cuvinte, sau poate de 1000 de ori mai mult, daca e o fotografie buna care surprinde exact ceea ce trebuie. De curand mi-am achizitionat si eu un aparat mai profi, un Nikon D3200 dar mai am multe de invatat la el... abia astept sa inverzeasca prin jur si sa-l testez cat mai mult. sper ca macar pana merg in concediu in Valencia in iunie, sa-l mai "descopar" putin.

Am avut si eu foarte multe aparate foto pana acum, dar nici un DSLR, clar e ca, nu poti compara calitatea unuia normal sau a unei camere de pe telefon cu un aparat profesionist.

Sper ca nu te-am plictisit cu ale mele...

@alina1104 -

Dacă te înscrii pe forumul Nikoniști vei beneficia de un curs gratuit de vreo trei ore ținut de un fotograf profesionist care te pune cât de cât la curent cu posibilitățile unui aparat DSLR (Nikon, evident). De asemenea, tot acolo sunt și câteva cursuri online prezentate de un profesor care dezvăluie mai multe despre arta fotografiei.