Revelion în Viena 1992/93

TIPĂREȘTE

Nu am mai găsit nici un banc cu austrieci și pentru că am intrat însfârșit în Schengener staten n-am mai pus nici unul la început. Am mai scos un articol made by... cum a fost atunci... dar gata, am terminat definitiv, de acum încolo voi trăi în prezent și eventual în viitor visând călătorii pe lună :)

În aceste zile magice când am pășit mai mult sau mai puțin treaz în noul an (vorba aia surprinde-și ficatul și cu niște apă după revelion ) iar vestea lui Cornel despre o nouă întâlnire AFA (vezi impresii) ne-a dat din nou motiv să fim veseli și să uităm de tot ce înseamnă negativ pe această lume am continuat să fac ce știu eu mai bine în timpul liber, mai exact să scriu. Da, este o modalitate excelentă de a consuma timpul liber din dotare, scrisul pe AFA.

În acest an 2025 cu o vârstă fragedă de doar 5 zile, eu am început deja în primele minute/ore ale sale să scriu ceva aici pe AFA. Era vorba despre revelioanele petrecute în anii care s-au dus iremediabil. Erau și revelioane mai fericite (cele mai multe) cât și nefericite (din fericire puține de tot)

vezi impresii

Și pe cât îs de defect, dar memoria pare să fie încă în stare de funcționare bună voi descrie în următoarele un sejur de epocă, mai exact cum am petrecut eu revelionul + anul nou într-o țară în care nu am visat vreo dată să ajung cel puțin până în perioada respectivă.

Bună întrebare, era o perioadă când mergeai în vest, Germania de exemplu (tot cu viză plus pașaport bineînțeles) dar trebuia să ocolești Austria complet. Adică circulai prin Ungaria, Slovacia, Cehia și pe urmă intrai în Germania. Și nici n-am încercat vreodată dar din auzite viza de Austria o obțineai mai greu un pic, chiar și în condițiile în care aveam și acolo ceva neamuri ce-i drept mai îndepărtate și cu puțin contact între noi.

Dar vorba aia să mai mergi și pe la biserică că este bine, acest sejur a fost facilitat prin biserica frecventată de mine. Era vremea când mergeam în chorul bisericii, mai participam la ore de religie, sau activ la anumite spectacole /piese de teatru legate de crăciun. De fapt această minune se întâmpla chiar de cărciun, în crăciunul anului 1992 când biserica noastră din Sibiu a fost invitată să participe activ cu câțiva membri la reuniunea Taize organizată în acel an 1992 în Viena. Din acel moment toată logistica necesară era în mâinile organizatorilor în începând cu predarea pașaportului, primirea vizei și altele asemenea.

Comunitatea Taze este o comunitate monastică creștină de bărbați inițiat de fratele Roger Louis Schutz Marsauche în Taize în 1940, o comună din Franța.comunitatea era formată din peste o sută de bărbați din mai multe țări care reprezintă în principal ramurile creștine romano-catolice și protestante. Viața lor se concentrează pe rugăciune și muncă.

Taizé a creat un stil unic de muzică religioasă care reflectă natura meditativă a comunității. Muzica Taizé dezvoltă fraze simple, de obicei versete din psalmi sau alte părți din biblie, repetate sau cântate în canon. Repetiția dorește să ajute meditația și rugăciunea. Instrumentația este formată în jurul chitarei vioarei și a altor instrumente.

Comunitatea, deși ca origine vest europeană, caută să primească persoane și tradiții de pe întregul glob. Internaționalizarea este vizibilă chiar și în muzică și rugăciune Sunt incluse chiar și cântece din tradiția ortodoxă.

Modele de muzică și rugăciune pot fi auzite pe site-ul comunității

Comunitatea Taizé a devenit o destinație importantă de pelerinaj creștin. Mii de pelerini călătoresc anual spre Taizé.

Rutina zilnică Taizé este una de ore intense de rugăciune. O zi tipică include următoarele activități:rugăciune de dimineața, micul dejun, studiul biblic, discuții în grupuri, rugăciune de amiază, prânz, muncă după amiază, studiul bibliei, discuții cu frații, cină, rugăciune de seară.

Urmând regula benedictină 'Ora et labora' (Roagă-te și muncește), toți pelerinii sunt invitați să participe în acest aspect de viață comună în comunitate fie prin spălarea vaselor sau curățarea utilităților comune, contribuția fiecăruia lucrează spre beneficiul tuturor.

Cât despre întâlnirile europene de anul nou la care am avut ocazia să particip au început în anul 1978 în Paris și au continuat în 1979 -Barcelona, Spania1980 -Roma, Italia1981 -Londra, Regatul Unit1982 -Roma, Italia1983 -Paris, Franța1984 -Köln, Germania1985 -Barcelona, Spania1986 -Londra, Regatul Unit1987 -Roma, Italia1988 -Paris, Franța1989 -Wroclaw, Polonia1990 -Praga, Cehia1991 -Budapesta, Ungaria1992 -Viena, Austria1993 (la acesta am participat) -München, Germania1994 -Paris, Franța1995 -Wroclaw, Polonia1996 -Stuttgart, Germania1997 -Viena, Austria1998 -Milano, Italia1999 -Varșovia, Polonia2000 -Barcelona, Spania2001 -Budapesta, Ungaria2002 -Paris, Franța2003 -Hamburg, Germania2004 -Lisabona, Portugalia2005 -Milano, Italia2006 -Zagreb, Croația2007 -Geneva, Elveția2009 -Bruxelles, Belgia2009 -Poznan, Polonia2010 -Rotterdam, Regatul Țărilor de Jos2011 -Berlin, Germania2012 Roma, Italia2013. Strasbourg, Franta2014. Praga, Cehia2015. Valencia, Spania2016. Riga, Letonia2017 Basel, Suisse2018. Madrid, Spain2019. Wroclaw, Polonia2020. Torino (suspendat, covid) În câteva orașe sau repetat întâlnirile de ex Roma, Paris sau Viena (1992 și 1997)

Întâlnirile de Anul Nou, au loc de obicei în unul din marile orașe europene din 28 decembrie până în 3 ianuarie. În fiecare an, sute de mii de tineri iau parte la aceste întâlniri, ei sunt primiți de parohii și familii gazdă din aceste orașe. Se scrie că comunitatea Taize este o comunitate monastică de bărbați dar la întâlniri participanții sînt și femei și bărbați, de exemplu când am fost eu au fost mai multe fete decât băieți.

Rezolvată problema logisticii, părții financiare și organizării am trecut la concretizarea acestuia. Întâlnirea/sejurul de 7 zile a durat din 28.12.1992 până în 03.01.1993. Grupul nostru din Sibiu a plecat cu trenul spre Oradea. Ajuns acolo din motive meteorologice severe a trebuit să așteptăm foarte multe ore până la sosirea autocarelor închiriate de comunitatea Taize. Noi am ajuns ziua dar plecarea a fost cândva seara pe la orele 23.00. Timpul am petrecut-o vizitând centrul istoric al orașului Oradea care în iarna anului 1992 arăta altfel decât în prezent dar cele mai reprezentative clădiri istorice erau acolo. Seara condițiile meteorologice au devenit atât de vitrege (un mic viscol de zăpadă) încât ne-am refugiat toți în bazilica romano-catolică din Oradea și când zic toți atunci scriu despre toți din România care au participat la acea întâlnire Taize din anul 1992/93. În concluzie pe la orele 23.00 autocarele au sosit, 13 bucâți la număr :)

Drumul din Oradea până la Viena în autocarele confortabile a fost foarte ok, de fapt a fost prima noapte din sejur :) La zorii zilei eram în Viena odihniți. De acolo și până la locul de cazare am folosit metrou, tren și autobuz.

La întâlniea Taize din Viena 1992/1993 au luat parte 70000 de participanți. Întrebarea este unde vor desfășura activitatea, unde se vor caza, unde vor mânca? Răspunsul pare dificil dar întâlnirea s-a desfășurat în felul următor: Din punct de vedere cazare și masă toți participanții au fost repartizați în parohiile capitalei Viena și localităților din jur. Activitățile zilnice (cele despre care am scris mai sus au avut loc (Studiul biblic în grupuri mari, discuții pe grupuri mici, rugăciunea de amiază, muncă de după-amiaza sau studiul Bibliei, discuții cu frații) au avut loc în spațiile destinate expozițiilor din Viena prea- generoase cu zeci de mii de metri pătrați, atlfel nu ar fi fost posibilă întâlnirea.

Activitatea noastră în cadrul Taize nu a fost dificilă deloc. O parte din zi am petrecut pe drumuri micuța localitate unde am fost găzduiți este Marktgrafneusiedl și se află la 25 km de centrul Vienei. O dată ajunși la spațiul destinat întâlnirii Taize nu am avut altă treabă decât să nu ne pierdem printre cei 70000 de participanți :) să rămânem în grup și să participăm la acele studii biblice/rugăciuni/discuții menționate în articol mai sus. Încercam, să ajutăm unde era nevoie (dar nu prea era nevoie) mai traduceam câteva fraze celor care nu cunoșteau anumite limbi și cam asta era.

În rest în activitatea Taize era cuprins și capitolul gospodărire, asta însemnând că la locul de cazare am mai ajutat la bucătărie, la spălatul devas și cam atât. În rest totul a fost distracție pentru noi.

Marktgrafneusiedl este o comună în Austria inferioară la cca 25 km de Viena, asta însemnând o navetă zilnivă cu trenul. metroul, autobuzul și pe jos. Da, am mers și pe jos pe un drum comunal de 2 km (între stație și comună) fără trotuare. Comuna de 900 locuitori este foarte veche datează din secolul XI. În concluzie era atât de pustiu ziua/seara încât nu ne-a venit să credem.

Și acum despre cazare. Participanții Taize erau cazați fie în parohii fie la enoriași voluntari care au dorit acest lcuru. Gazdele noastre au fost o familie din localitate. Grupul nostru din Sibiu (cca 10 persoane) a fost găzduit într- casă de pe strada Altes Dorf (o arteră principală din sat) cu mai multe camere, living, bucătărie, băi, curte. Cazarea a avut loc în 4 sau 5 camere, și am beneficiat de paturi, căldură, televizor, mic dejun + cină, posibilitate de distracție de revelion. Casa respectivă am văzut-o doar seara fiind plecat toată ziua. Curățenia era exemplară pe care am menținut-o. Bucătăria era utilată cu tot ce trebuie și am lăsat-o la fel de curată așa cum am găsit-o. Cam atât mulțumiri gazdelor.

A rămas timp liber mai mult decât suficient pentru vizite în orașul muzicii așa cum se mai numește Viena. Ziua de 28 dec și 3 ianuarie erau zile de călătorie, zilele de 29,30, și o mică parte din 31 decembrie erau ocupate ½ zi cu întîlnirea Taize. Restul de ½ zi din 29,30,31 decembrie și câte o zi întreagă 1 și 2 ianuarie au rămas pentru vizite, un timp liber pentru vizite mai mult decât generos.

Marktgrafneusiedl

În prima zi la sosire care a fost pe timp de zi am vizitat totuși câte ceva și din Marktgrafneusiedl. Această localitate din secolul XI are câte ceva de arătat. Ruinele fostei biserici fortificate Wehrkirche se pot vedea pe un deal din apropiere. S-a construit în secolul XII s-a sfințit în 1574 iar în 1809 a fost cazarmă. În 1817 s-a transformat în moară de vânt în 1862 a ars și au rămas doar zidurile. În prezent ruinele sînt bine conservate vizitabile, a rămas acea formă de moară fără elice desigur, și la fața locului poți învăța despre istoria locului. Gazdele noastre au fost și ghid la momentul respectiv.

Biserica gotică romano catolică cu hramul Sf maria s-a construit în a fdoua jumătate a secoului XVIII. Se află în centrul comunei și am avut vizită ghidată la acesta. Dispune și de criptă și de cimitir în jur. Localitatea mai are un muzeu, un monument al eroilor și războaiele mondiale și cam atât. Toate astea le-am văzut în ziua cazării.

Viena se află aici 48°12′31″N 16°22′21″Eși este situată la o poziție geografică favoravilă, o fi din cauză că se cultivă vița de vie la greu :) nu știu dar este un oraș tare important dacă și romanii l-au numit Vindobona acum 2000 de ani :) Despre oraș ne putem documenta aici :

ro.wikipedia.org/wiki/Viena

Am folosit toate mijloacele de transport în comun pentru a ne deplasa. Pentru plată am folosit shillingul austriac, încă nu exista euró, shillingul austriac trebuia cumpărat, astfel pregătindu-mă de călătorie aveam deja o sumă de acasă. Nu exista internet astfel întrebam populația sau personalul gărilor, stațiilor cum se face, cum se plătește unde ajungem, etc, etc. Nu ne-am rătăcit deloc dar de obicei întrebam și de 5 ori o informație :) Mai aveam o mică problemă cu dialectul folosit de vienezi, abia înțelegeam ceva, ăștia nu învață la școală hochdeutsch? (germana literară)

Vizitele le-am programat în felul următor: În primele 2 zile când am avut atât activitate Taize cât și timp liber am reușit să vizităm câte ceva din proximitatea spațiilor de epoziții plus ceva din centrul istoric. Cele mai importnate vizite le-am avut în data de 1 și 2 ianuarie atunci când timpul alocat a fost mult mai mare. Aceste zile au fost destinate atât pentru vizitarea obiectivelor din centrul istoric cât și domeniului Schönbrunn. Parcul de distracții Prater a fost vizitată împreună cu grupul, vizitele în centrul istroric au fost pe cont propriu, am mai avut o vizită la cineva, o rudă de un grad mai îndepărtat astfel aveam ocazia să văd și o locuință vieneză din anul 1992 și căscând ochii deoarece erau mult mai confortabile pe acea vreme ca ale noastre din RO. Doar că ce am văzut a fost un apartament într-un bloc dintr-o suburbie vieneză.

Ca și aparat foto am folosit un Smena (aparat foto din fosta URSS, Rusia de acum) de 35mm cu un unghi nu prea mare (o să mă înjurați la foto atașat dar multe nu le-am făcut eu ci trecătorii pe care i-am rugat să ne pozeze) și 2 filme (2x36) alb-negru, cu colorul era o problemă, se găsea deja dar pe lângă faptul că erau scumpe cei de la laboratoare foto nu prea le reușeau probabil din cazua materialelor ieftine.

Stephansdom, biserica Sfântul Ștefan. este catderala arhiepiscopiei romano catolice construcția s-a desfășurat între 1137-1160 iar turnurile au o înălțime de 135 m. Arhitectura clădirii este romanică -gotică iar piața de lângă catedrală se numește Stephansplatz. Ca orice biserică care se respectă are și un muzeu (Dom Museum Wien) accesibil din Stephansplatz. Nu departe de piață este o casă/muzeu unde Mozart și-a compus piesele. Nu degeaba Wiena se mai cheamă și orașul muzicii. În apropierea domului ar mai fi o biserică catolică St Peter. În această zonă sînt multe de văzut pe lângă clădirile istorice, pe acea vreme zona era foarte atractivă pentru noi, totul era interesant, oamenii care erau altfel și mai bine îmbrăcați ca la noi, pe străzi circulau mașini moderne cum nu prea vedeai în RO, magazinele erau altfel și mult mai decorate, aranjate și nu în ultimul rând carosabilul era de o calitate superioară (pe acea vreme la noi străzile erau ca și bombardate cu multe gropi și denivelări)

Opera din Wiena (Wiener Staatsoper) clădirea emblematică am căutat s-o vizitez. Știam că acolo are loc în fiecare an concertul de anul nou pe care urmăream la televizor chiar și în anii 80. Bineînțeles că vizita avea loc pe exterior, înăuntru era doar lumea bună... mai ales de anul nou. Opera s-a deschis în 1869 și au loc 1709 spectatori pe scaune si 567 în picioare.

Pentru a ajunge la Hofburg de la operă a trebuit să trecem parcul Burggarten. Parcul era destul de atractiv și iarna în afară de vegetație, alei, locuri de odihnă observăm câțiva statui și memoriale (Mozart, împăratul Franz-Joseph, etc)

Construcția Palatului neo-baroc Hofburg s-a întins pe mai multe secole. În secolul XIII s-a construit o parte, o altă parte în secolul XVIII iar cel mai nou segment (acea clădire în semicerc) în secolul XIX-XX. Palatul a fost dintotdeauna reședință oficială a împăraților vremurilor iar în prezent este reședința președintiei, În clădirile din jur sînt amenajate tot felul de atracții, Weltmuzeum (muzeu etnografic și arheologic), un muzeu de istorie, muzeul istoriei naturale precum și un muzeu ale instrumentelor muzicale. Piața din fața palatului se numește Heldenplatz.

Mergând mai departe spre Rathaus (primăria din Viena) am traversat un alt parc istoric Volksgarten existent din 1820, . În dreptul acestui parc am admirat clădirea parlamentului austriei (Parlamentsgebäude) Acesta este construit între 1874-1884, proiectantul inspirându-se din arhitectura greacă (se observă mai ales la fațada clădirii coloanele). Am ajuns însfârșit la primăria din Viena. Clădirea neogotică construită în 1872-1883 este preferata mea din Viena, motivul? Aveam 2 machete metalice pe acasă (o machetă cu biserica Sf. Stephan și o machetă cu primăria, acesta din urmă mi-a plăcut foarte mult) Piața din fața primăriei se numește Rathausplatz. Burgtheater (teatrul național austriac) se află față în față cu primăria. Tetarul curții imperiale s-a construit în 1741.

O altă clădire emblematică am mai vizitat atunci. Votivkirche (biserica votivă) s-a construit între 1856-1879 în stil arhitectural neogotic. Cele 2 turnuri ale sale au 99 m înălțime fiecare.

Pentru Schloss Schönbrunn am alocat mai mult timp în altă zi. Este un pic mai departe de centrul istoric astfel ne-am deplasar cu un mijloc de transport în comun.

Fosta reședință imperială construită în stil arhitectural rococo are o grădină impresionantă, clăadirea ar avea peste 1400 încăperi și începuturile acestei domenii ar fi în 1569 atunci când împăratul Maximulian II ar fi cumpărat acest teren și l-a populat cu vânat.

Fiind tineri nu trebuia să ratăm vizita parcului de distracții Prater. Acesta se află în dreptul centrului istoric între Dunăre și un canal al Dunării. Prater s-a înființat în 1766. Până în 1920 locul era un domeniu de vânătoare și nu parc de distracții. După acest an parcul s-a amenajat pentru distracție pentru mic și mare. De 2 lucruri îmi aduc aminte acum, roata mare în care ne-am dat și am văzut Viena de sus și unul care vorbea la telefon în mașină circulând pe o alee de lângă parc (în 1992 parcă nu erau încă telefoane mobile și am o vagă nănuială că tipul din mașină comunica prin radio cu un dispozitiv asemănător telefoanelor mobile)

Cam atât despre vizita mea din Viena din 1992. A fost o excursie memorabilă și vorba aia never say never poate mai revin o dată.

---

VIZUALIZĂRI: 182 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI