Dresda și Berlin sau primul contact cu vestul

TIPĂREȘTE

După ce am scris 2 articole de epocă — vezi impresii, vezi impresii — am prins curaj și o să mai scriu, neavând în acestă perioadă nici un fel de vizită nicăieri și implicit nici teme actuale despre care să scriu.

Îmi aduc aminte de o perioadă a covidului când eram închiși cu toții și fie scriam despre vizite din trecut fie căutam teme despre orice. N-am să uit articolul lui tata123 când scria despre natura din imediata proximitate a locuinței vezi impresii. Cred că nu se supără menționând acest articol :)

Așa și eu acuma caut teme de scris despre orice.

În articolul prezent este vorba despre prima călătorie în zona vestică a Europei după mulți ani de restricție turistică. Primul meu contact cu vestul era totuși cu o fostă țară din blocul comunist DDR (Republica Democrată Germană) proaspăt reunificată cu RFG (Republica Federală Germană) în 3 octombrie 1990. Vizita mea avea loc la 7 luni după acel eveniment istoric în luna mai 1991.

În articolul prezent voi scrie predominant despre Dresda și Berlin deoarece de acolo am primele impresii.

Despre călătoria mea din 1991

Deoarece doream foarte mult încă din 1990 să văd mai multe țări decât cele din imediata vecinătate a României a trebuit să pregătesc călătoria. Aveam nevoie de viză care am și obținut-o la consulatul german din Sibiu. Aveam nevoie de bani pentru călătorie și pentru a schimba în mărci germane. Nu știu cum circulau pe atunci autocarele între est și vest deoarece la sfatul cuiva am optat pentru călătoria cu trenul. Biletul tip circuit l-am cumpărat de la agenția CFR din Sibiu situată pe strada Nicolae Bălcescu. Și acum îmi aduc aminte de bilete, erau 2 cartonașe ștampilate pe care erau scrise cu pixul toate orașele prin care am trecut. Era un bilet dus și un bilet întors. Din neglijența angajatei de la agenția CFR era să primesc o amendă usturătoare din Germania. A uitat să treacă itinerariul complet (mai exact la biletul de dus era trecut penultimul oraș ca și destinația finală și la biletul de întors începea cu acel oraș) Degeaba am tot explicat la nașul de Germania că este vorba de un circuit european compus din cele 2 bilete. Până la urmă greu dar tot a înțeles că a greșit cea de la agenție, a zâmbit și m-a lăsat în pace.

Ca și idee biletele respective de tren erau echivalente cu 11 salarii ale mele de atunci, deci aproape munca unui an, dar de vină poate fi și inflația care atunci a început s-o ia razna :

În circuitul respectiv am traversat următoarele țări/orașe: Ungaria, Cehoslovacia, DDR (proaspăta Germanie unificată cu RFG), fosta RFG și retur prin Cehoslovacia. La toate granițele între țări a avut loc controlul pașaportului și bagajelor, destul de meticulos, mai exact scos tot din valize.

Pe tot drumul din Sibiu până în Dresda (oraș din fosta DDR) nu m-am dat jos in tren. Am ajuns într-o dimineață și prima impresie a fost că am ajuns în vest. În gara centrală m-a întâmpinat o firmă luminoasă AEG mare și roșie (de la firma de electrocasnice) cât toată fațada gării doar că era amplasată în interior. Ever în viața mea de până atunci nu am mai văzut așa ceva. Destul de dificil am reușit să procur bilete pentru mijloace de transport în comun, tramvaie în cazul meu, și am ajuns la locul de întâlnire la un seminar pe teme muzicale organizată pe plan internațional. Acolo m-am întâlnit cu o fostă cunoștință din Sibiu, pianistă care mi-a facilitat această vizită, bineînțeles pe considerentul că eu pe vremea aceea stăpâneam destul de bine pianul... Seminarul a ținut cca 5 zile, suficient pentru a rămâne timp liber pentru vizite turistice. Cazarea și masa au fost gratuite mai exact s-a dormit într-un internat școlar și s-a mâncat într-o cantină. Dar pentru mine la acea vreme cazarea a fost ca într-un hotel iar mâncarea pur și simplu delicioasă. Seminarul a constat din întâlniri pe teme muzicale cu profesori universitari sau cu artiști. Consider că toate au fost constructive și în unele cazuri interactive. Am putut participa și la câteva concerte simfonice printre care cel mai memorabil concert a fost între ruinele Frauenkirche.

După finalul seminarului m-am îndreptat tot cu trenul spre Berlin proaspăt unificat și cu zidul căzut. Dacă pentru Dresda am avut cca 4 zile libere pentru vizită, pentru Berlin am avut doar una singură dar asta de zori până la lăsarea serii. În următoarele voi povesti ce am văzut în Dresda și Berlin în luna mai al anului 1991.

Dresda

Dresda capitala Landului Saxonia are 550000 locuitori. Trecutul muzical datează încă din secolul XIX, dar Dresda era și centrul literaturii germane. Dresda era unul din cele mai bogate orașe ale Germaniei. Din păcate în 1945 în timpul celui de-al doilea război mondial Dresda a fost bombardată masiv de către forțele aeriene aliate anglo-americane. Au murit destui dar ceea ce m-a mișcat pe mine personal și n-am să uit niciodată în primăvara anului 1991 majoritatea ruinelor erau lăsate în paragină, înconjurate doar de garduri și inscripționate ca la muzeu. Probabil în prezent majoritatea sînt reconstruite.

Voi scrie câteva cuvinte despre obiectivele vizitate atunci și despre ce îmi mai aduc aminte acum.

Zwinger

Îmi aduc aminte de Palatul Zwinger. Construit în stil baroc începând cu 1711 în apropierea râului Elba găzduiește multe opere de artă. Bombardată în 1945 a fost reclădită/renovată. Renovări au avut loc și în mileniul nostru. Eu acum îmi aduc aminte de fațadă și de curtea interioară cu fântânile arteziene.

Frauenkirche

Cea mai vie amintire este despre această biserică barocă evanghelică-luterană. A fost cea mai atipică vizită din viața mea. Biserica construită în 1726 a fost bombardată aproape până la temelie în 1945 de către forțele aliate anglo-americane. Au rămas mai exact 2 fațade înguste și înalte plus un morman de ruine cu o înălțime considerabilă. Autoritățile din DDR au lăsat ruinele fix așa cum au fost bombardate, au crescut arbuști, copaci pe ruine acolo.

Așa am găsit și eu ruinele dar în timpul vizitei a fost organizat un eveniment muzical deosebit între ruine un concert. Într-un spațiu interior liber de moloz au fost amplasate scaune pentru spectatori și în locul unde a fost cândva altarul au stat artiștii și au cântat la instrumente.

Totul a avut loc sub cerul liber, acest concert m-a marcat toată viața și acum mi se face pielea găinii când mă gândesc... aveam în cap numai ororile războiului și mă uitam în sus dacă nu cumva vine vreun avion să ne bombardeze...

Din fericire încă din acel an s-a început îndepărtarea molozului și reconstrucția, iar în prezent putem observa cea mai faină biserică din Dresda și din acest land.

Biserica se află în apropierea râului Elba. Îmi aduc aminte de zona de promenadă din apropierea râului.

Semperoper Dresden

Nu departe de palatul Zwinger și râul Elba se află opera de stat. Clădirea renascentistă s-a construit între 1871-1878 și probabil ați ghicit în 1945 a fost bombardată până la temelie. Această clădire a fost reconstruită între 1977-1985 astfel am putut-o admira personal.

Cazarea a avut loc pe malul opus al râului Elba, astfel în fiecare zi de vizită spre centrul istoric am folosit tramvaiele și traversat unul din podurile de peste acest râu.

Palatul Pilnitz și croazieră pe Elba

Una din cele mai frumoase vizite a fost o croazieră cu o ambarcațiune specifică locală pe râul Elba. Traseul a fost unul standard între un port turistic din Dresda și Palatul Pilnitz. Palatul o fostă reședință de vară a fost construită între 1720-1826. Nu a fost bombardată dar în 1818 a ars complet și a trebuit reclădită. De pe ambarcațiune am putut admira peisajele din împrejurimile Dresdei.

De vizitat am vizitat mult mai multe dar cam atât îmi aduc aminte acum, precum și sutele de șantiere deschise chiar în acel an, începutul reclădirii Germaniei estice.

Berlin, sau ce am văzut în 1991

Așa cum am povestit mai sus am avut o zi întreagă pentru vizite. Am vizitat ce era mai important, simbolurile Berlinului. La fel ca și în Dresda am văzut mai multe dar doar de câteva îmi aduc aminte acum și voi scrie câteva cuvinte despre ele. Ajuns în Berlin precum Robinson Crusoe am dorit să urc în cel mai înalt punct al orașului. Asta ca să pot observa ce mai este de vizitat pe jos. S-a putut contra cost și cu ajutorul unui lift.

Turnul de televiziune din Berlin

Turnul Alex care a primit porecla de la piața de sub el Alexanderplatz a fost construit între 1965-1969. Are 368 m înălțime. Puntea de observație unde m-a urcat liftul se află la 204 m. Nu îmi mai aduc aminte câți DM am dat pentru acces dar vederea de sus și prima experiență cu liftul rapid a meritat toți banii. De sus am putut să văd ce obiective vizitabile pentru mine s-ar afla în apropiere plus că fostul zid care despărțea cele 2 Germanii încă în mare parte era acolo. Astfel am putut observa și zidul care despărțea cele două Germanii.

Poarta Brandenburg

Poarta triumfală clasicistă a fost construită între anii 1734-35. Pe acea vreme în jurul Berlinului a existat un zid (nu are nimic de a face cu zidul construit în 1962 și demolat în 1989) Acel zid nu era de apărare, avea rol vamal și existau mai multe porți inclusiv poarta Brandenburg. Ulterior s-a demolat și s-a reclădit între 1789-1793 așa cum o vedem în prezent.

Reichstag

Parlamentul german (Reichstag) a funcționat la început în Palatul Prusac (începând cu anul 1867) Ulterior a fost nevoie de o clădire mai mare. Reichstagul de astăzi s-a construit între 1884-1894 în stil renascentist. În 1933 a ars, în 1945 din nou. Acum se numește Bundestag și ultima renovare a avut loc între 1994-1999. Eu am văzut clădirea înaintea acestei perioade, încă îmi aduc aminte.

Potsdam

Nu se află chiar în Berlin dar am dorit să ajung acolo cu trenul, erau doar 35 km de călătorit. Potsdam este capitala landului Brandenburg. Acolo am vizitat Palatul Sanssouci construit în stil rococo și parcul aferent imens. Castelul a fost construit la ordinul lui Frederic al II-lea al Prusiei.

Seara am urcat în tren și am continuat călătoria mea spre Hanovra. Poate voi povesti o dată și despre partea a doua a călătoriei mele.

---

VIZUALIZĂRI: 238 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI