Hobby-uri... turistice

TIPĂREȘTE

Cei mai mulți oameni au diverse pasiuni în ceea ce privește colecționarea de obiecte: cărți, timbre, magneți de frigider, ilustrate, tablouri, bancnote și monede, cartele de telefon etc. Chiar și cele mai neașteptate lucruri pot constitui obiectul unei colecții: cutii de chibrituri, șervețele, pliculețe de zahăr, semne de carte, pietre colorate.

Din categoria turistică fac parte vederile, magneții de frigider, broșurile informative (pliante, chiar monografii), mici obiecte reprezentative pentru zona/obiectivul vizitat. Ilustrate colecționez și eu... îmi place ca de la fiecare obiectiv (istoric, religios, natural) să achiziționez 1-2-3 vederi care să prezinte obiectivul într-un mod mai aparte, ce nu l-am putut eu surprinde în fotografii în momentul vizitei (de ex. peisaj de iarnă, vedere de ansamblu, vedere aeriană, etc.). De asemenea, cumpăr și broșuri despre locul respectiv ca peste ani să îmi aduc aminte că am fost acolo. Bineînțeles dacă prețul este justificat prin calitatea informației și fotografiilor, numărul de pagini, chiar format; de multe ori se cer bani mulți pe câteva pagini încropite. Cele mai interesante broșuri de prezentare, din punct de vedere al calității și prezentării, le-am achiziționat de la siturile arheologice turcești (Efes, Didim).

Dar nu despre astfel de colecții vreau să scriu astăzi ci despre un fel de „colecții” virtuale, sufletești. Mă refer la dorința de a vedea/vizita/ajunge în diverse locuri care au o caracteristică comună: un tip de arhitectură, un singur gen de monumente, o anumită categorie de șosele, situri arheologice etc. Pe fiecare dintre noi ne pasionează, de obicei, o anumită categorie de obiective pe care încercăm să le „bifăm” în timpul unui concediu ori weekend: monumente istorice, locuri cu caracter religios, rezervații naturale, obiective industriale vechi, habitate ale păsărilor și animalelor, etc. Astfel, unora le place să viziteze „pietre” - situri arheologice antice, cetăți, elemente de fortificație , altora le priește reculegerea într-o mănăstire - ziare.com/social/biserica ... are-com-1203762 (care poate fi însă privită și din punct de vedere arhitectural și istoric); unii călători preferă palatele și castelele românești ori străine - debarbati.ro/top10/10-cas ... usetea-lor.html (uneori muzeele amenajate în interior sunt fabuloase), alții adoră să conducă pe șoselele alpine - antenasatelor.ro/stiri/58 ... ele-alpine.html ; un număr mare de vizitatori preferă muzeele, de diferite categorii - mediafax.ro/cultura-media ... a-foto-10549176 .

Așa cum am mai scris într-un articol unul din hobby-urile mele turistice este vizitarea tuturor muzeelor satului în aer liber din România. Până acum am reușit să vizitez: Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești – Argeș, Muzeul Satului Vâlcean – Bujoreni, Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj – Curtișoara, Muzeul Satului Vrâncean – Petrești, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „Astra” – Sibiu, Parcul Național Etnografic „Romulus Vuia” – Cluj Napoca, Muzeul Țărăncii Române - Dragomirești și, bineînțeles, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Am ratat în concediile anterioare Muzeul Satului Maramureșean – Sighetu Marmației și Muzeul Satului Bucovinean – Suceava datorită însoțitorilor care nu au mai dorit să intrăm în aceste muzee. Ar mai fi de atins: Muzeul Câmpia Boianului – Drăgănești-Olt, Muzeul Satului din Baia Mare, Muzeul Satului Bănățean – Timișoara, Muzeul Satului Brănean – Bran, Muzeul Țării Oașului – Negrești-Oaș, Muzeul Satului – Pădurea Gârboavele, Galați și Muzeul Satului Dobrogean Enisala (de fapt o singură gospodărie). Mai am destule obiective de vizitat până la completarea listei, dar perseverez, iar primul ce va urma este Muzeul Satului Brănean (amalr.ro). Întotdeauna am fost atras de arhitectura vernaculară, ocupațiile tradiționale, obiceiurile și tradițiile populare, de viața oamenilor de la țară – muzeele satului românesc reușesc să adune într-un singur loc toate elementele comune unei zone și să le păstreze pentru generațiile următoare.

Altă „păsărică” ce o am în această privință este vizitarea unor monumente de arhitectură pe cale de dispariție: culele românești. Am fost fascinat de înfățișarea lor arhitectonică, de soluțiile de construcție, de amenajările interioare (acolo unde există), de rolul și istoria lor (kule.ro). Am început cu binecunoscutele cule de la Măldărăști, amenajate ca muzeu (cine știe pentru cât timp): Cula Greceanu și Cula Duca – superbe exemplare. Am continuat cu: Cula Bujoreanu (Temelie) din Bujoreni (în incinta muzeului satului), Cula lui Costea din Frăsinet-Teleorman, Cula Cuțui din Broșteni-Mehedinți, Cula Nistor și Cula Tudor Vladimirescu din Cerneți, Cula Cornoiu și Cula Gheorghe Tătărescu din Curtișoara (în incinta muzeului satului), Casa Cartianu din Cartiu-Gorj, Cula Racoviță din Mioveni. Acestea ar fi și cele aflate în cea mai bună stare de conservare, unele fiind chiar gazde ale unor muzee. Restul culelor, ce le puteți vedea în saitul menționat mai sus, sunt într-o stare avansată de degradare, din păcate. Pentru unele se încearcă soluții de salvare: proiecte prin fonduri europene, alocare de bani de către consiliile județene pentru restaurare, etc. (ziarulactualitatea.com/2362 sau gorj-domino.com/cula-de-l ... acu-reabilitata)

Aș mai putea adăuga un al treilea așa-zis hobby turistic, și anume: mănăstirile României, dar acesta e un „hobby” privit prin prisma numărului mare de astfel de obiective vizitate, precum și prin valoarea istorică și arhitecturală a unor astfel de lăcașe de cult. Vizitele la mănăstiri au avut chiar sensul de „vizite”, nu pe acela de „pelerinaje”. Nu am urmărit decât uneori latura spirituală/religioasă a acestor lăcașe; în cele mai multe cazuri mi-am purtat pașii pe acele locuri datorită frumuseții peisajelor, ineditului arhitectural ori legendelor și faptelor istorice. Am vizitat mănăstiri în diverse zone ale țării, de călugări sau maici, cu viață la comun ori în căsuțe individuale, închise între ziduri de cetate ori deschise spre zări... fiecare are farmecul propriu. Menționez câteva ce m-au impresionat din mai multe puncte de vedere, personale: Mănăstirea Sihăstria, Mănăstirea Probota, Mănăstirea Poiana Mărului, Mănăstirea Jgheaburi, Mănăstirea Vorona, Mănăstirea Sihăstria Voronei, Mănăstirea Horăicioara, Mănăstirea Crasna-Gorj, Mănăstirea Govora, Mănăstirea Călui, Mănăstirea Topolnița, Mănăstirea Horăicioara, Mănăstirea Casian, Mănăstirea Bunea și multe altele. Nu exclud frumusețea mănăstirilor-cetăți, a celor pictate din Moldova, a celor de lemn din Maramureș, etc. Cred că am ajuns până acum la un număr de aproximativ 110 mănăstiri și schituri vizitate pe teritoriul românesc (stirile.rol.ro/lista-celo ... at--933817.html).

Am observat în rândurile turiștilor diverse preferințe pentru un anumit tip de obiective. Citind blogurile de turism și alte diverse relatări am putut identifica tot felul de „pasiuni” urmărite de călători în concedii. Aș putea menționa aici: cetățile fortificate din Transilvania, cele 7 burg-uri transilvănene, monumentele UNESCO din România, atingerea celor patru puncte cardinale extreme ale României și altele. Ori dacă vorbim de străinătate: castelele din Franța sau Germania, cele 7 minuni ale lumii antice (ori locurile unde au existat), locurile sfinte ale creștinătății, cele mai înalte șosele din Europa, insulele grecești, etc.

Zilele trecute mă gândeam la un nou proiect: fotografierea indicatoarelor de intrare/ieșire între județele României – ar fi ceva drăguț, am văzut de-a lungul timpului câteva interesante. Idei există din belșug dar ele necesită un dram de suflet și pasiune, trebuie să producă o plăcere și o mulțumire, fie ea și interioară, celui ce le pune în aplicare.

Voi ce „hobby-uri turistice” aveți? Care sunt obiectivele urmărite concediu de concediu? Există asemenea preocupări în rândurile utilizatorilor AFA?

---

VIZUALIZĂRI: 1301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI