Frustrari ...? De ce am avea ?

de ce frustrare?

eu as zice mai degraba "indiferenta" sau "nesimtire" sau "bataie de joc" ori... sinonime se mai gasesc.

de exemplu, la Paris, daca vrei sa faci stanga de pe prima banda pe un bulevard cu 3-4 benzi, toata lumea se opreste si iti face semn sa treci. la noi unde vezi asa ceva?

la noi nu este numai lipsa de bun simt sau rautatea, mai este si involutia la care ne supune guvernantii.

Si mie mi-ar fi placut sa ma fi nascut si sa traiesc intr-o tara normala... Dar pentru ca aici nu poate fi vorba de asa ceva, incerc cat mai des cu putinta sa evadez. Sa evadez de aici sau din viata unor oameni care m-au dezamagit. De fiecare data cand ajung pe meleaguri straine si chiar imediat ce trec de granita vestica, ma intreb cum este posibil ca acolo sa gasesti atata ordine, bun simt, prietenie, curatenie, intr-un cuvant normalitate... Si la noi... In Spania, daca stateam pe marginea trotuarului, fara sa fi coborat de pe el, chiar si masina politiei se oprea si te invita sa traversezi. Si la noi... Si mi s-a intamplat de trei ori, asa ca n-a fost ceva intamplator... De ce nu reusim si noi romanii sa ridicam stacheta macar cativa centimetri in plus? De ce cand plecam in strainatate sa ne impiedicam mereu de ai nostri cersetori romani? De ce in acel parculet din Alicante, in celalalt capat al Europei, acel tanar cersetor, sanatos si intreg la trup, cu binecunoscutul carton agatat de gat, la intrebarea mea: ''de ce nu muncesti? ''-mi-a raspuns in romaneste cu o injuratura... Dar prea multe "de ce"-uri! Ne despart de ceilalti nu decenii, ci secole... Bravo raoulp55 si un vot binemeritat!

da, ar trebui fiecare dintre noi sa cugetam, caci noi trebuie sa schimbam lucrurile, nu sa asteptam sa fim inghiontiti de la spate sau sa primim ordine sau sa... mai trebuie mult sa treaca pana ii vom ajunge din urma pe altii, si pana atunci, evadam in necunoscut, evadam tocmai ca sa uitam chipurile triste ale pensionarilor de pe strada si nu numai ale lor si sa ne incarcam bateriile cu frumos, cu CIVILIZATIE... un vot.

M-am intristat.

Desigur ca ai dreptate. Stiam toate astea, oricare dintre noi ar mai aduce inca vreo treizeci de argumente in sprijinul randurilor tale.

Ai scris din suflet, @raoulp55, pot sa simt obida printre randuri.

Da' puteai si tu sa postezi maine, cand se anunta ploi. Azi e soare, aveam un tonus bun... s-a dus!

Un cersetor statea obosit in fata unei cladiri inalte cu mana intinsa.

La un moment dat apare, in zbor lin un deltaplan care, ratand aterizarea se loveste de cladire si cade aproape de el.

Omul se ridica cu greu, se apropie de pilot care bietul zacea ametit pe jos si ii spune cu obida:

"tara de doi lei, atentate de doi lei!!! "

Oare pe el cine l-a educat?

P. S.

@raoulp55, atat am fost in stare sa "produc"acum. Pentru ca nu puteam lasa sa treaca o asemenea filozofare adanca fara sa ma bag si eu in seama pe aici.

Cu admiratie si PMA

Eu

in Germania cand un prieten a ramas cu masina in intersectie s-au dat jos nemtii si l-au impins pana la un peco, pe cand la noi, ramasese cineva zilele trecute in mijlocul strazii cu un camion si toti au preferat sa faca o ruta ocolitoare decat sa il ajute, asta-i educatia...

Din fericire pentru cauza noastra, a celor care mai avem o speranta, dar si din prisma spiritului pur romanesc, unde legile civilizatiei se limiteaza la alegorii cu gaini grase si capre ale celor de langa noi, avem si noi destule "bube", naravuri, ifose, despre care putem spune fara patos: Si la ei la fel.

Diferenta intre noi si ei? La ei se vor gasi solutii sa le suprime, mai cu duhul blandetii, mai cu parul, dar sigur o vor face, pentru ca asa sunt ei condusi: fara compromisuri si eficient.

Noi? La noi vor fi ridicate la rang de arta, cand nu le vom mai putea suferi deloc vom spune ca asta e, asa e sa fie, si vom face toti la fel, pana apare o alta "buba", alt narav sau alte ifose la moda si le vom uita pe cele vechi.

Consider ca atata timp cat legea romaneasca este cu virgula, lasa loc de interpretare pt. cunoscatori, gainariile nu vor inceta vreodata. Mai consider ca atata timp cat respectul fata de semeni, fata de natura nu este impus din copilarie, in cei 7 ani de-acasa, nu vom da cu nimic in fata. Respectul ar trebui sa fie mai presus de orice, pentru orice.

La noi bunavointa este luata de multe ori drept ciudata, adica cum sa ma ajute pe mine aceasta persoana? oare ce interes are?

Nu imi iese din minte o intamplare care nu prea are legatura cu turismul ci mai degraba cu CIVILIZTIA si RESPECTUL: Acum cativa ani, cu copilul intro mana si cu carutul in cealalta urc intrun autobuz. Toate locurile pline. Majoritatea numai barbati. Bineinteles ca am fost nevoita sa arunc carutul jos ca sa ma pot tine de balustrada. Dupa deja o statie, un singur barbat s-a ridicat si mi-a cedat locul. Era o persoana cu dizabilitati fizice, care chiar necesita statul pe scaun. Mi-au dat lacrimile. Am fost furioasa si frustrata de situatie mult timp.

@raoulp55, mare drepatate ai tu si ceilalti. Un vot mare pt. tine.

Are dreptate @bubumaia... era mai potrivit sa scrii maine, daca tot se anunta ploi...

M-am gandit mult inainte de m-am hotarat sa scriu ecoul pentru ca exemplul meu e contra celor scrise.

Sper ca ecoul meu va fii o micuta raza de soare pe cerul inourat de maine.

In 2006 am oprit la o benzinarie in Avrig si am vazut acolo doua motociclete cu o mica remorca si cu stegulete suedeze (vedeti poza atasata).

Curios am intrat in discutie cu doua tinere suedeze si am am intrebat de scopul vizitei in Romania. Tinerele mi-au povestit ca sunt din Malmo si au venit la o nunta in Mamaia. Din Suedia au venit cu trenul pana in Austria si de acolo pe roate pana la Mamaia.

Am intrebat daca le-au placut Romania si una m-ia spus ca au fost incantatii de privelistii si de oameni.

M-ia povestit ca la intoarcere s-au ratacit prin Bucuresti si nu au gasit iesirea dorita. Au oprit un Taximetrist care i-a scos din Bucuresti si care nu a vrut sa ia plata pentru serviciul facut.

S-ar putea ca romanii sa se poarte frumos numai cu strainii?

Nu pot sa nu intervin si sa nu va dau dreptate tuturor. Intr-adevar, este dureros, este umilitor! Imi vine in minte o intamplare care ma revolta si acum, cand o evoc: intr-un autobuz ticsit, o batrana doamna profesoara, aproape de pensie, urca anevoie in statia din fata scolii, cu doua plase grele, din care se iteau cateva foi, extemporale poate, fise, teste, de care urma probabil sa se ocupe in dupa amiaza aceleiasi zile, dupa 4-5 ore la clasa, cu toate problemele ei de sanatate, inerente varstei si poate grijile zilei de maine. Era cunoscuta in cartier deoarece facea acea naveta de ani buni. Un baietel asezat pe scaun langa mama lui s-a ridicat in graba si i-a oferit politicos locul doamnei profesoare, asa cum invatase la scoala! In acel moment s-a declansat furtuna! Mama, furioasa, si-a insfacat odrasla si a trantit-o inapoi pe scaun, cu o replica ce i-a lasat pe ceilalt calatori muti de uimire si de indignare: Da' stai dracului jos, ce te ridici, tu esti obosit ca ai alergat toata ziua, iar ea astat 4 ore cu curu' pe scaun! Doamna profesoara s-a inrosit si abia a putut sa baiguie, incurcata, in timp ce calatorii vociferau: lasa, puiule, stai tu jos, cum zice mama ta, ca eu sunt obisnuita. Un domn trecut de prima tinerete s-a ridicat si i-a oferit locul sau doamnei profesoare. A multumit si s-a asezat umilita, strangandu-si plasele cu testele copiilor pe genunchi. Atunci i-am zarit o lacrima pe sub ochelarii aburiti si m-am simtit la fel de umilita ca si ea!

Ma intreb ce-o fi fost in mintea acelui copil, derutat, e trebuia sa faca, sa asculte de mama, pai mama nu-i spune: sa asculti ce ti se spune la scoala! Cei 7 ani de-acasa? Dar mama oare i-a primit? Sau merge ca la medic, sa faci ce zice medicul, nu ce face el? Sau poate nu ne pasa? Si daca ne pasa, ce putem face? Doar sa ne revoltam in sinea noastra. Aici ar tebui sa functioneze legea nescrisa a bunul simt, a respectului, cu care te nasti, ti se transmit genetic si inveti sa le cultivi pe masura ce te integrezi in societate. Sau poate totul se rezuma la cea mai simpla zicala, care sintetizeaza totul: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

E trist si ar mai fi multe de spus, dar astept comentariile voastre, poate vedeti vreo solutie.

Va multumesc, tuturor, pentru raspunsurile date.

Astazi este o zi mai inchisa, fapt pentru care vreau sa cred ca nu este nimic frustrant in cuvintele: " nimic nu m-ar putea opri daca as fi in stare sa incep... "

WM, pana reflectez eu adanc ce vreau sa postez in ecouri, ai putea, cu acordul autorului, sa atasezi recentul cantec "vreau o tara ca afara! ". Nu cred ca e ceva mai nimerit.

@TORA, asta este? http://oaltaparere.ro/? p=697

Frumos spus @raoulp55!

Si din nou mult de vorbit despre asta. Atat de mult ca, trag aer in piept si incep sa scriu (sa vorbesc...)

Adica, sper sa fi inteles bine, educatia trebuie sa porneasca de la fiecare in parte. Daca fiecare am aplica, acolo unde este tot ce am tot filozofat aici ore in sir, lucrurile s-ar schimba. Cate putin, cate putin de la fiecare.

Dar ar mai fi ceva, cum sa scap de frustrarea produsa de jeepul din fata mea ai carui ocupanti arunca cojile de seminte si punga de la fast food pe geam si ajung pe masina mea si apoi pe jos?

Cum sa mai fiu motivata sa-mi educ copilul cu bun simt cand dascalul l-a caracterizat un copil timid doar pentru ca nu sare cu mana sus in ochii domniei sale de zece ori intr-o ora? Desi, daca ar fi intrebat ar stii la fel de bine ca cel agresiv.

Cum sa mai caut la muzeul Brukenthal minute in sir un cos de gunoi cand cel din fata mea arunca hartia de la biscuiti pe jos?

Cum sa mai stau la coada pe DN1 cand un sofer arogant depaseste coloana si ajunge inaintea mea la restaurant si imi ocupa locul?

Cred ca toti, fara exceptie ne-am pus aceleasi intrebari.

Si tocmai cand obosisem, cand eram gata sa renunt la tot si sa las lucrurile la voia intamplarii, am citit ceva. Nu mai stiu unde...

" Un batran, dupa o furtuna cumplita, plimbandu-se pe malul marii vede mii de stele de mare esuate pe nisip. Incepe sa le arunce inapoi in mare una cate una. Un trecator il vede si il intreaba mirat: ce faci, ai innebunit? Nu o sa reusesti niciodata sa le salvezi pe toate! Ce mai conteaza?

Batranul ia o steluta de mare in palma, o priveste cu drag si ii spune: da, dar pentru ea conteaza! "

Asa ca, merita sa incep. Si sa si continui.

@TEOANCA, frumoasa povestea cu batranul si stelele de mare.

@TEOANCA

Mi-a facut o mare placere ecoul tau, cel de-al doilea; mai ales ca si eu fac parte din categoria celor ce nu se dau batuti cu una cu doua. Educatia se face peste tot, in tramvai, pe strada, la coada, acolo unde este nevoie si cand se cere o reactie la mitocanie, la atitudini injurioase, la violenta verbala sau fizica, celor mici dar si celor mari, celor care nu respecta regulile elementare de convietuire, care arunca ambalaje sau mucuri de tigari din orice pozitie din mersul biped sau din cel pe patru roti... Te poti alege cu fel de fel de reactii din partea celor pe care vrei sa-i corectezi. Corectiile mele, de cele mai multe ori sunt pline de iritare, sunt vadit lezat de ceea ce vad si imi tradez imediat starea de spirit...

Lipsa de atitudine ne-a adus aici unde suntem acum, dar cred ca mai trebuie facut ceva...

Cei ce lucreaza in educatie, trebuie sa fie platiti omeneste, sa li se ceara dar... sa li se si dea!

Educatia este totul... fara ea o sa ni se darame sandramaua. Si e mare pacat!

Cu bine, tuturor!

... si un banc, as zice eu, de actualitate...

- Medicul meu a insistat să trec pe la dumneavoastră, spuse pacientul către psihiatru. Dumnezeu ştie de ce, căci eu am o căsnicie fericită, o slujbă sigură, mulţi prieteni, n-am griji...

- Hm, spuse psihiatrul, luându-şi carnetul de notiţe. Şi de când ai senzaţia asta?

http://www.youtube.com/watch? v=jqFHJAeyLv0

aici am gasit eu "vreau o tara ca afara " dar posibil sa mai fie si prin altele (trilulilu e. g.).

Nu pot sa las sa treaca filozofarea ta de asa-zis frustrat fara sa adaug si frustrarile mele. Dar mai intai o consideratie: frustrarea poti s-o resimti tu sau iti poate fi atribuita, ca un apendice al atitudinii, frecvent de cei care au alt opinie decat a ta.

Sugeram piesa de la Vunk cu vreau o tara ca afara ptr ca asta simtim majoritatea, indiferent in ce suntem implicati: ca vrem ca afara, cu ordinea si curatenia de acolo, cu civilizatia si civismul de acolo. Uitam din pacate, si aici fac trimitere la "greaua mostenire ", dar nu pot s-o trec cu vederea, de cei 50 de ani in care valorile au fost schimbate si pervertite, in care fibra morala, profunda a acestui popor a fost atacata serios. Normal ca s-au pierdut repere si scara de valori, demnitate si morala, atitudine si reactie. Acum aproape 20 de ani credeam naiva si naivi ca simpla schimbare de regim politic va schimba si mentalitatile. Desi ar fi fost suficient sa ma uit in jur sa vad ca simpla schimbare a titulaturii ne-a gasit si ne-a lasat aceiasi. Voi nu sunteti surprinsi ca de multe ori, fata de copii, avem atitudini "dinainte de '89", desi ne consideram destupati la cap si progresisti in gandire ?! Un exemplu minor: inca exista tendinta de a le lua copiilor " o casa " ptr care ne imprumutam si strangem cureaua, taindu-le astfel din start mobilitatea (in gandire, in profesie, de fapt) si perspectiva, legandu-ne propria odrasla de un oras si de un job"stabil ". Cand poate, firesc ar fi, ca afara, copilul sa se duca unde-i e mai bine, la Iasi sau la Constanta, unde sa inchirieze o casa cu de toate in ea, si peste 2-4-6 ani cand promoveaza ori se plictiseste, sa plece in alt oras fara grija ce face cu mobila, cu masina de spalat si cu job-ul sotului/sotiei. Acesta s-a vrut un exemplu ca indiferent de schimbarile noastre de suprafata, exista alterari vechi ale gandirii noastre, care nu trec nici in 10 nici in 20 de ani, eu as crede ca vor trece in a treia generatie de la "revolutie".

Mai cred ca suntem frustrati atunci cand asteptarile noastre sunt nereale. E adevarat ca unii, prin natura educatiei, informatiei, profesiei sau pur si simplu a personalitatii, ne-am occidentalizat in gandire si atitudine mai repede ca altii. Dar as vrea sa spun ca privind mereu inapoi, de unde am plecat si la ce avem, iar nu privind la ce "inca" nu putem avea, mai in clar apreciind starea de acum in raport cu cea trecuta si straduindu-ne (personal sau ca natiune a) ptr una mai buna - genul de invidie constructiva -putem progresa. Cel putin eu asa incerc sa fac. Vreau o tara ca afara si putinul pe care-l fac eu este o caramida la tara asta, adica asa cred, ca daca eu nu arunc hartii pe jos, manifest spirit civic si produc "ceva ", sunt pe calea cea buna. Si eu pot da exemple pozitive, de descretit mintea si sufletul: acum vreo 5 ani, la castelul Bran, o aglomeratie de nedescris (cunoasteti inghesuiala de week-end...) ma incearca o nevoie din cele fiziologice si ma hazardez sa merg la toaleta, desigur cu cele mai negre asteptari -vis-a-vis de poporul multiplicat si micimea locatiei. Ei bine, era curatenie ca-n Elvetia, hartie si miros tot ca acolo, 2 sau 3 cabine parca, dar o persoana vrednica avea grija ca totul sa fie ok. Si nu se platea intrare! Asa ca i-am lasat, tot ca-n Elvetia, un ceva acolo, plecand cu impresia ca suntem pe drumul cel bun. Sau un exemplu mai elevat : uitati-va ca week-end de week-end teatrele bucurestene sunt pline , ca la targurile de carte se vine , se cumpara , se citeste . Nu suntem pierduti chiar de tot.. Ca-n proverbe, omul sfinteste locul, si e valabil peste tot, si-n turism, si-n invatamant, si la primarie si la berarie.

Subscriu la toate ecourile care au subliniat ca de la educatie si de la atitudine porneste totul, cu precizarea ca educatia o facem noi (ca generatie ma refer), ca atitudinea noastra conteaza acum cum a contat si acum 20 de ani. Putem fi cat de disperati incape uitandu-ne la varfurile politice si la manelisti sau cocalari, deschizand tv-ul si inchizand ochii. Pozitia strutului va fi cea care ii va incovoia si pe copiii nostri, cei de la care cred eu ca ne vine speranta. Ca multi dintre voi, am copii generatie imediat dupa '89, care nu pot sa invoce nici salamul cu soia, nici programul de 2 ore cu ode si bilanturi. Ei sunt asa cum ii educam noi, ei vor educa sau educa la randul lor.

Ca sa trag o concluzie, sunt bune si frustrarile si filozofarile, putem sa ne lamentam si sa ne dorim o tara ca afara iar unii chiar sa ne-o gasim intr-aiurea (ubi bene ibi patriae!), insa, insa... as vrea sa fim primii care facem ceva, chiar daca suntem putini, chiar daca singulari, chiar daca INCA nu se vede. Eu vad in site-ul acesta si un fel de terapie de grup sau cel putin asta e senzatia mea in ultima vreme asa incat cred ca putem sa ne ridicam si sa spunem: eu sunt "x" si sunt dependent/a de civilizatie, de cultura, de bun-simt, de voi ceilalti, conationalii mei. Si sa ne "tratam" impreuna.

Bine Toraaaaaaaaaaaaaaa!!

Eu sunt teoanca si sunt dependenta de... si... de... inclusiv de voi ceilalti, conationalii mei.

Terapia cred ca am inceput-o deja.

Mergem mai departe Tora.

@TORA INGRID,

Ceea ce eu am vrut sa transmit, am facut, tu ai inteles perfect, ma bucur ca ti-am dat prilejul sa te dezlantui in cavalcada ta de consideratii justificate. Sunt de acord cu voi toti ca ceva se intampla si la noi, ca lumea merge inainte, dar ceea ce eu as vrea este sa grabim putin pasul. Lumea nu sta pe loc, nu ne asteapta pe noi, sa ne miscam fundurile grele... sa ne dezmeticim si sa apucam taurul de coarne.

Astazi ascultam... in timp ce munceam... o statistica despre turistii romani si felul cum inteleg ei sa-si petreaca vacantele; se faceau comparatii cu turistii din Europa de vest... mai economi decat noi. Ei nu-si aleg hoteluri multistelate, se rezuma la locatii de cazare mai putin pretentioase, pentru a aloca mai multi bani pentru ceea ce vor sa vada, pentru transport, etc...

Iti multumesc pentru valoarea pe care ai dat-o tu, impresiilor mele!

Da, o mare frustrare am simțit și eu ieri seară, când, ca un om sensibil la nevoile și durerile celorlalți, m-am alăturat inițiativei lăudabile a drăguțului nostru Admin de a trimite câteva mici ”ajutoare” celor năpăstuiți de soartă. Și, bineînțeles, ca să se mai confirme încă o dată ”parolismul/ seriozitatea” și, până la urmă bunul simt sau respectul pe care ar trebui măcar să-l afișezi față de o persoană pe care nici măcar nu o cunoști, ghiciți ce? După ce am stabilit o dată și o oră fixă cu o persoană pentru a ne întâlni să-i înmânez pachetele, trec 5 minute, trec 10 minute, trece și sfertul academic, văd că nu vine nimeni (deci eu stătea în ploaie cu plasele după mine și așteptam un bărbat!), pun mâna și sun pentru a afla ce se întâmplă. La capătul celălalt al telefonului, mi se răspunde foarte nevinovat și fără nici măcar o scuză că: ”Aaa, dar eu nu mai pot veni să ne întâlnim, de fapt nici nu mai sunt în oraș”. Poate nici nu ar mai avea sens să continui, ci doar să adresez și eu aceeași întrebare ca și raoulp: Cum să nu te simți frustrat? Lipsa de educație și implicit, de parolism, mai ales când este însoțită de muuuultă nesimțire, întotdeaună mă va frustra. Mai abitir atunci când motivele invocate sunt pur și simplu puerile (de genul: nu am avut numărul dvs. de telefon, etc). Este drept că, până la urmă s-a rezolvat și persoana a trimis o altă mașină cam în 10 minute, însă... gustul amar/ frustrarea era deja cuibărit/ă. Și dacă ar fi un caz singular, ... ce ți-ar fi? Ai mai putea trece cu vederea, ... însă, ... după cum bine știți mulți dintre voi, nu e! A devenit ceva ”normal”. Să dea Dumnezeu să avem loc suficient pentru a înmagazina frustrările la care ”ne supun” unii. Și, cum spunea și Toraingrid, să mai sperăm că va veni și o bună zi în care ne vom putea trata!

Doresc să fac o mică precizare la ecoul postat de mine și anume: persoana care trebuia să se întâlnească cu mine NU este un reprezentant AFA ci un intermediar al acestuia. Tocmai de aceea nu am folosit cuvântul reprezentant. Am ținut să fac această adăugire pentru a nu crea confuzii și a nu învinovăți pe cineva din rândurile AFA pe nedrept. Și oricum, intenția nu era de a denigra pe cineva ci de a fi oarecum la obiectul review-ului, chiar dacă topicul era mai mult despre frustrări ”turistice”. Cu bune intenții, mirelopodu!