Un hotel perfect într-un oraș perfect

TIPĂREȘTE

De Crăciun voiam să mergem undeva unde să mai prindem deschis Târgul de Crăciun. Problema e că noi nu putem pleca decât strict în perioada Crăciunului, iar multe astfel de târguri își strâng tarabele cel târziu în Ajun. Am „săpat” un pic pe net și am aflat că ar mai fi și excepții, gen Austria (asta știam de anul trecut), Țările Baltice sau Polonia. Făcu Tati niște simulări de bilete de avion și până la urmă convenirăm să fie Cracovia. Amândoi ne doream Cracovia de ceva vreme, așa că ne-am bucurat nespus că s-au legat lucrurile!

Zborul a fost cu Lot, cu escală în Varșovia, cu un orar foarte convenabil: Otopeni (8:20) – Varșovia – Cracovia (11:20), la întoarcere am plecat la 12:45 și am aterizat în București în jurul orei 17, astfel că până seara târziu am avut timp să ajungem acasă (la dus am luat o noapte de cazare în Otopeni, într-unul din apartamentele din complexul din spatele Hotelului Vienna House, am mai povestit de el). Toate cele 4 zboruri au decurs normal, fără incidente, am primit apă/ceai/cafea și câte o brioșă pe segmentele mai lungi și doar apă și brioșă pe cele scurte 😊. Am avut dreptul să luăm cu noi câte un bagaj mare de cală, dar noi călătorim de obicei cu câte un troler mic; de data asta am profitat și le-am dat la cală, să nu le mai trambalăm după noi prin aeroporturi. Prețul total a fost 470 euro/2 persoane.

Tot ca de obicei, mie mi-a revenit plăcerea de a căuta cazare. Am zis că dacă-i bal (doar noi 2 și doar 5 zile), bal să fie, pot să mă arunc la ceva mai bengos și mai scump. Criterii de eligibilitate: central, recenzii foarte bune (notă de peste 9 pe booking), spa, mic dejun. Am filtrat vreo 4-5 variante în final, dintre care câștigător a fost Hotel Ferreus Modern Art Deco. Eu l-am găsit, dar până la urmă Tati a făcut rezervarea pentru că a beneficiat de un mic discount legat de faptul că tot el cumpărase biletele de avion. Aveam să plătim la fața locului 857 euro/5 nopți/cameră dublă cu mic dejun inclus.  

Drumul de la aeroport până la hotel

Aeroportul internațional Ioan Paul al II-lea se află la 14 km vest de Cracovia, mai precis lipit de localitatea Balice. Nu ne-am bătut capul în avans despre modul în care vom ajunge la hotel, am zis că om lua un taxi. Totuși, remarcând că peste tot prin incinta aeroportului „ne-am împiedicat” de indicatoare Train to City (efectiv îs scrise pe podea din loc în loc cu litere uriașe, albe, n-ai cum să le ratezi), brusc ne-am sucit și am decis să folosim transportul în comun. Ceea ce vă recomand cu maximă căldură, căci nu cred să existe un mod mai comod și mai ieftin de a accesa orașul decât trenul de suprafață! În plus, acesta nu se oprește în Cracovia, ci continuă direct (linia SKA1) până la Salina Wieliczka, unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă. Și în plus, dacă destinația finală este alta decât Cracovia, în Gara Centrală Krakow Glowny poți schimba trenul oriîncotro.

Există comunicare directă (fără să ieși afară) între incinta aeroportului și gara Krakow Lotnisko, așa că în câteva minute coboram deja pe peronul acesteia. Biletele se cumpără (cu card sau cash) de la mașinăriile speciale plantate la mijlocul peronului, modalitatea fiind simplă și intuitivă. Ne-am uitat pe hartă și am constatat că hotelul nostru se află cam între stațiile Glowny și Grzegorzki, am ales-o pe prima; în funcție de distanță, aplicația îți calculează costul, care a fost 17 zloți/persoană (1 zlot = 1,19 ron). După aproximativ 20 de minute coboram în Gara Centrală Glowny și după alte 15 minute de mers pe jos ajungeam la hotel. La întoarcere am luat trenul de la cealaltă stație (care totuși e un pic mai aproape de Ferreus, dezavantajul fiind că peroanele sunt la vreo 2 niveluri deasupra șoselei, pe sensul spre aeroport există lift, dar pe celălalt liftul nu funcționa) și am plătit 20 de zloți de căciulă, timpul total crescând nesemnificativ.  

Încă ceva: se poate descărca pe telefon aplicația iMKA (Tati a scanat QR-ul de pe primele bilete), ce permite simulări de trasee, urmărirea trenurilor în timp real și cumpărarea pe loc a biletelor.  

Hotelul Ferreus Modern Art Deco

Este cotat la 5*, găzduit de o clădire istorică reamenajată, care din exterior nu spune prea multe. Oferă camere duble, suite de familie și apartamente de lux, un restaurant și un bar, 3 săli de conferință, o zonă spa de interior (piscină și saune), sală de fitness, un mic magazin cu suveniruri și parcare subterană (se recomandă rezervare și se taxează suplimentar). Copiii sunt bineveniți (micuții gratis, pentru cei între 7 și 15 ani se percepe 50% din prețul per adult), precum și animăluțele de companie (contracost, deasemenea). Nu e un hotel mare (4 etaje supraterane), însă în momentul în care îi treci pragul, te trezești dintr-o dată într-un spațiu a cărei definiție este „bun gust și modernism” .

Check in se poate face începând cu ora 14. Noi am ajuns cu vreo oră mai devreme, însă n-a fost o problemă să primim camera. În timp ce Tati s-a ocupat de formalități și de plată, eu l-am așteptat în cochetul spațiu de relaxare din lobby, admirând bradul împodobit, mobilierul modern, dar cu accente interbelice și decorațiunile de un bun gust desăvârșit. Am remarcat scările spiralate ce duc către etaje (aveam să le folosim din când în când mai apoi), pardoseala din marmură alburie cu vinișoare gri, corpurile de iluminat asemănătoare unor ciorchini uriași.  

Am primit camera 112, la primul etaj. Desigur, hotelul dispune de lift, iar pentru a porni, acesta trebuie „impulsionat” cu ajutorul cartelei magnetice care ulterior va deschide și ușa camerei. Pe pereții liftului am observat afișate informații despre micul dejun (care poate fi achiziționat separat la prețul de 120 zloți de persoană), despre programul zonei spa (zilnic 7-12 și 16-22), despre meniul a la carte al restaurantului.  

Buna impresie continuă pe holul comun, acoperit cu o superbă mochetă cu trandafiri în nuanțe de gri și decorat simplu, dar de mare efect, cu niște oglinzi rotunde cu „rame” aurii, plasate ici-colo pe pereții de un alb imaculat.

Camera noastră a avut structură clasică: hol, baie în stânga, dormitor în față. Balcon nu, ăsta-i un hotel fără balcoane. La fel, pereții sunt albi, cu rare linii subțiri aurii verticale și orizontale. Pe jos, mochetă pe albastru-cobalt, cu desene geometrice albe și liliachii, asortată cu tapițeria celor 2 scaune Empire și cu pernuțele decorative. Modelul geometric de pe mochetă se regăsește și pe o parte din peretele din spatele patului, dar pe nuanțe de gri. E complicat de descris în amănunt, mă opresc aici, veți vedea mai bine în fotografii. Pe scurt: elegant, neîncărcat, plăcut ochiului, odihnitor.

Am avut pat matrimonial încadrat de noptiere. Desigur, toate accesoriile sunt de cea mai bună calitate: saltea, perne, lenjerie. Câte o veioză clasică pe noptiere și câte una cu braț mobil fixată un pic mai sus, pe perete. Câte un set de întrerupătoare cu touch screen grupate pe un mic panou comun. (La fel se putea seta temperatura în cameră, de pe un alt panou, iar de pe altul, aflat pe hol, puteai să aprinzi lumina în baie sau pe hol sau în cameră și să anunți camerista dacă să intre sau nu pentru curățenie. Alt panou cu multiple comenzi era montat lângă vasul de toaletă, pentru ăsta chiar îți trebuia facultate! 😀; noi n-am decriptat toate comenzile, ce-i drept nici nu ne-am bătut capul prea mult.)

Am mai avut în cameră o masă-birou, încă o măsuță rotundă, un lampadar într-un colț, TV și coș de gunoi. Niște corpuri de iluminat foarte interesante, n-am mai văzut până acum, 2 cercuri luminoase ce păreau că levitează. Perdele și draperii bejulii la ferestre. Aerul condiționat mascat, sus, deasupra intrării hol-dormitor.

Dulapul era și el mascat în hol; am găsit înăuntru umerașe, halate și papuci de baie și un seif. Alături se afla răcitorul silențios, plin cu tot felul de chestii lichide și solide. Pe răcitor, cana electrică, plicuri pentru preparat ceai, cafea, ciocolată caldă, plicuri cu zahăr și praf de lapte, lingurițe, 2 căni și 2 pahare. Cele 2 sticle cu apă erau din partea casei și se înlocuiau zilnic. Deasupra, pe perete, era fixată o oglindă.  

Baia – SF, v-am zis. În fine, ne-am descurcat... Totul nou și perfect funcțional, cu un design futurist, simplu, ergonomic. Coloristic, predomină albul, cu tușe gri și aurii, în ton cu restul ambientului. Drept consumabile, tot ce ți-ar trece prin cap, cosmetice din gama Occitane ambalate în flacoane mari, fixate unde trebuie, lângă chiuvetă sau în cabina de duș.

A, mi-am amintit o chestie: capacul WC-ului era automatizat, se ridica singur în momentul când pășeai în baie, se trăgea apa singură când te ridicai de pe colac, pe urmă capacul se lăsa tot singur în jos. Nu era nevoie să atingi nimic. (Chiar așa, pentru ce o fi fost panoul ăla cu comenzi?!) Asta era bine, dar era și un pic amuzant, căci – să zicem că intrai în baie pentru alt motiv decât să stai pe tron – capacul buclucaș nu făcea diferența, el își vedea de treaba lui. La început mă și speriam, pe urmă m-am obișnuit.

Micul dejun

Se servește zilnic între 7 și 10:30. De obicei ne duceam pe la 9, dar s-a întâmplat să mergem și la prima oră în ziua când am plecat în excursie. Sala se află la parter, este dedicată strict acestei activități. Are de fapt 2 secțiuni, una cu câteva trepte mai sus, dar per total este o zonă open space, adică partea de sus, unde se află majoritatea meselor, oferă vederi spre cea de jos, unde-i expusă oferta. Ofertă care mi s-a părut una dintre cele mai diverse, bogate și de calitate din toată vasta noastră experiență turistică! Dacă nu chiar cea mai cea...  

Erau de toate și într-o mare varietate: mezeluri, brânzeturi (inclusiv din acelea mai fandosite, cu mucegai, maturate etc), ouă preparate în fel și chip, mai multe tipuri de măsline, 3-4 feluri de pește conservat (între care am apreciat în mod deosebit un sortiment de hering afumat extraordinar de bun, cremos și minim de sărat, l-am savurat în fiecare dimineață!), preparate de casă (de exemplu, un pate cu mirodenii și fructe uscate, după care deasemenea ne-am lins degetele; vorba vine), fructe și legume, gemuri și unt, iaurt și lapte de toate tipurile.  

O secțiune separată era dedicată preparatelor calde, toate ascunse în niște vase de fontă cu capace. Unele se schimbau tot la 2-3 zile, adică erau câteva prezente zilnic (omlete, cârnăciori, bacon etc), altele diferite de la o zi la alta, de exemplu țin minte că într-o dimineață am nimerit o minunăție de tocăniță de vițel! Evident, tot felul de sosuri și adaosuri, nici nu le rețin pe toate... Era și fagure cu miere, erau prăjiturele și croasante foarte bune. De băut, era inclusiv prosecco și în fiecare zi găseai deja preparate 2 feluri de shake-uri vitaminizante, unul cu banane și căpșuni, altul cu frunze de kale (și nu mai știu ce). Cafeaua excepțională, ți-o preparai singur în varianta dorită la o mașinărie specială.  

Zona spa 

Am testat-o de 3 ori. Se află la subsolul clădirii, un lift special (aflat diametral opus față de cel principal) duce direct acolo (merge și cu liftul clasic, dar trebuie să defilezi în halat de baie prin lobby, s-o cotești pe lângă bar și restaurant, apoi să cobori). Noi am folosit doar piscina, care nu-i prea mare (3x6 metri), nu se pretează neapărat pentru înot, cât mai mult pentru relaxare. Apa era încălzită, plăcută, erau disponibile niște jeturi de masaj, inclusiv cervical. Sunt disponibile câteva șezlonguri și 3 sau 4 paturi încălzite, iluminate de niște lămpi cu infraroșu, cu filtre UV. Sunt disponibile și prosoape speciale.

Există și saune, dar nu le-am încercat: uscată, umedă, finlandeză, baie turcească (cu aburi) și duș senzorial. Se pot oferi proceduri de masaj și tratamente de înfrumusețare; desigur, pentru costuri suplimentare.

Restaurantul a la carte

Ocupă un spațiu la parter, între bar și sala de mic dejun. L-am testat doar în seara de Ajun, când au oferit un meniu fix, special pentru această ocazie. Totul a fost delicios, bine gătit și prezentat. Altfel, n-am văzut să se înghesuie lumea, asta probabil pentru că nu departe există opțiuni mai ieftine.  

Împrejurimi

Hotelul Ferreus se află pe str. Mikolaja Kopernika 6, imediat în exteriorul inelului ce delimitează Stare Miasto (orașul vechi), până în Piața Mare faci pe jos cam 10 minute. Până la Gara Centrală am spus, se merge în jur de 15 minute, alte 10 până la cealaltă stație de tren. Prin oraș noi n-am folosit niciun mijloc de transport în comun, n-a fost nevoie, ne și place să mergem pe jos. Cel mai departe am ajuns în cartierul evreiesc, la vreo 2-3 km.  

Mâncătorii sunt „câtă frunză, câtă iarbă” în orașul vechi, dar este o „pierogărie” (piroștile sunt acei colțunași tradiționali cu diverse umpluturi) chiar peste drum de hotel. Și mai e și o parcare cu plată vis a vis de hotel, just in case.  

Recomand Hotelul Ferreus, m-aș întoarce acolo cu ochii închiși! Un raport preț/calitate cât se poate de corect.

Cât despre Cracovia... Doamne, ce oraș! Cât de nedreptățit a fost de istorie (și încă a avut mai mult noroc decât restul Poloniei) și cât de frumos a renăscut! Nu zic doar despre obiective turistice, zic și de restul, de infrastructură, de exemplu, care este impecabilă, nici nu zici că te afli într-o țară fostă comunistă. Trenurile lor sunt la fel de moderne și curate precum cele din... Olanda, să zicem (că se-ntâmplase să dau recent o fugă până la Amsterdam), merg ceas (n-am înregistrat niciun minut întârziere), stațiile perfect echipate și semnalizate. Am mers un pic și pe șosele, nimic de reclamat nici în ceea ce le privește. Atât cât am văzut, m-am îndrăgostit de Polonia, admir poporul polonez pentru multe motive și îmi doresc să revin în Polonia cât de curând.  

---

VIZUALIZĂRI: 197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI