E doar un titlu. Atat mi-a venit in minte si pentru ca am avut curajul sa-l pun pe „hartie”acum trebuie sa-i caut o... definitie.
Astazi nu spunem bancuri si nici nu ne amintim de vacante superbe. Astazi ne doare. Si daca vreti sa cititi ceva mai vesel mai aveti un pic de rabdare sa ne treaca. Sau cititi alte povestiri.
E vorba despre zecile, sutele de excursii pe care copiii nostri le fac „cu scoala”. Nu asa se spune? Pleaca „cu scoala”.
De cate ori nu am fost in diverse locuri si ne-am lovit de grupurile de copii insotiti de invatatori si profesori? Intotdeuna m-am gandit cat curaj au oamenii aceia si cata energie si rabdare le trebuie sa fie atenti la fiecare copil in parte? De cate ori nu i-am vazut pe tanci imbrancindu-se, tragandu-se de haine, furandu-si sepcile si dandu-si ghionturi iar langa ei, un profesor rabdator le atragea atentia fara sa se enerveze, fara sa strige... O persoana care statea cu ochii”in patru”permanent mai ales daca copiii erau mai mici. Ba chiar intr-una din dati, la baraj la Paltinu se distrau copios aruncandu-si sepcutele direct... in lac. I-am admirat pe profesori fara cuvinte de fiecare data.
Am stat privindu-i cum supravegheau de la distanta, prin hotelurile din Bulgaria, adolescentii care atarnau la baruri. Am asistat intamplator cand unei fete i se facuse rau iar profesorul insotitor de grup a chemat ambulanta si a avut grija de ea parinteste, pana cand au luat-o in primire medicii.
Si uite ca a venit vremea si copilul meu a intrat la scoala.
Si au inceput sa se organizeze excursii in tara. Si au inceput sedintele cu parintii cand ni se spunea: „copiii au cerut sa vada... vulcanii noroiosi „ Au vrut sa-i vada si in primul trimestru, si in al doilea, si in ultimul... Aceeasi excursie, acelasi traseu, aceiasi vulcani noroiosi. Copiii vor in excursii! Copiii vor in autocar, sa fie departe de mama si de tata, sa transpire de caldura acolo si apoi sa coboare dezbracati. Din fiecare excursie, copiii venea raciti si ragusiti de atat tipat cu mancarea de acasa strivita in rucsace. Si strigau fericiti ca au fost la... McDonald’s.
Am mai crescut, copiii vor sa vada castelul Bran, si orasul Brasov, si castelul Peles. Aceleasi sedinte, acelasi scenariu, copiii au cerut sa vada castelele si in primul trimestru, si in al doilea, si in al treilea. Chiar si in ultima sedinta inainte de vacanta, ni s-a spus ca se va organiza o alta excursie... la castelul Peles, la castelul Bran, in Brasov.
Am ajuns la liceu, aici deja lucrurile se schimba. Se schimba excursiile, se schimba valorile, se schimba modul in care se pune problema. Acum se merge la Iasi si la Sighisoara, se merge la manastirile din Moldova. Acum se numesc, unele, excursii de documentare. De cate doua, trei ori pe semestru, se anunta in clasa la ora de istorie (de exemplu) ca se face excursie de documentare la Sighisoara. Si... pentru ca elevii nu aveau note, se sugereaza ca cei care vor merge vor primi nota maxima. Normal! Doar sunt bine documentati.
Deja avansam, orele de o anumita specialitate nu se mai tin de catre profesor. Copiii sunt pusi sa conspecteze de la pagina... la pagina... asta in timpul in care domnul profesor, intors de curand dintr-o alta excursie, motaie in banca din spate cu capul sprijinit de perete.
Imaginile imi sunt vii in minte. Parinti cu cearcane, la ora cinci dimineata, insotind la autocar in fata liceului copiii obositi si ei tarand rucsacelele cu apa si mancare pentru drumul... la Sighisoara. Iubim Sighisoara!!
Ne-am facut mari de-acum. Am crescut si noi si pretul excursiilor. Vara se merge in Antalya. Se face circuit in Europa. Acum nu mai platim cateva zeci de lei pentru Sighisoara si Bran, vorbim de euro. Cu sutele si cu miile. „Nu banii conteaza ci numarul lor „. In prima zi de scoala din septembrie, copiii bronzati iar cativa profesori greu de recunoscut din cauza bronzului capatat in cele doua –trei vacante in Turcia.
Eeei, dar primele saptamani de scoala, au avut ce povesti, au avut ce scrie la aproape toate obiectele legat de impresiile de vacanta. Au avut timp sa-i necajeasca pe cei care nu au fost dintr-un motiv sau altul impreuna cu ei in Turcia. Sau in circuitul de doua saptamani din Europa. Sa-i faca sa se simta prost. Sa-i lase sa invete. Uite-asa! Nu a contat ca uneori au avut conditii mult sub toate standardele acceptate. Aveau note! Iar adolescentii-de acum – nu au nevoie de nu stiu ce conditii. Ei se simt bine oriunde. Si nu comenteaza, ca doar mai bine primesc cate doi- trei de zece si nu mai invata nimic un semestru.
Sedintele cu parintii se fac acum mult mai rar. Copiii sunt mari si stiu sa aleaga. Iar daca cumva sunt nehotarati, sau doar satui de aceleasi excursii in aceleasi conditii, abilitatile pedagogice si experienta isi spun cuvantul. Ofertele de pret vin scrise gata, acasa cu mesajul ca este „cea mai buna oferta de pe piata”, ca, acelasi furnizor de servicii face ofertele de ani de zile si – e lamurit- sunt cei mai buni.
Traseele si locatiile sunt dinainte stabilite – ca se stiu bine de atatia ani – aceleasi.
Acum suntem in ultimul an de liceu. Avem o mare problema: banchetul.
Am lasat cateva zile de la sedinta cu parintii, zile in care m-am straduit sub toate formele sa inteleg. Sa patrund mecanismul prin care, un profesor diriginte foloseste cuvinte gen”trebuie”, „ asa e traditia” „asa se face” „e rusinos daca nu facem si noi” „mergem pe incredere”atunci cand vrea sa ne convinga ca, banchetul copiiilor nostri de sfarsit de liceu trebuie facut intr-un loc anume, in Bulgaria, cu un furnizor anume care... avea pretul mai mare decat altii. In aceleasi conditii! Iar la comentariile noastre, majoritatea timide (ca nu face sa o suparam pe d-na diriginta) ni s-a spus acelasi lucru. Copiii au hotarat! Copiii au hotarat chiar sa plateasca zeci de euro in plus pentru a lua cu ei la banchet pe TOTI profesorii din liceu. Adica 45. Ca, asa e traditia! Si mai sunt luni bune pana la sfarsitul anului scolar, si la unele facultati notele din liceu chiar conteaza.
Si inca ceva. Sedinta a fost facuta DUPA ce... ”copiii au hotarat totul „.
Am stat undeva in spatele clasei, am vazut cum discret, unii dintre parinti faceau calcule pe telefonul mobil. Si nu prea ieseau. Dar cum sa recunosti in fata dirigintei si a 30 de parinti ca nu-ti poti permite sa-ti trimiti copilul la banchet? Cum sa-l faci de ras? Strangi din dinti. Trebuie dat doar avansul... ne descurcam pana la anul.
Am invartit problema pe toate partile, am incercat sa fac haz de necaz, am construit in minte diverse imagini cu mine tinand sedinte cu parintii in calitate de profesor diriginte, am construit chiar si discursul. Era bine la catedra, imi dadea un sentiment de putere, de superioritate. Eram chiar ghid turistic si insotitor de grup si mare specialist in ofertare si contractare in turism. Starea asta ma facuse chiar sa uit cu cine stateam de vorba. Nu erau elevii mei, erau parintii lor. Si m-am trezit tratandu-i la fel. Ce mai conta? Mai erau doar cateva luni, veneau apoi la anul forte proaspete. Si, in beneficiul turismului romanesc copiii vor dori sa vada Sighisoara. Si Bran. Si...
Am reusit sa dau o definitie? Am judecat? Am aratat cu degetul? Am fost in tema vorbind despre turism? Nu stiu. Intentia a fost doar sa impartasesc cu voi. Cu riscurile de rigoare asumate.
Dar ma doare.
Si mi-e dor.
Mi-e dor de Doamna de biologie care in zilele insorite, vara sau iarna ne ducea pe dealul de langa oras si ne arata flori si pasari, iarba si copaci. Ecosisteme. Mi-e dor de Domnul de romana, profesor si critic literar care intra in clasa inchizand usa incet sa nu ne deranjeze cumva. Si care ne-a invatat asa „ Conditia esentiala a existentei intr-o societate este sa nu-i deranjezi pe ceilalti”. Mi-e dor de drumetiile facute cu rucsacul in spate prin Bucegi. Elevi intai, cu Doamna profesoara de educatie fizica, studenti apoi, tineri si nebuni strabatand crestele. Fara asigurare medicala.
Mi-e dor si de o... portavoce cu care sa ma duc sa strig la usa cancelariei, foarte de aproape ce am invatat de curand de la voi „ Libertatea mea, incepe acolo unde se termina libertatea ta „
Trimis de TEOANCA in 14.11.10 10:19:37
56 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
56 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Buna dimineata wm. Te rog gaseste pe undeva - Ani de liceu -Stela Enache.
Iti multumesc
Iata melodia solicitata+ ceva imagini pentru nostalgici !
Imi place foarte mult faptul ca, atunci cand scrii, se simte ca vine totul vine din inima.
Intr-adevar, asa este, traim intr-o lume in care se promoveaza valorile sustinute si prin alte metode decat... sa-i zicem... puterea cerebrala a copilului.
Poate ca era mai bine atunci cand nu contau, de exemplu, mediile obtinute in anii de liceu. Prin asta, nici "notele sustinute". Si tot prin asta, nici chiar... excursii, ... excursiii... aceleasi excursii... la Sighisoara.
Nu vreau sa se inteleaga nimic rau, din ceea ce spun, de Sighisoara. Orasul-cetate este nemaipomenit. Dar, ai dreptate, nu asa se promoveaza turismul.
Uff. ce sa zic... te pune pe ganduri o asemenea lectura, un singur lucru nu am aflat, copilul in cauza prin activitatea sa de pana acum, ma refer la seriozitatea cu care a abordat scoala, merita aceste sacrificii?
cred ca e a doua filozofie adevarata de pe topicul asta, dupa cea a lui @bubumaia despre bucuresti. fapt care m-a facut sa incerc un nou login pe AFA, pentru ca un astfel de review nu trebuie sa treaca neobservat. poate din intamplare vor citi si domnii profesori... sau macar sa se loveasca de aceste probleme in calitate de parinti cu salarii diminuate cu 25%.
as vrea sa spun: ,,Felicitari pentru review, @teoanca! "... dar nu pot. si nici nu cred ca vrei, decat, poate, pentru curajul de a spune ceea ce stim toti cei care suntem beneficiarii invatamantului romanesc.
ganduri bune!
@TEOANCA
Interesanta propunerea ta de ,,filozofareala'' si interesante etapele turismului scolar vazut prin prisma tuturor etapelor copilarie-adolescenta, pornind de la scoala primara, excursia cu Doamna, apoi la gimnaziu, cu Diriga sau Dirigu' si... mai proaspatul banchet de final de liceu, de care vad ca trebuie sa te pregatesti asiduu.
Citesc si ma crucesc de ce urmeaza sa ne astepte si pe noi la liceu...
Baiatul nostru cel mare temina anul acesta clasa a 8 a si... inevitabilul banchet ne framanta si pe noi, mai ceva ca alegerea profilului pentru urmatorii ani de liceu.
Pentru ca asa e ,,traditia'' va trebui sa intram si noi in acest ,,joc de rol'', caci o data suntem absolventi de gimnaziu si... asa se poarta: felicitarile, masa si dansul (zau parc-am fi la nunta) la acelasi restaurant X, caci asa ,,se poarta'' an de an cu toate serile absolventilor de clasa a 8 a. Vezi doamne, nu stiu ce facilitati le ofera copiilor (si profesorilor organizatori implicit si... normal noi tacem si inghitim, caci copiii ne iubim
Ce-o mai fi la liceu... citindu-ti randurile de mai sus ma gandesc cu groaza. Nimic nu mai se compara cu ,,viata de liceu'' de acum 20 ani, cand profesorul isi facea datoria de dascal si-atat, iar elevii erau respectuosi, manierati si civilizati.
Acum intr-adevar, ca sa-si completeze cele 25% venituri taiate cu radicalitate de mai marii nostri, ar trebui sa-i intelegem pe dascalii nostri implicati ,,sufleteste'' in organizarea corespunzatoare a excursiilor si banchetelor scolarilor si liceenilor nostri.
Uitam sa precizez un lucru! Generatiile acestea moderne fac acum banchet de-o zi sau 2 si la sfarsit de clase primare, cu doamna invatatoare, iar mai nou si la grupa pregatitoare un banchet de la revedere doamna educatoare...
Deci ce sa ne mai mire banchetul liceenilor...
Oricum, @TEOANCA videoclipul atasat review-ului tau mi-a rascolit amintirile anilor de liceu, iar melodia mi-a redat pentru o clipa fiorii tineretii... Iti multumesc si bafta pe mai departe !
@TEOANCA. descris cum nu se putea mai bine, felicitari...
Si acum imi aduc aminte de primul banchet al baiatului meu, sfirsitul cl a -4 -a, am si fimat atunci... cu singurul banchet am ramas, apoi, de la 11 ani a plecat spre orase mai mari, cl 5-8, liceul, facultatea...
Acum si el e tot profesor, 2 ani a fost in invatamant, dar de cand salariile sunt de nimic, a renuntat, acum isi face meseria in alt sector, tot profesor...
Si eu am facut pe vremea mea banchete, e o traditie, sa ne bucuram ca avem la cine face, ca doar pentru ei muncim...
mult adevar si ingrijorare in postul tau.
am remarcat de la tv, banchetele de sfirsit de liceu facute in Bulgaria si mi s-a parut un pic deplasat.
Imi amintesc ca banchetul nostru, si am terminat la liceu care era de super fitze inainte de 89, a constat intr-o discoteceala in sala de sport a liceului, care era/este de dimensiunile unui teren de handbal, baschet, volei, adevarat.
Cit despre excursii si "asa au hotarat copiii", mai, Teoanca, m-asteptam sa iei pozitie, doar aveai argumente. Dar inteleg si partea cu notele care conteaza la admiterea in liceu/facultate (o porcarie sinistra)
Io zic ca ai fost in tema si 400 au plecat inainte de a scrie aici
@TEOANCA
Scuze, am fost atat de absorbita de a-ti citi si comenta review-ul incat am uitat sa te votez.
Dar nu-mi pare rau, c-am revenit citindu-ti si multitudinea de ecouri intr-un timp asa de scurt, fapt ce demonstreaza ca e un ,,domeniu'' ce ne marcheaza pe toti cei ce avem copii si... poate nu numai.
Felicitari inca o data pentru tema abordata si SB cu toata admiratia.
Referitor la banchetul de terminare a liceului, la moda in desfasurarea lui in Bulgaria, aveti mare grija pe ce locatie pune ochii Diriga sau Dirigu'. In vara, a fost mare scandal si s-a lasat cu probleme mari chiar la banchetul unor liceeni din Ploiesti, vis a vis de alegerea locatiei din Bulgaria. click aici
Am impresia ca sunt si ceva reviewuri de acolo, daca nu ma-nsel. Asa ca, mare atentie la ...banchetul de vis !
@TEOANCA, cred ca i-ai zis bine. Dar cred ca titlul se potrivea atunci cand eram eu scolar, cand ne opream brusc din harjonit si ne disparea zambetul de pe buze instantaneu cand se ridica tovarasa sau tovarasu' in picioare de pe primul rand de scaune din autocar si se uita spre noi.
Cand ne duceu nu numai la Peles, dar si la Doftana, sa vedem unde l-au inchis pe 'nea Nicu cand era flacau.
Sau petreceam cate o zi intrega intr-un autocar care ne ducea pe la uzinele marete ale judetului, vizite din care retinem doar ca ne dadeau cascaval cald si moale sa mancam de la fabrica sau ca ne umpleam buzunarele si sapca de seminte de floarea-soarelui decojite de la aia de ulei.
Atunci mai semana a turism scolar, acum este doar un turism de gasca, in care profesorii frustrati isi pierd locul liderului de la primul misto anonim strigat in autocar.
De atunci urasc autocarele alea stil cozonac, albastru cu alb care produceau rau de miscare de la mijloc catre spate si cu al caror reprezentant ne-am trezit pe un camp, noaptea, claie peste gramada.
Am sa incep cu doua vesruri din Adrian Paunescu:
"Sa le fie copilul cu-o treapta mai domn
Cata munca in plus si chin, cat nesomn. "
@dianabzs
M-am laudat zilele trecute unuia dintre useri ca nu am patimi. Ba am. Dar nu aici pe AFA.
Daca din cuvintele mele a razbatut ceva patima este pentru ca, atunci cand este vorba de copiii nostri, autocontrolul nu prea mai raspunde la comenzi.
Iti multumesc.
@cristian h
Cred ca am raspuns in mare prin versurile de inceput.
Iti multumesc in primul rand pentru ca ai privit problema dintr-un unghi pe care eu nu l-am vazut, nu l-am simtit. Cazul particular nu merita discutat aici. Nu asta e problema. Am incercat sa gasesc niste principii pe care sa le abordez legandu-ma de cele traite pana acum in calitate de mama de elev.
@recul
Ganduri bune si tie. Numai ganduri bune. Restul e vanare de vant.
@dananecula
Iar era sa te votez de doua ori si sa-mi primesc atentionarea pentru vot in cascada.
Ai gasit exprimarea potrivita: te crucesti!
Iti multumesc pentru datele despre Bulgaria si pentru... tot restul. Am mai citit si am mai vazut cate ceva. Nu locul ci modul cum a fost pusa problema merita comentat.
@any
As face si eu banchete tot timpul. Mi-ar prinde tare bine. Dar sa fiu intrebata inainte daca vreau! Iti multumesc.
@dandana
Aici m-ai prins.
Pai asa ma stii tu pe mine? : -) fara argumente? Dar trebuie sa ai CUI sa argumentezi ca eu am argumentat cam o ora continuu cred... la pereti. Nu ma asculta nimeni. In clasa era haos, 30 de oameni aproape necunoscuti care nu au cum si cand sa se intalnesca sa discute un subiect si sa ajunga la un consens. Fiecare striga ceva pe limba lui. Se ajunsese aproape la jigniri, iar cand unul dintre parinti a strigat ca doamna diriginta stie ea ce face ca doar are experienta, m-am ridicat si am plecat.
Si... m-a uns pe suflet chestia aia din paranteza!
@valimi
Pe noi ne duceau la Azuga la o fabrica de dulciuri si mancam acolo de ne era rau cate doua zile dupa. Iar Doftana... o stiam ca pe curtea mea. E la doi pasi!
Ii mai povestesc fiului meu si nu poate sa inteleaga.
Si cand te gandesti ca e doar urmatoarea generatie!
@teoanca
n-am vrut sa comentez mai multe ca iesea un review
chestia e ca nici nu vreau inca sa-mi pun probleme d-astea, sa ma enervez en avant, vorba neamtului zic ca mai am timp pt asta.
cit despre nostalgii... da, la Doftana am fost facuta pioniera, pelesul l-am vazut o data, in tabera n-am fost decit in cls. a-XI-a, dar lipsa taberelor s-a compensat cu virf si indesat, vacantele in Bulgaria fiind de exceptie.
si da, nu inteleg cum e cu banchet de sf de gradinita si tot asa pina la liceu.
"pe vremea mea" lucrurile au stat cam asa, o dupa-masa dans si prajituri in clasa (sfirsit de cls. aVIIIa) pt ca numai I-VIII era scoala, si o dupa-masa de discoteceala in sala de sport dupa defilarea pe Dorobanti, imbracati in costume copiate din Neckerman Nu, nu am terminat la Caragiale
Achiesez la o idee exprimata aici ref. la profesori care asa se mai scot cu cite o "ieseala", dar nu trebuie sa si aprob.
Mi se pare ca s-a ajuns la niste exagerari care nu stiu cit bine fac copiiilor.
Dar... ma intreb daca nu cumva acest "pe vremea mea" reprezinta de fapt ochelarii nostri de cal?
@TEOANCA,
tare greu mi-a fost sa "leg" un ecou la aceasta tema. Caci este o tema in tema, cu siguranta.
In ce ma priveste, acest review (ma rog, "filozofare"...) propus de tine are mai multe relevante.
Prima dintre ele sare in ochi la cea dintai lectura: un text izvorat din suflet. N-ai cum sa ramai rece...
Mi-am zis, apoi, ca-i musai sa mai citesc odata. Mi-am dat seama ca filonul principal (grija pentru copii, nu conteaza ce varsta vom fi avand noi si copii in cauza) este un resort care ne anima pana inchidem ochii.
Dupa aia, m-a dus gandul la simptomele unor boli adanci care macina societatea in care traim. Din pacate, invatamantul, cu ai sai profesori, inspectori scolari si orice alt "organ" component al sistemului despre care vorbim, sunt la fel de virusati ca aproape orice alta parte a societii. Nu toti, evident, generalizarile nu se justifica. Discutie lunga, dureroasa...
Educatia si sanatatea, cei doi piloni decisivi care sustin dezvoltarea unei natiuni. Cum vi se par ca sunt la noi? !
Finalul "filozofiei" tale mi-a reamintit un episod de liceu, de-acum... atat de multi ani in urma, nu-i cochetarie, mi-e greu sa socotesc .
Am avut, in primii trei ani de liceu, un profesor exceptional la fizica. Ma bucur ca am prilejul sa-l evoc aici, il chema Lucian Rusu. Atata har si dragoste avea, pentru, hai sa-i zic, meseria pe care o facea (saraca exprimare!), incat ne era rusine sa venim cu o lectie neinvatata la orele Domniei sale.
In cel de-al patrulea an de liceu, la inceput, am aflat, stupefiati si intristati, ca Domnul Rusu nu mai preda in liceul nostru. Umbla vorba ca ar fi ofensat conducerea liceului... nu va obosesc dezvoltand povestea.
La cateva zile de la inceputul anului, in una din pauzele dintre ore, o colega vine intr-un suflet in clasa si ne spune ca Domnul Rusu este la parter, la secretariat. Imaginati-va o clasa intreaga, coborand val-vartej scarile catre secretariat. Avea dreptate, Domnu' Rusu era acolo, incercand, probabil, sa rezolve cine stie ce formalitati de transfer.
L-am inconjurat, galagiosi, manifestandu-ne afectiunea si regretul ca "l-am pierdut". Domnu' Rusu, coplesit, nu stia cum sa-si stapaneasca lacrimile. Isi tot stergea, privind in jos, ochelarii.
Anul urmator, profesorul nostru de fizica a fost... Domnu' Rusu. Habar n-am daca acea stare emotionala in care niste copii inchina prinosul dragostei si recunostintei lor unui dascal merituos a cantarit in vreun fel... ne place sa credem ca da.
@TEOANCA,
ai deschis, prin randurile tale izvorate din inima, cum bine zicea cineva mai sus, o usita din amintirile mele cele mai dragi.
Multumesc!
Sa-ti fie bine!
webmaster13, tu nu ai weekend?
Esti tot timpul la post si reactionezi imediat. Esti ajutorul nostru de nadejde! Te rog sa ma ierti ca nu ti-am multumit pentru imagini. O fac acum.
@dandana
tatal meu are o vorba: "intre alb si negru sunt o mie de nuante de gri ". Daca ma iei si pe mine in raiul tau din Elvetia, iti spun ce cred eu despre ochelarii de cal: -)
Sau, pot sa-ti spun acum. Cred ca au existat si exista de cand lumea. Unii numesc asta -conflict intre generatii-
Mie mi se pare cam dur spus. Dar mai cred ca noi am prins momentele astea "tari" de schimbari majore si diferentele dintre viata noastra si ce a copiilor nostri sunt ceva mai mari.
@bubumaia
Astazi nu prea am ras asa-i?
Nu prea iti mai vine sa razi cand -ala mic si negru care bate la usa... e viitorul-
Dar maine incepe o alta zi. Si cine stie?
Nu am sa-ti spun decat: si tie sa-ti fie bine!
@teoanca, ai un dar si un har de a pune suflet in cuvinte si de a le insufleti... ciudat joc de cuvinte imi inspiri. Ai prins asa de bine racilele invatamantului romanesc la intersectie cu turismul romanesc, amandoua trecand pe rosu si cucuie in cap dupa isprava asta au doar copiii si parintii.
Turismul scolar, ia acolo o vorba... daca ar fi sa ne amintim trairile noastre de pe cand plecam in excursie, la Pestera Muierilor ori la Curtea de Arges, ce emotie, ce pregatiri, ce de sandwich-uri, ce voiosie, si nimeni nu era mai cu mot ca altul, sau ma rog, erau si motati, dar asa, mai mititei. Si taberele scolare (pionieresti, uteciste sau chiar studentesti!), alt val de amintiri si de regrete.
Unde s-au pierdut toate? Pai cred ca in spiritul concurential si economia de piata care au pervertit ce bruma de idealism mai era si pe la noi. In lupta ptr afirmare si bagare in seama care functioneaza si la copii si la parinti si la profesori. Mai cred ca s-au pierdut acolo unde intre interes si demnitate, intre oportunism si idealism, intre ciupeala (sau pomana) si generozitate n-au mai fost bariere, ci doar un melanj noroios. Te miri asa cum ma miram si eu de modul imperativ in care se pun problemele, trebuie sa mergem in excursie, trebuie sa facem banchet, tebuie sa dam bani, trebuie sa mearga toti profesorii (as putea sa fac aici o paranteza dureroasa si sa-ti spun cum o directoare de scoala a plecat cu familia ei toata, in Franta, in excursia castigata de cativa elevi inimosi ce-au lucrat un an intreg la un proiect european. Si copiii n-au mai avut loc, decat unul, care intamplator (!!) e fiica doamnei directoare. Amaraciune multa in turismul intern si international scolar.
Dar cred ca nu e pierduta de tot speranta. mai sunt inca dascali adevarati care fac excursii adevarate sau chiar iesiri de-o zi, la Targul de carte de exemplu, care aduna un grup si merg in tabara la o pensiune aleasa impreuna cu parintii si dupa ce parintii s-au convins singuri ca e bine. Sigur ca nu se face primavara cu o floare, dar macar mai sunt si exemple bune.
Filozofarea ta mi-a placut, mi-a dat de gandit, a scos la iveala din noi amintirile de scolari, trairile si ingrijorarile de parinti, preocuparile de oameni care se intereseaza de turism. Si mai mult, ai starnit un val de ecouri pozitive in fibra lor, ceea ce e mare lucru (prietenii stiu de ce!).
@TEOANCA, pentru o vizita la o fabrica in Azuga m-as face din nou scoler, dar nu la cea de dulciuri, ci la aia de berica, salutari Santana.
Eu m-as mai duce "cu scoala" si la Babele, pe vremea cand nu stateam cu orele la coada de la telecabina, m-as mai duce si pe Transfagarasan, dar cu un autocar modern care sa nu fie nevoit sa faca halte din trei in trei serpentine pentru combatrea raului de miscare sau a efectelor lui, as mai urca spre Brasov pe la Cheia, tot cu autocarul ala nou care nu af fi nevoit sa opreasca din trei in trei serpentine pentru a nu risca sa ramana in nemiscare.
Sau as merge cu un personal pana in fundul tarii numai pentru a simti din nou atmosfera "taberistilor" pe care o cantam cu gurile pana la urechi acum doua decenii si ceva.
Cati dintre copiii dumneavoastra nu stiu ce inseamna o calatorie cu trenul sau cu autocarul? Sunt convins ca foarte multi, iar acest "turism scolar" este o mare lacuna in educatia copiilor nostri, din generatia viitoare.
@Tora Ingrid
E prima seara dupa sedinta cu parintii cand ma simt ceva mai bine. De cateva zile fierb de furia neputintei. Tot ce am putut face a fost sa scriu. Si se doveste ca nu m-am inselat.
Mi-ati facut o seara frumoasa si va multumesc din nou. Nu ma asteptam la atatea reactii pozitive asa cum spui. Dar asa cum spune si @bubumaia generalizarile nu-si au rostul. Asa cum spui si tu mai sunt sperante. Exemple pozitive. MAINE e o alta zi.
Si pentru ca mi-am mai revenit un pic va mai povestesc ce se face la orele de sport.
Doamna profesoara, pentru o nota de 10, ii duce pe baietii de clasa a XII la sala, si ii pune sa danseze MACARENA iar dansa, in fata lor, se tavaleste de ras. La propriu. Si cand obosesc suficient, le spune ca nu au distrat-o destul si melodia se repeta.
Maine e o alta zi.
Felicitari!
Cunoastem atat de bine problema si am trecut prin ea nu o data de doua ori.
Intr-a noua, Grecia. Intr-a doisprezecea TURUL DISCOTECILOR DIN EUROPA.
Documentare nu gluma!
Noi nu am facut DOCUMENTARE pe banii parintilor!
@TEOANCA,
daca imi place acest review al tau este pentru ca faci o trecere in revista a moravurilor noilor generatii de profesori, adaptati din mers la noile conditii de viata de dupa schimbarile din '89... Si faci acest lucru cu o delicatete pe care o apreciez, fara sa acuzi, fara sa arunci cu pietre, cu spiritul de intelegere dar si de sacrificiu al parintelui care doreste sa fie in randul lumii, sa faca fata acestei tendinte a celor din jur de a-i baga mana in buzunar, asa... cu nesimtire si nonsalanta, abuzand de pozitia pe care o are la un moment dat in societate.
Am incercat, dar nu stiu in ce masura am reusit sa prind pestele lunecos al gandirii tale, care te-a impins sa atingi o problema dureroasa pentru unii, fireasca pentru altii, de neabordat in nici un fel pentru altii din motive lesne de inteles. Cele de ordin material.
Fiecare intelege ce vrea, nu?
O povestire este mult mai valoroasa atunci cand iti lasa posibilitatea sa gandesti, sa-i vezi finalul in fel de fel de variante.
In ce fel vad eu rezolvarea acestui mod de a pune problema, atunci cand copiii" au hotarat" ca trebuie sa mearga in excursie in Bulgaria, toti cei 45 de profesori ai scolii, pe banii parintilor inghesuiti de prea multe obligatii, este unul ce ma face sa rad de-acum, inainte sa-l scriu aici...
Copiii acestia din clasa a XII-a, sunt de-acum numai buni de munca, nu?
La Primarie, angajeaza bietul primar fel de fel de zilieri care trebuie sa planteze pomi prin parcuri, sa stranga gunoaile de prin oras, frunzele cazute, in perioada aceasta, se cauta oameni care ar trebui sa faca niste santuri pentru plantarea unor garduri vii, etc...
Acesti oameni sunt adusi din mediul rural, cu mare greutate... Azi ii gasesti, maine nu!
Daca Scoala ar face un contract cu Primaria de la care de fapt isi trage si ea, seva, si ar dori intr-adevar sa educe copiii in spiritul muncii, sa le si dea o satisfactie, pentru munca lor la sfarsitul anului... ducandu-i pe munca lor, la banchetul de final... crezi ca ar fi o rezolvare benefica?
Eu unul asa vad finalul povestii tale.
Ai curaj sa le propui chestia asta, parintilor, in sedinta urmatoare?
Fara a avea pretentia ca am rezolvat problema, am numai senzatia ca atunci cand oamenii hotarasc ceva, trebuie sa-si asume total consecintele hotararilor lor... sa-si puna mintiuca la contributie si osul la treaba, si sa nu mai tutuneasca pe banii babachii, ca s-au dus vremurile alea...
Daca au drepturi, au si obligatii copiii nostri! Sunt deja maturi!
Cu bine, @TEOANCA... si mult curaj!
@balasa violeta
Iti multumesc. Cred ca ai trecut prin mare parte din cele povestite de mine. Traim in acealasi... spatiu. Durerea este ca SE REPETA. Specificul activitatii da posibilitatea unui sir de abuzuri repetitive. O data la fiecare 4 ani. Pentru ca cei care pleaca... uita. Si sunt prinsi in alte probleme.
Iar specialistii in turism din scoli si licee, stiu asta bine.
@TEOANCA
Ai reuşit să faci o radiografie extraordinară a ceea ce tu numeşti "turism şcolar".
Îmi aduc aminte cu plăcere că am avut norocul să merg în tabără încă de la grădiniţă, când plecam cu educatoarele, bucătăresele şi îngijitoarele.
Apoi în clasele I-VIII erau "taberele pioniereşti". Însă noi nu vroiam să mergem neapărat într-un anume loc. E drept că fiind de la mare, din Constanţa, noi nu mergeam niciodată în tabără la Năvodari, de exemplu. Taberele noastre erau întotdeauna la munte. Am avut marele noroc că mama mea, avea pe timp de vară, în concediu, un fel de part-time ca ghid ONT. Fiind unicul părinte, căuta întotdeauna o tabără pe care să şi-o permită din punct de vedere financiar şi un loc în care să nu-i fie frică să mă trimită.
Aşa am reuşit să văd Muzeul Brukental din Sibiu, Biserica Neagră din Braşov, aşa am petrecut trei săptămâni în Maramureş, aşa am urcat pe Cristianul Mare şi tot de atunci am învăţat să-mi placă jocurile de cabană în jurul unui foc de tabără.
În cursul anului nu făceam foarte multe excursii şi nu-mi aduc aminte sa fi mers de două ori în acelaşi loc. În clasa a IV-a, când la Istorie învăţam despre daci şi despre romani era obligatoriu să mergem să vedem Monumentul de la Adamclisi şi pe drum să ni se povestească despre "Valul lui Traian" care nu se mai păstrează decât în denumirea localităţii.
O altă excursie pe care mi-o aduc aminte cu plăcere a fost în nordul Dobrogei şi a cuprins şi vizită la mănăstirile "Cocoşul" şi "Celic Dere". Poate o să vă minunaţi, dar în anii ´80 noi mergeam fără nicio reţinere la mănăstiri.
În clasa a VIII-a, profesoara de istorie a avut ideea să organizeze o excursie la Muzeul de Istorie din Bucureşti. Ni s-au aprins beculeţele mai ceva ca într-o sală de jocuri mecanice când se câştigă premiul cel mare, mai ales că nu văzusem Bucureştii decât din tren. Ne-a tăiat repede elanul când a anunţat că nu vor merge decât elevii cu rezultate bune la învăţătură. Şi asta era o condiţie pentru toate excursiile care se organizau.
Nu cum spui tu că este acum, primesc notă maximă, chiar dacă nu învaţă şi practic îşi "plătesc" nota cu participarea la excursie. Când eram eu elevă nu trebuia ca profesorii să ducă muncă de lămurire cu părinţii ci noi trebuia să ne convingem profesorii. Iar profesorii "cedau" numai în urma acordului scris al unui număr considerabil de părinţi.
Însă şi atunci erau excursii organizate exclusiv în beneficiul unor profesori. În 1980, s-a organizat o excursie în Bulgaria (eram judeţ de frontieră şi se puteau face excursii de dimineaţă până seara). Programul a fost anunţat foarte frumos cu vizită la Balcic, la Castelul Reginei Maria, la Haremul Sultanului de la Capul Kaliakra şi oraşele Varna şi Tolbuhin. Bineînţeles că totul nu a fost altceva decât o zi de shopping la Varna, că pentru celelalte obiective n-a mai rămas timp. N-am rămas din excursia aceea decât cu un aparat de fotografiat Smena 8 şi cu regretul că n-am văzut altceva decât artera comercială din Varna.
Banchet n-am făcut decât în ultimul an de liceu şi ăla a fost "cu cântec". Când am terminat eu liceul, cârciumile se închideau la ora 22.00, iar noi aveam chef de distracţie toată noaptea. Profesorii nu s-au băgat. Unul dintre părinţi s-a ocupat de toată organizarea. Ne-a luat o excursie prin BTT la Costineşti. Cina festivă a fost la "Forum" şi cu ajutorul acelui părinte s-a primit permisiunea să stăm până la miezul nopţii. S-au închiriat trei căsuţe pe malul mării, câte una pentru fiecare clasă (ne-am unit elevi din două clase) şi una pentru profesori şi dimineaţă am plecat acasă. Am invitat câţi profesori am considerat noi de cuviinţă şi nimeni n-a comentat. Niciun profesor nu-şi permitea să facă planuri pe banii părinţilor noştri.
Pe mine mă intrigă faptul că unii dintre profesorii de astăzi sunt colegii noştri de generaţie şi ar trebui să-şi aducă aminte cum era când erau ei de partea cealaltă a catedrei.
Este dureros să vezi că tot ce contează este grosimea portofelului şi că ceea ce ar trebui să fie educativ pentru copii nu este decât profitabil pentru o mână de oameni.
@almona
Multumiri pentru tot ce ai scris.
Probabil ca ce am scris a fost ca o radiografie. Asa a iesit din "aparatul meu de raze X ". Stii cum e si cu aparatele astea, unele mai noi si performante, altele mai uzate care te iradiaza si poti sa capeti cine stie ce alte probleme. Mai depinde si de cum developezi filmul si de calitatea filmului. Partea proasta este ca aparatul asta doar descopera si iti arata problemele. Si iti mai trebuie ceva cunostinte sa poti sa le "citesti". Nu le si vindeca.
Dar primul pas este sa stii cu ce te confrunti nu-i asa?
@raoulp55
Cu scuzele de rigoare pentru raspunsul intarziat -cineva a calcat cu tocurile cui pe cablul de internet- incep prin a-ti spune ca si eu am ras. Iti multumesc chiar si numai pentru asta. Aveam mare nevoie.
Apreciez modul cum ai dat valoarea povestirii mele.
Dar si mai tare apreciez finalul vazut de tine.
Curajul nu-mi lipseste dar am o problema care din pacate s-a "propagat"si la generatia urmatoare. Se numeste bun simt. Si pe asta se bazeza atitudinea pedagogilor nostri experimentati.
Si pe faptul ca, si la 18 ani, copiii pot fi usor "indrumati" catre o parte sau alta fara sa-si dea seama.
Copiii, separati de gasca si intrebati de ce au luat o asemenea hotarare nu au stiut sa raspunda. Au ramas surprinsi ca totul, s-a spus ca a plecat de la ei.
Ideea ta este tare interesanta. Si cred ca s-ar duce cu drag sa stranga frunzele din parcuri... daca le-ar promite cineva banchetul gratis... oriunde.
Ne-ar prinde bine tuturor, un final pentru anul urmator. Anul acesta... s-a votat! Avantaj ei.
Un final cu copii liberi -in cuget si simtiri- care sa-si aleaga singuri cu adevarat locul unde vor sa se distreze la sfarsit de liceu. Si ce minunat ar fi ca acel loc sa fie unul din parcurile pe care le-au curatat singuri, sau poiana din Bucegi unde au fost sa stranga gunoaiele, sau cabana unde au ajutat sa fie impodobita sala pentru banchet cu crengi de brad si flori de munte.
Si unde sa nu fie nevoie de rochia de sute de euro si costumul cu cravata asortata. Si nici de DJ Bobo platit cu 500 de euro.
Chitarele lor ar fi suficiente. Daca i-ati auzi cum canta...
”Iar la comentariile noastre, majoritatea timide (ca nu face sa o suparam pe d-na diriginta) ni s-a spus acelasi lucru. Copiii au hotarat! Copiii au hotarat chiar sa plateasca zeci de euro in plus pentru a lua cu ei la banchet pe TOTI profesorii din liceu. Adica 45. Ca, asa e traditia! Si mai sunt luni bune pana la sfarsitul anului scolar, si la unele facultati notele din liceu chiar conteaza.
Si inca ceva. Sedinta a fost facuta DUPA ce... ”copiii au hotarat totul „.
...
”Copiii, separati de gasca si intrebati de ce au luat o asemenea hotarare nu au stiut sa raspunda. Au ramas surprinsi ca totul, s-a spus ca a plecat de la ei
Era una din întrebările pe care am vrut să ţi le pun ieri, însă ai răspuns tu înainte să întreb eu. Mie poate îmi este mai uşor să vorbesc pentru că nu am copii şi privesc lucrurile din afară. Însă sunt o fire un pic mai analitică şi când situaţia mă împiedică să dau un răspuns franc "da" sau "nu" de cele mai multe ori răspund cu o întrebare. Ştiu că nu e frumos, dar e sănătos. "Copiii au hotărât", spun ei. Care copii, să vi-i nominalizeze. Din X copii din clasă câţi au spus "vrem în excursia X, care are următorul program şi care costă Y lei/euro", cum a luat naştere această hotărâre a copiilor, câţi s-au consultat înainte cu părinţii şi şi-au pus profesorii în faţa faptului împlinit, iar ei "sărăcuţii" nu au avut de ales? Cum au hotărât, au avut mai multe opţiuni şi au supus la vot? S-ar putea să fiţi surprinşi de răspuns. S-ar putea să-i vedeţi că fac feţe-feţe, dau din colţ îm colţ şi s-ar putea să intre sub catedră.
Când vă decretează cu titlu de adevăr absolut că este "cea mai bună ofertă de pe piaţă", încercaţi să aruncaţi un "şi dacă eu găsec una mai bună, copilul meu merge gratis? "
Singur n-ai să le faci faţă, dar cu încă doi-trei din grupul care făcea calcule şi tot cu virgulă dădea rezultatul, poate ţi-ai mai găsi susţinători. Poate şi ei gândeau ca şi tine dar n-aveau curaj să ia taurul de coarne. Şi să le spună acestor aşa-zişi dascăli că nişte copii nu pot hotărî pe banii părinţilor. Copiii nu pot hotărî decât că vor banchet. Sau mai bine spus îşi pot exprima dorinţa de a avea un banchet. Unde, cum, în ce condiţii, la ce preţ este rezultatul unor negocieri, iar cuvântul decisiv ar trebui să-l aibă părinţii pentru că ei trebuie să fie în măsură să plătească preţul.
Când eram eu elevă, astfel de şedinţe se făceau atât cu părinţii, cât şi cu elevii. Erau discuţii aprinse, negocieri dure, iar dirigintele era "mediator" între cele două tabere.
Să vi se sugereze că de participarea sau neparticiparea la chermeze "depinde" cariera viitoare a copiilor voştri mi se pare un şantaj de cea mai joasă speţă.
Din păcate, se practică la scară largă şi nu prea poţi să te aperi. Dacă vor să-i facă rău copilului, îi fac. Îi dau note proaste şi-i strică mediile. Şi aici mingea este iarăşi în terenul copilului care trebuie să înveţe cât mai bine. Şi asta nu e rău pentru că, până la urmă, până intră în tulmultul vieţii asta este singura lui obligaţie. De restul, se ocupă părinţii.
@almona
Iti multumesc din nou pentru timpul petrecut scriind toata aceasta analiza.
Sunt multe de vorbit dar deja suntem off topic. Pentru a nu mai "incarca" userii cu problemele noastre iti propun sa continuam pe privat.
Astept, cand ai timp mailul tau si asa, voi intelege ca esti de acord.
Sa va fie bine!
@TEOANCA
”Iar specialistii in turism din scoli si licee, stiu asta bine.
Ce perfecta dreptate ai cu aceasta afirmatie!
De-o astfel de specialista in turism (o profesoara de limbi straine, care intre timp devenise experta si in organizare de excursii si tabere in vacanta de vara a copiilor) am avut si noi parte.
Acum 2 ani, cand baietelul nostru cel mare a terminat clasa a 5 a, cu 10 pe linie, cu premiu de excelenta, a fost foarte ambitios si motivat, caci ii promisesem ca-l lasam intr-o tabara - excursie de 12 zile, cu o titulatura sonora Austria-Tara Muntilor. Si cum a fost motivat, noi l-am recompensat. Initial ne-a suras si noua a merge, dar cand am vazut pretul am zis ca-i mult prea mult pentru patru persoane: 480 EURO/persoana in 2008 era o suma mult prea mare pentru bugetul notru. Asa ca am hotarat sa-l trimitem doar pe baiat.
Normal ar fi trebuit daca eram 4 persoane (2 adulti si 2 copii) sa beneficem de o reducere de familie, dar intreband-o pe profa ne-a spus ca nu exista asa ceva, daca vrem, sa vorbim cu agentia... dar nu crede ca e posibil ...
Bineinteles ca acelasi raspuns l-am primit si de la agentie. Daca doriti toata familia = 480 x4 = 1920 EURO, fara nici o reducere
Deci va dati seama ca era ,,lucratura de specialisti in turism scolar''
Asta una la mana.
OK! Ne-am pus pe economii, baiatul sa stranga la pusculita de la bunci, unchi, matuse, cu sorcova, cu plugusorul, cu haloween-ul... ca doar trebuia sa faca rost de banuti pentru vacanta de vis, nu?
S-a doua la mana.
Excursia era la acel pret pentru 33 turisti, dar daca depaseau acel numar, profa ne-a explicat ca pretul se va diminua, functie de numarul de inscrisi. Ne-am bucurat cand am aflat ca in final s-au inscris 55 de persoane, dar zambetul n-a durat mult, caci n-am primit nici un banut inapoi. Pretul a ramas batut in cuie. Profa avea deja raspunsul pregatit: intre timp se majorase pretul chipurile, crescuse pretul combustibilului, se marisera costurile la cazare, smecherii de genul acesta. Am inghitit. Ce era sa fac. Sa mi-o pun in cap? Ca doar mai o avea profesoara si intr-a 6 a, nu?
Toate bune si frumoase. Vine baiatul din excursie, povesti, impresii, bucurii... si-ncepe si-mi explica ce ,,personal de elita'' a mai fost in plus, pritre cei care marisera numarul de turisti: pai a mai fost o profa de nu stiu ce materie, impreuna cu ma, sotul si copilul, a mai fost nu stiu ce prietena a ghidei, nu stiu ce obligatie de-a profei organizatoare... si uite-asa... am aflat pentru cine am mai cotizat noi si pentru cine am mai strans cureaua ca sa oferim si noi o tabara de neuitat puiului nostru, pentru rezultate deosebite la invatatura.
Sau stiti cum e vorba aia: acolo-s banii dumneavoastra... si uite-asa zboara pe fereastra...
S-uite-asa de bine au devenit unii profesori adevarati specialisti in turism de ti-e mai mare dragu' sa le zici: lasati-va de meserie, ca din turism se castiga bag sama mult mai bine!
am plecat in prima mea tabara in clasa a 9-a si de atunci am plecat in fiecare vara.
in scoala general aveam Oracole in care ne scriam amintiri, iar banchetele le faceam in sala de sport.
acum, in clasa a 4-a, fetele scriu primul Oracol, iar la sfarsitul clasei a 8-a petrec banchetul de sfarsit scoala in cluburi de noapte.
nici vorba ca "scoala romaneasca scoate tampiti", dar scoala romaneasca a cam degenerat, parerea mea, din cauza asa zisei 'democratii originale'.
din cauza libertatii prea mari pe care uneori o dau parintii copiilor sau din cauza delasarii unor cadre didactice, motivate depolitica guvernantilor nostri.
cu toate acestea, scoala romaneasca inca scoate multe minti luminate si sper sa scoate si mai multe.
TURISMUL SCOLAR CU MUZICA SI DANS - continuare
Ma minunez in fiecare zi de inteligenta si inventivitatea romanului. Astazi in mod special si de abilitatea celor din agentia de turism desemnata pentru banchetul copiilor.
Ce s-au gandit dansii? Ca drumul pana in Bulgaria e lung si plictisitor, iar acolo, bulgarii traiesc in pesteri. Nu au in ditamai restaurantul cu 300 de locuri o instalatie de sunet si un aparat acolo ceva unde sa puna baietii si fetele CD-uri cu muzica lor de suflet. Iar ei bietii, sunt doar la mate-info si nu la vreun profil electromecanic sau electric sa stie cum se pornesc aparatele alea sofisticate care redau muzica.
Si... nici nu stiu saracii sa umble cu un complicat aparat foto ori vreo super camera video. Asa cum face orice turist plecat sa vada tari straine.
Asa ca, dupa ce a analizat aceasta problema pe toate partile, a facut brainstorming in agentia de turism care ocupa 2 m. p patronul cu el insusi si i-a venit ideea!
Vom lua cu noi in Bulgaria un DJ vestit impreuna cu toate aparatele dansului si toate boxele si toate... ce or mai fi, care sa asigure entertainement copiilor atat pe drum cat si in seara mult asteptata a banchetului. Si, impreuna cu el si fiul domniei sale care va filma cu mult profesionalism fiecare miscare. Ca doar suntem profesionisti!
Ieri s-a intrunit din nou comitetul de diriginti -fara copii, fara parinti - si au votat in unanimitate:
-DJ -550 euro
-cameraman -250 euro
Plus transport, masa si cazare pentru ei.
Aseara am fost anuntata, cu tristete in glas ca pretul banchetului a crescut.
Si ca vine si nea Gica, gardianul.
Gandesc acum ca poate pentru el saracu aducem si DJ si cameraman. Sa se simta si el bine. Ca... ce nu facem noi pentru oamenii de buna credinta care au grija de educatia copiilor nostri?
Wm te rog nu ma trimite pe forum ca sunt off topic. Macar ca am dat "idei de afaceri" celor care citesc aici despre turism: -)
@TEOANCA
Iartă-mă, te rog, că mă bag şi eu în seamă (deşi nu am copii) dar aş dori să te întreb dacă ultimul ecou e ficţiune sau realitate? Dacă e realitate, mă întreb ce culmi ale nesimţirii, snobismului, trufiei, prostiei până la urmă şi ce mai doriţi dvs. mai trebuie atinse în procesul de "învăţământ" şi cât veţi mai rezista voi, părinţii (unii), la mofturile unor aşa-zişi educatori sau/şi la mofturile propriilor copii. De ce nu organizaţi o şedinţă cu părinţii (fără diriginte/dirigintă) şi să decideţi voi ce este mai bine pentru copiii voştri?
Locuiţi într-o zonă superbă a României şi sunt absolut convins că se pot organiza bancheturi minunate în apropiere.
O zi frumoasă!
auzi, da' o(ri)ficiu' ala de turism, nu poa' sa ia foc, asa, din intamplare?
@TEOANCA, patronul agentiei cu cine se inrudeste: cu directorul sau cu organizatorul din scoala?
oricum isi ia tainul.
sint in asentimentul lui Dragos... teoanca, mai rezisti?
cred ca pina acum organizam vreo 3 sedinte cu parintii si stergeam un pic pe jos cu diriginta, directoarea/director ce-o fi...
auzi, teoanca, da' io te intreb pe tine asa: daca vorbiti voi cu copiii vostri si mai pe bisericute, mai pe gashculite (cum sint ei in clasa) se pun ei cap la cap si decid ei, cu acordul parintilor unde vor sa mearga... si refuza toata clasa sa mearga in excursia propusa de onor corpul profesoral ce-o sa se intimple?
nu cumva o sa iasa mai bine? sint convinsa ca virgula copiii vor marsha imediat la ideea asta macar din spirit de fronda fata de nesimtirea onor corpului profesoral.
ai nevoie de spirit agitator? ma ofer
din pacate, acolo se mege pe intimidare. cu siguranta ca toti copiii/parintii nu-s de acord, dar chiar si uniti fiind, nu-s convinsi ca nu vor avea copiii lor de suferit daca refuza "ideile" marete ale onor colectivului profesoral. nu uitati, urmeaza bac-ul!
si de ei depinde (oarecum) viitorul copiilor astora.
o alta varianta ar fi sa mearga si cativa parinti "pe neve", pe cont propriu (sau ceva, detectivi particulari, frati, cumnati, verisoare, ma rog, persoane ce NU au legatura cu profesorii, sa poata fi recunoscuti; as sugera vreo 2 vampe, pentru atmosfera, dar ele de fapt sa fie "Mata Hari"!) si sa ii filmeze pe nenea profesorii aia in toate ipostazele penibile in care cu siguranta vor ajunge, sa urce apoi filmele pe youtube (sau redtube, daca-s mai deocheate) si sa trimita link-urile la inspectorat, la minister, la ceva ziare si TV...
@all
Nu e fictiune... Nu e!
Va multumesc pentru tot ce ati scris. Si pentru idei.
Sa nu radeti de mine dar aseara mi-am intrebat prietenii daca nu cunosc vreun ucrainean care sa sparga geamuri si sa stalceasca masini cu ranga. Noroc ca nu am gasit...
Nu stau degeaba. Mai ales ca am incurajarile voastre. Toti cu care am vorbit au facut ochii mari si mi-au pus aceeasi intrebare: e real?
Am pornit la treaba.
Am convocat sedinta cu parintii sefi de clase... la mine in birou.
Stiti cum e, la scara mai mica, la alt nivel vorbind dar TOTI asteapta sa faca primul pas si sa-si asume raspunderea ALTCINEVA.
Acelasi scenariu ca in capitala, aceiasi regizori, doar teatru de provincie.
Sa auzim de bine. Pe unde o mai fi?
Buna ziua.
Va rog sa-mi permiteti sa fiu de acord cu @dandana. Trebuie sa vorbiti cu copiii si sa-i lasati sa hotarasca alt loc de desfasurare al banchetului. Cred ca se vor strange multi care vor acest lucru, si se vor distra mult mai frumos.
Sunt convins ca au colegi in clasa care o vor sustine pe ''diriga'' si pe dom' director, aia sunt cei care ,,cotizeaza'' pe la ,,doamna'' de la clasa intai. In orice clasa din orice scoala din tara asta se intampla asa
Va doresc succes in demersurile dvs. si nervi de otel.
”Vom lua cu noi in Bulgaria un DJ vestit impreuna cu toate aparatele dansului si toate boxele si toate... ce or mai fi
Capete au, minte ce le mai trebuie... Dar acordul scris al restaurantului că le dă voie să vină cu tot harnaşamentul l-au primit? Nu de alta, dar s-ar putea să aibă surpriza ca restaurantul să aibă propria lui formaţie sau DJ sau ce mai vreţi voi, care să nu fie de acord să stea "pe tuşă" gratis o noapte. Sau ca instalaţia electrică a restaurantului să nu facă faţă la "sculele" din dotare.
Dacă tot ai făcut o şedinţă ad-hoc cu părinţii, nu v-a venit ideea să faceţi o corespondenţă scrisă cu capetele astea luminate? Să pună pe hârtie tot ce vor şi să semneze? Că eu am învăţat la şcoală că "vorba nu se coase la dosar". Mâine poimâine o să spună că a fost ideea voastră, a părinţilor şi că i-aţi obligat şi pe ei şi pe copii să meargă în Bulgaria şi ei nu vroiau.
@almona
ASTA este subiectul. NU avem nimic scris. Eu am solicitat la prima sedinta de la scoala dar nu am primit NIMIC. Sedinta la mine in birou se va tine peste cateva zile si asta vom cere, in scris, toate datele. Inclusiv contracte, facturi. Dar am uitat sa va mai spun ceva. Intre timp multi copii au platit avans...
Noi nu...
Oooof, la asta nu ma gandisem. Dar e foarte probabil sa ni se spuna ca i-am obligat noi pe toti sa mearga in Bulgaria!
Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp.
Va multumesc pentru toate sugestiile.
Ufff! Bine ca am scapat!
Este revoltator!
Acest colegiu REPREZENTA o marca a invatamantului romanesc. Pe "timpul meu", toti elevii clasei intrau la facultate. Se invata, munceam si nu faceam pregatiri. La admitere in invatamantul superior, la matematica, la oral (atunci dadeam si oral), profesorul din comisie m-a intrebat de unde sunt si cu cine am facut mat, am raspuns Campina, domnul Dabija si am fost rugata sa transmit felicitari profesorului.
Acum sunt copii buni, liceul are acelasi renume iar pe noi parintii ne-a luat... ! Dintr-a noua meditatii. La un moment dat faceam meditatii la meditatii.
Cu strainataturile astea, mi s-a facut lehamite cand am vazut ca-si ia si mama si soacra si copilul de la gradinita si mai veneau si dupa trei ore la intalnire!
Teo, acum cinci ani si mai da patru inapoi se mergea cu o agentie din Bucuresti!
UFF! Bine ca am scapat!
@TEOANCA
Te citesc si ma crucesc
Recitesc si ametesc
Cate-n luna si in stele
La voi ploua cu belele...
Nu era suficient
Un banchet asa, select
La un restaurant din Campina
Sa nu va mai doara ni'ca?
Chiar nu se poate ceva
Sa se faca-n scoal-aia?
Puneti voi, cu mic cu mare
O imensa intrebare
La tovar'sa directoare:
,,Nu exista inspectorat
Sa va facem de ca... ntat?
(scuze, dar nu puteam folosi un cuvant asa de dur din dex, totusi, discutam de un turism scolar si... ce exemplu le-am da copiilor )))
Ca asa o meritati
La cum va comportati
Si pe gat voi ne bagati
Un banchet de vis frumos
Care noua ne e de prisos
Dar pe voi va multumeste tare
Caci de pe urma lui e veselie mare
Banutul zornaie duios in buzunare...
P. S. Sper sa ,,rupeti pisica de coada'', cum se zice, caci cu tarifele astea si cu mofturle de DJ (aparute peste noapte) chiar ca bataia de joc e in floare si la voi in scoala, scuza-ma, e nerusinare mare.
Am punctat review-ul de ieri. M-ai emotionat pana la lacrimi. Am copiii mici, inca, dar cu siguranta nu voi scapa de cele expuse mai sus. Privesti totul cu ochii unui parinte care sufera pt. puiul lui, ca multi alti parinti. Ma gandeam daca nu cumva unii dintre noi, parintii, privim gresit lucrurile, si cu asta nu as vrea sa jignesc pe nimeni. Ma gandesc daca nu de la noi au pornit toate astea. Dau doar un exemplu: o colega imi spunea anul trecut, foarte mandra, de sarbatori, ca au facut cadou invatatoarei, la clasa I, doar o geanta de 6.000.000 lei vechi si un parfum tot de vreo cateva milioane, cota fiecarui parinte fiind de 1 mil. Ma intreb daca fiecare mamica s-ar indura sa foloseasca asemenea parfum sau sa dea atatia bani pe o geanta? Eu nu. Si mai dau un exemplu. O clasa intreaga de la un liceu din Pitesti, face meditatie cu profesoara de matematica, in cadrul scolii, dupa ore, cu 400.000 lei vechi sedinta. Profesoara are grija sa precizeze caci cine nu vine risca multe. Parintii tac si platesc. Mi se pare a absurd. Directorul stie tot ce se intampla. Atunci ma intreb: a cui este vina, a parintilor care nu iau atitudine si incurajeaza intrun fel aceasta activitate sau a profesorilor care profita de "timiditatea" si "frica" parintilor? A parintelui care da atatia bani pt. un cadou de milioane sau a profesoarei care primeste cadoul? Exemplele negative pot continua, fiecare dintre voi poate da cate unul. Si atunci unde este ATITUDINEA? Sincer, nu m-am lovit de toate astea pana acum, dar cu siguranta voi lua atitudine. Am noroc, la baiatul cel mare, de o invatatoare care duce ultima generatie la bun sfarsit, tot respectul pt. dansa. Au fost in excursii la muzee, la case memoriale, la ZOO, la iarba verde, sumele fiind nesemnificative si nu a fost obligatoriu. Toate astea nu inseamna ca nu ma voi lovi de ce a patit si @TEOANCA, dar voi lua atitudine. Exista Consiliul Parintilor in cadrul fiecarei scoli in care ar trebui sa se discute toate aceste probleme intampinate. Ma ingrozesc citind cele de mai sus, dar cred ca ceea ce ne lipseste este Atitudinea si Curajul de a spune ceea ce gandim. Imi cer scuze daca am atins pe cineva, nu acesta a fost scopul, dar pur si simplu nu as putea sa stau sa privesc cum se intampla toate acestea, afectandu-mi in primul rand copilul. Felicitari TEOANCA pt. atitudinea pe care ai luat-o si iti doresc sa ai succes in lupta ta!
@anadragusin
Pe mine cu siguranta nu ma superi pentru ca ai dreptate.
Pentru ca ne-am desprins de realitate si ii desprindem si pe copiii nostri. Si in ajutorul afirmatiilor de mai sus vin cu discutia avuta cu unul din parintii (presedinte comitet parinti) de la clasa paralela (sunt 5 clase a XII-a).
Cand l-am sunat mi-a spus ca pe el nu-l "fac" cei... de euro ceruti de d-na diriginta si ca el nu e "gica contra " sa o supere pe doamna. Si daca nu-mi convine-adica nu am de unde sa platesc atatia bani-... sa fac eu un alt banchet cu clasa mea!
Nu a inteles, bietul ca daca noi renuntam, o clasa intreaga, le creste pretul lor. Din nou. Pentru ca gratuitatile profesorilor raman aceleasi!
Iti multumesc pentru incurajari.
Au mai ramas ceilalti parinti. Poate ca pe ei ii "fac"... de euro ceruti fara JUSTIFICARE.
Exact la genul asta de parinti ma refeream. Cu ei ar trebui dusa in primul rand lupta pt. ca nu fac decat sa favorizeze spaga, incorectitudinea si alte proaste obiceiuri fie ele de turism scolar sau educatie. Nu pot decat sa-ti tin pumnii stransi si sa-ti urez multa putere de convingere!
”Nu a inteles, bietul ca daca noi renuntam, o clasa intreaga, le creste pretul lor. Din nou. Pentru ca gratuitatile profesorilor raman aceleasi!
Unii oameni nu văd un lucru nici dacă le cade-n cap. Dar după ce le cade, încep să se întrebe de au cucuie şi în final se prind. Din păcate, de cele mai multe ori, îşi dau seama prea târziu. Iar ce mi se pare mie mai revoltător este că nu învaţă nimic din chestia asta. Dau din umeri "asta e n-ai ce să-i faci" şi gata, s-au consolat.
Spui că dacă renunţă o clasă le creşte lor preţul. Dar dacă renunţă 3 sau 4 clase? Dar dacă cei care nu sunt prea convinşi cer timp de gândire mai lung? În fond până la vară e destul timp, iar dacă plata s-ar face acum ar fi un Ultra Early Booking care ar trebui să vă aducă un discount de 50%.
Şi mai este un lucru care mie îmi dă cu virgulă. Banchetul este al elevilor. Este sărbătoarea lor de absolvire. Îl fac când vor, unde vor şi cu cine vor. Profesorii sunt INVITAŢI. Iar invitaţii au două opţiuni: să accepte sau să decline invitaţia. Nu pot pune condiţii unde să se desfăşoare evenimentul, în ce condiţii, care să fie meniul, cine să cânte, cine să filmeze şi nici să vină cu tot neamul.
Atâta timp cât banii sunt la voi, voi faceţi regulile. Pe nenea ăla nu-l "fac" câţiva euro, însă când se vor aduna s-ar putea să aibă o problemă. Iar dacă deja a dat avansul şi nu va mai putea renunţa, va afla că în umila noastră democraţie primii care au prosperat au fost curvele şi bişniţarii că ăştia cer banii înainte.
De aseara ma comport precum magarul lui Jean Buridan. Oscilez, nehotarat, intre doua optiuni: sa scriu inca un ecou la acest review... sa nu scriu... Ma straduiesc sa ma tin de regula "un review=un ecou". Sincer, asa mi se pare corect si, credeti-ma, n-o spun deloc pentru ca altii sa-si puna mana-n cap. Parol!! Drept dovada, iata, o comit si eu.
Insa, va rog, nu ma blamati! De vina e @TEOANCA, autoarea acestui atat de provocator review si-as vrea sa intelegeti acest "provocator" in sensul profund pozitiv. Macar prin prisma faptului ca uneste, nu dezbina.
Pentru ca ma stiti vorba lunga, o sa incep cu ceva care, aparent, nu are, nici macar pe departe, legatura cu topicul propus.
Ieri, ministrul de interne l-a demis pe seful Politiei si pe secretarul de stat Fatuloiu. Habar n-am ce hram poarta cei doi. Tot ce stiu e ce s-a vehiculat in media. Numai ca, in cel priveste pe domnul Fatuloiu, a reusit sa-si creeze o imagine curata. Ma rog, el si presa. Nu-i de ici de colo sa refuzi o mita de vreun milion de euro, nu-i asa? ! Pentru ca, dupa aia, sa mai si spuna pe un post de televiziune ceea ce, de altfel, stie cam toata lumea, "da' n-are probe": pe-acolo, pe la cap, sunt complicitati grave cu mediul infractional din tarisoara noastra. Daca mi s-a parut ca a aparut un dezechilibru, o deviatie de la cursul obisnuit al lucrurilor (puneti voi ghilimelele) m-am "linistit" repede. A aparut ministrul de interne (alaltaseara) la televizor "racorindu-l" pe guraliv. Vorbeste cam mult... Si, ca sa se-nvete minte, l-a dat afara. Asa ca, de la "Doamne-ajuta! " am revenit la acelasi "Doamne, trazneste-i! ".
Incercati, pe aceeasi linie, sa rememorati atatea cazuri in care cei care semnalau nereguli ori chiar infractiuni au fost indepartati la repezeala. Ca e transparent faptul ca se comite un abuz? Mai multe abuzuri? ! Cui ii pasa? !
Avem dreptul sa ne intrebam: catre ce ne indreptam? Intrebarea, desi indreptatita, mi se pare usor tardiva. Mai potrivit ar fi: unde o sa ajungem? Pentru ca de indreptat ne tot indreptam de multi ani...
Incercati sa va imaginati un studiu de piata cu o singura intrebare: care domeniu din societatea romaneasca a scapat de cancerul coruptiei? Daca vreti, puteti nuanta dupa aceea. Unde e negrul cel mai negru si in ce zone se dilueaza spre gri. Chiar, tare as fi curios sa aflu daca puteti pune degetul pe un domeniu anume si sa raspundeti: acesta!! Aici nu se fura din banii statului, nu se ia/nu se da spaga, nu se face trafic de influenta, etc.
La cestiune: cam cat de negru este negrul in invatamant? Observati, va rog, ca n-am intrebat daca este au ba. Atat de multi dintre voi au venit cu exemple incat ar fi o intrebare fara sens.
In ecoul de mai sus, vorbeam despre cei doi piloni, educatia si sanatatea... Nu e cazul sa dezvolt prea mult ideea. Insa doua-trei vorbe, ma gandesc, nu strica. Desi, la fel de bine, ma pot intreba la ce ajuta? !
In ce priveste sanatatea, banuiesc ca ati aflat, de exemplu, ca aproximativ unul din cinci romani sufera de diabet. Incidenta altor boli grave este, deasemeni, ingrozitoare la noi, in comparatie cu tari unde medicina preventiva si actul medical, in general, cu tot ce comporta aceasta notiune, este o chestiune serioasa, o prioritate grad "0". Credeti ca se poate face o conexiune intre sanatatea romanilor si "derapajele" din sistemul medical romanesc?
Invatamantul.
Daca ar fi sa desenati o curba a evolutiei calitatii invatamantului in Romania, credeti ca aceasta ar fi constant ascendenta sau invers? Eliminand, se-ntelege, extremele. Nu vorbim nici despre olimpici si nici despre familiile care-si trimit copiii la scoala doar pana acestia invata sa scrie si sa citeasca.
Nu incetez sa ma minunez cum, de la an la an, testele dupa care sunt evaluati elevii la finalul anumitor etape sunt din ce in ce mai putin solicitante. Oare de ce? Nu cumva pentru ca se tot incearca sa se vopseasca in roz o realitate trista? ! Nu cumva pentru ca bagajul de cunostinte al elevilor reflecta nivelul profesional al dascalilor? Simptomatic: in vreme de nivelul invatamantului involueaza constant, onor Academia Romana ne readuce la scrierea lui "I" (nu am diacrititce, I de la Invatamant) din "a" ba, mai mult, daca tot e prea greu pentru scolari sa puna cratima acolo unde-i e locul, se gandeste ca mai bine renuntam s-o mai punem. Te doare capul!!
Scoala romaneasca este mediul care naste un paradox incredibil: un numar crescand de absolventi de liceu de un nivel jalnic, insa, in acelasi timp, tot mai multi absolventi cu studii superioare. Indrazniti sa emiteti o parere despre cat de destepti vor fi fiind acestia din urma? Vor contribui ei, realmente, la cresterea nivelului nostru, ca natiune? Ce fel de viitor cladesc? Pentru ei, pentru copiii lor? ! Exodul catre alte tari li se pare singura solutie. Si, trebuie remarcat, cei care pleaca sunt, de regula, cei mai buni.
Aveti vreo idee daca o fi vreo legatura intre aceste realitati si faptele pe care, aproape toate ecourile de mai sus (ca sa nu mai vorbim de review), le descriu?
Nuantari.
NU GENERALIZEZ! Nu am nici un dubiu ca exista dascali de toata lauda. Ca si medici, de altfel. Dascali si medici care au inteles ca profesia (profesiile) lor face parte din categoria celor VOCATIONALE! Sunt oameni de aceeasi factura sufleteasca si morala ca si misionarii evului mediu, care mergeau sa propovaduiasca cuvantul Domnului in locuri unde, stiau bine, aveau sanse mici sa ramana-n viata. Asta nu-i oprea sa-si urmeze VOCATIA.
In aceeasi categorie ar trebui sa se afle si cei care ne conduc. Politicienii. Cei care simt ca nu mai pot fi medici, strungari, invatatori, ingineri, geologi, oameni de afaceri, pentru ca grija pentru poporul lor nu-i lasa sa doarma. Si atunci, ignora interesul lor, punand deasupra interesul meu si-al vostru.
O sa-mi spuneti ca nu e doar vina dascalului si a medicului. Ca de vina e, in primul rand, sistemul. Ca sistemul inseamna, in primul rand, STATUL cu organismele (tentaculele) sale, dar si noi, parintii, cei care suntem datori sa le impregnam copiilor in ADN "cei 7 ani de-acasa". Ca, ingrijorati de viitorul lor, suntem dispusi sa facem compromisuri. Astfel incat, chiar daca, in adancul nostru, stim ca e incorect, dam spaga. Ori inchidem ochii atunci cand altii o dau, iar noi doar incuviintam.
Nu cumva putem corela si atitudinea noastra, a parintilor, cu fenomenul degradarii situatiei din invatamant? Inutil sa raspundem, nu-i asa?
Cum vi se pare o societate in care copiii se vor stradui sa inteleaga sensul unor cuvinte lipsite de continut cum ar fi: cinste, onoare, principii doar din DEX? !
Zic si eu ca @Bubumaia – m-am tot gandit … sa scriu … sa nu scriu …
@Teoanca, eu cred ca trebuie sa te calmezi, serios … si o sa motivez…
Am trecut prin toate aceste lucruri, m-am ingrozit ca si tine, uneori m-am supus, alteori m-am revoltat, insa pana la urma majoritatea a invins minoritatea …
Mai nou, pana si copiii de gradinita nu-si mai serbeaza ziua de nastere sau de nume acasa sau servind cu bomboane la scoala, ci invitandu-si toti colegii la o sala de joaca … Parintii se supun, pai daca copilul lor a fost invitat de alti colegi, nu trebuie sa faca si ei la fel? Si in loc sa faca un tort sau niste prajituri asa cum ar fi normal si sa invite cativa copii acasa, platesc cateva sute de lei noi ca sa petreaca copilul doua ore la o sala de joaca. Si acolo ce se intampla? Se servesc de regula produse tip fast-food, iar copilul iese transpirat tot, agitat si plangand ca vrea sa mai stea, iar totul se transforma intr-o adevarata tragedie.
Revenind la problema ta, nu vreau sa te “sperii”, dar sa stii ca abia dupa ce va termina liceul vor incepe greutatile mari. De ce? Pai, probabil copilul doreste sa faca o facultate in Bucuresti, iar daca va reusi la una din acelea care nu au locuri in camine, bucuria ta va tine doar trei zile. Dupa 3 zile vei intra intr-un adevarat “hatis”, adica vei cauta fie ceva cu chirie (dar costa!), fie vei incerca sa dai “spaga” sa obtii un loc la camin – si asta pentru ca “bobocii” de anul I nu prea au multe drepturi… Apoi, nu mai exista cantine si vei umbla sa cumperi un frigider in cazul in care copilul va sta la camin … iar dupa aceea, saptamanal, te vei intreba ce mancare sa mai faci si te vei duce sambata sau duminica la gara, sa mituiesti mecanicul sau pe cel care controleaza bilete ca sa-ti ia sacosa …Te linistesti 2-3 zile si apoi iar o iei de la inceput … O sa faci sute de chiftele, de snitele si copanele in anii cat baiatul va fi student …Ei, vine si ziua cand termina facultatea … Ce te faci daca vrea sa ramana in Bucuresti? Pana isi gaseste un loc de munca mai bine platit, trebuie sa-l ajuti, sa “cotizezi” adica la cheltuielile cu chiria, ca nu-l mai tine in camin … Sau … vei face un credit ipotecar si ii vei lua baiatului o locuinta, ca decat sa plateasca chiria, mai bine plateste o rata, casa e a lui …
Ce zici? Ti se mai par grele problemele pe care le ai in prezent?
Excelent,@ ascent, sunt convinsa ca @teoanca s-a calmat... la asa un scenariu apocaliptic, in care suferinta de acum in perspectiva celor viitoare este minimalizata, cercurile infernului dantesc nu sunt decat un fel de cercuri olimpice la olimpiada parintilor.
E si asta un punct de vedere, dar are efectul Prozacului... te blegeste, iar daca-i adaugi un pic de vodka, ai o stare pseudo maniaco-depresiva. Cred ca tot @bubumaia ma convinge, pe mine cel putin, ca parintii au si ei vina lor, si ca atitudinea (s-a mai spus mai sus de vreo zece ori), verticalitatea si lipsa compromisului ar fi mai sanatoase, daca vrem urmasi sanatosi (la cap) si intregi (la trup).
@ Teoanca , du-te la scoala , spune-ti opinia si anunta ca cine se atinge de copilul tau o sa aiba de-a face cu tine , cu toate consecintele. Eu asa am facut ...poveste lunga , te asigur ca da rezultate , mama leoaica aparandu-si puiul ....
@Tora Ingrid - m-ai distrat... nu am avut nicidecum intentia unui scenariu apocaliptic...
Iar despre vina parintilor am scris si eu in prima parte a ecoului... sunt total de acord in aceasta privinta, iar exemplul pe care l-am dat eu nu era nici macar la cerinta educatorului...
Acum am citit si ultima parte a ecoului tau ...Mi-ai adus aminte de un lucru pe care l-am facut si noi parintii ... Am facut greva ... am zis ca noi vrem sa invete copiii nostri engleza si nu germana, acum insa ma gandesc ca poate era mai bine daca invata germana, engleza stiu toti ...
Am contactat conducerea colegiului si... stupoare: Asa e traditia! Detalii aici
Anca, da-mi un contact pe redactie@observatorulph.ro ca vreau sa fac tam tam in presa locala
Marius Nica, observatorulph.ro si Alpha TV
@observatorul, o întrebare: "forumul" comentariilor de pe site-ul vostru, este moderat? Şi o rugăminte: AmFostAcolo.ro NU este un site dedicat reclamaţiilor din turism, cum ai scris acolo, ci impresiilor turistice de orice fel. Poate corectezi în text, te rog. Mulţumesc.
@bubumaia,
Si eu, ca si tine, m-am tot uitat, cand la o gramada de fan, cand la cealalta, riscand sa mor de foame in final, precum urecheatul lui Buridan... In final, ma decid sa dau un raspuns intrebarilor tale, intre care una ma framanta si pe mine cel mai mult: incotro ne indreptam?
Sunt convins, inca mai exista profesionisti, in toate domeniile. Oameni care au invatat si-si fac meseria cu pasiune, cu altruism cu buna credinta si cu acel sentiment al apartenentei la un angrenaj care are nevoie de acea rotita pe care o reprezinta fiecare in societatea asta.
Sunt meserii si meserii...
Strungarul isi aseaza bucata de metal in mandrina si incepe sa muste din materialul de lucru, cu voluptatea cu care ar musca dintr-un mar, in final rezultand piesa cu profilul dorit.
Taranul, musca din pamant cu plugul, cu grapa, discul, sapa, apoi ingrijeste planele pe care le cultiva, cum stie el mai bine, pentru ca in final sa puna pe taraba de la piata, rodul muncii lui de cateva luni bune...
Atunci cand lucrezi cu otel, alama, bronz, pamant... nu iese mai nimic daca nu pui iubire, pasiune, daca nu te apleci cum se cuvine asupra obiectului muncii tale, oricare ar fi el. Dar sunt meserii in care obiectul muncii este omul, cu sentimentele lui, cu aspiratiile lui, cu bucuriile si tristetile lui... cu tot ce inseamna el in tot ce este vizibil dar si in intimitatea lui, invizibila, profunda.
Cei ce lucreaza cu un asemenea "obiect al muncii", sunt dotati de cele mai multe ori cu mai multa OMENIE, sunt altruisti, zambitori, insufla optimism, dau suflet din sufletul lor pentru ca rezultatul muncii lor sa fie cel asteptat.
Acum trec la o speta pe care ti-o supun spre analiza, @Bubumaia.
Doi tineri casatoriti, la capatul a noua luni de frumoasa asteptare, devin parinti. Copilul, da semne ca ceva nu este in regula cu el, este hipotonic, cam fara vlaga, venit pe lume in urma unei cezariene, pentru ca se constatase la ultima ecografie ca statea cam nemiscat in lichidul amniotic in care ar fi trebuit sa se zbenguie liber... dar se pare ca avea un cordon ombilical mult prea scurt, ceea ce ii ingradea libertatea miscarii.
Oarecum alarmata, tanara familie solicita parerea unui medic specialist, neurolog. Acesta vine, vede, si se pronunta: " asteptati-va la ce este mai rau, copilul este grav bolnav, are o maladie incurabila ".
Trece timpul, greu pentru cei doi tineri parinti... Dupa vreo saptamana de la nastere, copilul incepe sa-si revina, incet, incet... incepe sa inghita singur din biberon (pana atunci fusese hranit printr-un tubulet de plastic introdus pana in stomac, prin cavitatea bucala). Incepe sa se miste din ce in ce mai bine, ia in greutate, se dezvolta frumos, are o buna mimica si o buna relationare cu mediul si cu parintii lui, face fizioterapie de cateva ori pe saptamana cu o persoana calificata. Pare ca handicapul cu care a venit pe lume, incet, incet se pierde si totul a fost un vis urat, al celor doi tineri parinti a caror bucurie, la nasterea copilului, a devenit o mare tristete...
Viata merge inainte... Viitorul va spune daca diagnosticul initial, prezumptiv, a avut sau nu vreo legatura cu realitatea...
Cine poate sti ce va urma?
Nu vreau sa acuz pentru lipsa de profesionalism, pe nimeni! Dar va intreb: daca ati fi in situatia unui medic, care ar trebui sa se pronunte intr-un caz care aparent este grav, ati da un verdict devastator pentru sufletele celor in cauza???
Ori ati cauta sa induceti o posibilitate de bine, o raza de speranta?
Eu... va rog sa ma credeti, nu as putea sa dau o veste proasta nimanui, indiferent cat de strain mi-ar fi.
Poate gresesc, va rog sa ma scuzati!
@Raoulp55 (cu „R” mare), intr-un aliniat al ecoului tau, mi-ai scris initiala nickname-ului cu majuscula, desi protocolul virtual al internetului nu impune acest lucru. Asta, pentru mine, are o semnificatie clara: caracterul si educatia te obliga la o exprimare corecta. Jos palaria!! Incerc si eu, la fiecare text, sa raman bun prieten cu limba romana si, atat cat ma duce mintea, cu bunul simt. Uneori nu prea-mi iese... vezi un „cel” de mai sus, unde tare bine i-ar fi stat unei cratime... Nu m-as fi straduit sa scot in relief chestia asta daca nu ma ratoiam, in acel ecou, pe exact aceasta tema.
Sincer, cand am vazut ca ecoul tau mi se adreseaza direct, m-am pregatit sa ripostez. Pana la urma, constat ca parerile noastre nu sunt divergente. Doar ca, atunci cand vorbesti despre meserii si meseriasi, tu introduci un fel de poezie in ecuatie. Eu as fi fericit ca cel care face galeti sau suruburi sa-si iubeasca cu tot sufletul nevasta si copiii si, cand e la munca, sa faca o galeata sau un surub „cinstit”, care sa faca exact ce se asteapta cumparatorul sa faca... adica ma gandesc ca ar fi suficient ca munca pe care meseriasul o face sa nu-l plictiseasca... sau sa-l irite... si nu ma pot impiedica sa ma gandesc la cei care, pe-aici, pe la noi, sunt nevoiti sa lucreze cu publicul. Stiti voi, cei de la ghisee, de exemplu...
Daca vrei sa nuantam, as zice ca, pe langa meseriile vocationale, despre care vorbeam eu, sunt cele care umplu firescul vietii noastre de zi cu zi. Cele care asigura traiul fiecaruia.
Exemplul medical pe care-l invoci pare desprins dintr-un episod din „Viata bate filmul”. Sau din cele americane de gen, care au si lansat un „trend” in aceasta felie a vietii noastre.
Daca n-o sa fie un medic sau altul care sa ma puna la zid, indraznesc sa spun ca, tot uitandu-ma la serialele de gen mentionate mai sus, am sesizat o chestie. In materie de „ce-i spun pacientului bolnav de o boala incurabila”, medicii de la noi adoptau linia pe care, din cate-mi dau eu seama, ai adopta-o si tu, daca ai fi medic.
„ Mai bine nu-i spun ca mai are cateva luni de trait”.
„La ei”, lucrurile par sa stea un pic altfel.
Mie mi se pare ca „la ei” e un fel de relatie bine convenita intre pacient si medic. Un fel de „spune-mi cum stau, ca sa stiu ce am de facut in restul vietii mele”. Daca mie mi se pare ca este o atitudine corecta, din punctul de vedere al medicului?
Da. Chiar daca, Doamne fereste, eu as fi cel in cauza! Nu medicul, se intelege...
Paranteza: am pierdut un bun si drag coleg de liceu care a trait o ultima perioada a vietii lui in cunostinta de cauza. Dumnezeu sa il aiba in paza lui! Nu vreau sa intru in detalii.
Asta e o latura a problemei ridicate de tine.
Cealalta latura de discutat este aceea in care un medic iti spune ca mai ai de trait vreo 6 luni... sau un an... sau 3 zile. Chestie care nu are nici un punct comun cu realitatea. Adica, cu extrapolarile de rigoare, cam ce zici tu ca s-a intamplat in exemplul tau ipotetic (au ba...).
Concluzia mea: daca diagnosticul initial pe care doctorul l-a comunicat este cel real, nu cred ca ar trebui condamnat pentru faptul ca l-a facut cunoscut „apartinatorilor”.
Daca medicul in cauza a indus in eroare bolnavul ori familia, punand si comunicand un diagnostic fatal, care, in cele din urma, se dovedeste a fi fals? ! Ooof! Mie mi se pare suficient de grav pentru a pune la indoiala, in primul rand, competenta acelui medic.
Pe urma, cum anume ar trebui sa faca acest lucru, cu ce cuvinte, cum sa formuleze o asa propozitie sau fraza? ! Ei bine, daca nu exista, atunci cred ca ar trebui initiate cursuri speciale pentru medici, ca sa poata face fata unei astfel de situatii. Pentru ca socul celui care primeste vestea, sa fie cat mai atenuat posibil.
Privit din alt puncrt de vedere, am senzatia ca medicii se straduiesc sa fie cat mai detasati de suferintele pacientilor / familiei. O fi, oare, daunator actului medical simpatia medicului fata de suferintele bonavului? ! Ori e doar un mecanism de aparare? !
Ma abtin sa mai comentez termenul de „apartinator”. Mi se pare, daca nu cinic, cel putin neinspirat...
@TEOANCA, @bubumaia,
am profitat de imprejurare, de ecoul lui Bubu, pentru a scoate in evidenta cat de importanta este pregatirea profesionala, cea pe care o poate da numai scoala facuta la zi, nu cea facuta la fara frecventa, cea facuta pe bune, nu cea facuta pe bani, cu diplome obtinute prin munca asidua, nu cumparate ca la piata; apoi, a fi doctor, medic, asistenta medicala, nu inseamna a fi veterinar... sufletul omului este un ceva delicat, nu poate fi calcat in picioare tocmai de unul care a facut un juramant, la absolvirea facultatii de medicina umana. Poate ca medicii de dincolo, dau verdicte pe fata... dar sunt convins, o fac atunci cand au o baza, au niste analize in fata... nu o fac pe bajbaite, ca in cazul de fata... care se dovedeste, din fericire pentru cei doi tineri si micutul lor, un caz de diagnostic gresit.
Pe urma, ceea ce nu prea s-a inteles, este aspectul umanitar al meseriei de medic. Atunci cand, domnule doctor, nu esti sigur de tine, lasa o portita deschisa unei evolutii favorabile. Domnule doctor, inca nu esti Dumnezeu!!! Si nici nu vei fi vreodata, indiferent cate cazuri ai rezolvat in viata ta...
Sa ne vedem cu bine!
Pana atunci, hai sa fim mai buni, sa ne spunem lucruri frumoase... Cele rele, de vor fi sa vina, vor veni oricum... macar noi, cei de pe-aici, sa ne facem viata frumoasa; ne este la indemana!
@raoulp55,
Incerc sa inteleg ce s-a intamplat cu diagnosticul acelui copilas... o boala incurabila nu inseamna o boala mortala, ci doar una ce nu se poate vindeca.
Pricep ca neurologul a spus ca acest copil va ramane vesnic cu probleme... ca nu se va dezvolta normal. Straniu e ca din cate stiu eu tocmai bolile neurologice sunt cele mai imprevizibile... la un accident vascular, de exemplu, niciodata nu poti da un prognostic... granita dintre viata si moarte e infinitezimala.
Cunosc un caz cu astfel de accident vascular, un domn care nu a mai vorbit de 5 ani, dupa accident, acum a inceput sa vorbeasca, ince-incet, ca un copil de 2-3 ani.
Familia lui il sustine si l-a sustinut intotdeauna... medicina nu prea ii mai dadea sanse... conform statisticilor.
Exista si minuni pentru ca exista Dumnezeu... si copilasul acela e una dintre acele minuni, poate... nu stiu...
Ca om, nu sunt de acord sa dai verdicte... sa spui cuiva ca mai are de trait o luna, un an sau zece... de fapt nimeni nu poate anticipa asta... doar Dumnezeu, stie cand ii vine fiecaruia ceasul.
Ca profesionist, ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi in care nu trebuie sa dau o veste rea cuiva... ca nu trebuie sa le spun parintilor ca unicul lor copil are leucemie... sa spun sotului ca sotia lui va ramane fara vedere, prietenului celui mai bun ca tatal lui are cancer...
Din pacate, cineva trebuie sa o faca... ii multumesc lui Dumnezeu de fiecare data ca nu sunt eu aceea...
END OF STORY
CANTEC
George Cosbuc - 1896 Fire de tort
A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang,
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia;
-"Lup flamand cu trei cojoace,
Hai la maica sa te joace" -
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
-"Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac! "
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus:
-"Puiul meu e bun si tace,
Nu ti-l dau, si du-te-n pace!
Esti sarac, dar n-am ce-ti face!
Du-te, du-te! " Si s-a dus.
Si-a venit un Negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat, ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca! "
Si-a plecat.
Wm de serviciu, te rog inchide acest topic (sau cum ii ziceti voi). Iti multumesc.
OK!
Acum, cine-i mama si cine-i puiu', cred ca am priceput cu totii. Dar, cum ar spune cu vocea blanda Caragiu, mai ramane sa vedem cine-i Lupu', unde a plecat, de ce si, mai ales, cu cine?
Fir de discuție ÎNCHIS - nu se mai pot scrie ECOURI.
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI