Alunecând pe valurile spumoase ale mării spre Tossa, Tossa de Mar!

TIPĂREȘTE

Una din cele mai frumoase zile petrecute în această vacanță din Spania, a fost fără îndoială, plimbarea cu vaporașul pe coasta de nord-est, Costa Brava.

Biletele le-am luat chiar a doua zi dimineață, urmând ca peste cca 20 de minute să pornim în călătorie. Au costat 32 de euro de persoană.

Trebuie să vă spun că există variante mai ieftine de a ajunge la Tossa, Blanes sau Lloret de Mar, prin intermediul autobuzelor, dar eu am dorit neapărat să merg pe calea apei. Cred că mai tot timpul sunt valuri mari, nu doar ca urmare a furtunilor ce au fost înainte cu câteva zile, așa că nu recomand excursia celor sensibili, cu rău de mare!

Vaporașul avea să vină la 9.30, noi ne-am dus pe faleză încercând să depistăm locul de plecare. L-am găsit cu ușurință pentru că era bine semnalizat, doar că ne-am așteptat să fi fost ceva gen debarcader, ceva... ei, nu era nimic de felul ăsta. Am așteptat pe plaja foarte lată, încălzindu-ne la primele raze ale soarelui, întrebându-ne cum vom urca.

Cu doar 2-3 minute înainte, a apărut și vaporașul de la Dofi Jet, Neptuno, a coborât puntea mobilă direct pe plajă, noi ne-am descălțat și între două valuri de apă rece am urcat pe vaporaș.

Ne-am ocupat locurile, vasul era semideschis, în sensul că spatele era deschis, iar la mijloc exista o parte închisă. Pentru că era totuși vânt destul de supărător am preferat să stăm în partea închisă. Oricum, atunci când valurile erau uriașe, 2-3 metri, venea și pe punte câte unul care „mătura” pe jos. Noi ne-am amuzat, dar au fost persoane care au avut probleme.

Prima oprire a fost pe plaja din Blanes. Peste tot, modul de urcare-coborâre a fost identic. Acolo, pe plajă, printre prosoapele turiștilor. =))

La Blanes am mai oprit o dată, întrucât există și un mic port. Aici stăteau aliniate frumos o mulțime de ambarcațiuni mai mici sau mai mari, simple, dar și luxoase.

Farmecul plimbării pe mare, pe coasta de est, este că din loc în loc, țărmurile mării, dantelate, găzduiesc mai la înălțime, pe dealuri sau mai la mare, pe câte o stâncă colțuroasă, câte un castel, turn sau turnuleț semeț, mărturie a vremurilor trecute. Parcă nu conteneam să fac poze unuia că apărea un alt turn, un alt castel.

Pe lângă castele, am văzut și vile, sau poate hoteluri, având poziții privilegiate, pe câte un colț de stâncă, cu vederi fabuloase spre mare, aproape toate având acces la mare, la câte o plajă mică, mică, prin scări săpate direct în stâncă.

În curând opream într-o foarte mică stațiune, mică dar cochetă și frumoasă, Santa Cristina. În partea stângă, erau câteva stânci, pe care se cățărau oamenii, sau chiar făceau plajă. Nisipul era auriu, steagul albastru fâlfâia, iar turiștii, nu mulți, stăteau direct pe prosoape.

Pe rândul doi, în spatele plajei se zărea un mic parc, cu o biserică.

Tare mi-ar fi plăcut să petrec o zi aici, pe această plajă simplă, semi-sălbatică. :)

Plecând din Santa Cristina, știam că vom ajunge curând la Lloret de Mar și așteptam cu nerăbdare, să văd cum arată de pe mare, una din cele mai frumoase stațiuni de pe Costa Brava.

Plaja lată și lungă, era deja plină de turiști la ora 10.30. Probabil că și apa se mai încălzise, pentru că se bălăceau deja mulți oameni în mare.

Între timp, vasul nostru s-a umplut, toți erau curioși, iar imediat ce am părăsit Lloret de Mar, am putut coborî la subsolul vasului, să putem privi pe geamuri, lumea submarină.

Castelul din Lloret de Mar, Castell d'en Playa, cucerește fără îndoială toate privirile, stând semeț pe o stâncă, cu fața la mare. Trebuie să vă spun că acest castel este pe partea dreaptă a golfului, a plajei din Lloret, văzută de pe mare. În schimb, în partea stângă a golfului este turnul aparținând Castell de Sant Joan.

I-am considerat norocoși pe cei care se perindau prin zonă, pentru că ocolind stânca, am văzut că tot spațiul este domeniul castelului, cu alei amenajate.

Nu-i nimic, că aveam să-mi iau revanșa la Tossa. Imediat ce am zărit unul dintre turnurile castelului, am știut că eram pe aproape.

Tossa de Mar

Câteva date geografice:

Tossa de Mar este una din cele mai frumoase și romantice stațiuni de pe Costa Brava, situată la cca 95 km nord de Barcelona și aproximativ 100 km sud de granița cu Franța.

Este un vechi sat pescăresc, unde s-a dezvoltat și agricultura, apoi în zilele noastre turismul are rolul determinant.

Mari artiști s-au stabilit aici, unul dintre ei, pictorul Marc Chagall, a fost atât de încântat de acest loc încât l-a denumit „Paradisul Albastru”.

Atunci când vaporașul își întindea puntea pe nisipul plajei principale din Tossa de Mar, Platja Gran Tossa de Mar, eu încă făceam poze, cu castelul, poate principalul punct de atracție local. Am coborât cu sandalele în mână, luând din nou „temperatura” apei.

Am pășit pe nisipul moale, printre mulțimea de turiști, până ce am ieșit pe faleza care străbate orașul, unind cumva orașul nou Villa Nova, cu orașul vechi-Villa Vella.

Scurt istoric al locului:

Încă din perioada neolitică există dovezi ale existenței orașului, colonizat apoi de romani în primul secol d. Hr.

În sec. al XII-lea, mai precis prin 1187, s-a construit castelul și Biserica Sf. Vincent, cu scopul de a apăra de invazii orașul, iar unele din ziduri și turnuri datează tot din această perioadă.

În cursul sec. XV și XVI, populația a crescut, se mai construiesc case și în afara zidurilor cetății. Orașul rămâne în mare parte neschimbat undeva până în 1950, atunci când devine mai cunoscut și turiștii încep să prindă gustul medieval al orașului.

Întreg orașul medieval, Villa Vella a fost declarat monument istoric în 1931.

Orașul Tossa devine dintr-o dată cunoscut și apreciat după turnarea filmului „Pandora and the flying Dutchman” în care rolurile principale au fost interpretate de Ava Gardner și James Mason.

Se spune că aici s-a petrecut o adevărată poveste de dragoste între Ava Gardner și Frank Sinatra. După aventura lor, Ava a rămas aici timp de 8 ani, îndrăgostită fiind de Paradisul Albastru.

Dealtfel în interiorul castelului, pe alei, aveam să descoperim un monument, dedicat actriței, o statuie în bronz a frumoasei Ava Gardner.

În sec. XVI, Filip al II-lea, construiește turnuri de veghe, de-a lungul coastei spaniole, pentru apărare împotriva piraților și nu numai. Astfel a apărut și în Tossa, Torre de Can Magi (turn cu trei etaje) cunoscut și sub numele de Torre des Morros. Pe acesta îl puteam zări cu ușurință din orice poziție din castel, dar cred că drumul este destul de anevoios încolo, fiind și pe un deal.

Am străbătut cei câțiva metri prin fața teraselor înșirate pe faleză până la intrarea spre castel. Turiștii erau în număr mare, credeam că ne vom călca în picioare, dar nu a fost așa, pentru că în timp ce ne apropiam am văzut că vom avea ceva de umblat, pentru că arealul era destul de mare.

Nu se plătește nicio taxă de intrare!

Am pășit așadar pe aleile în serpentină, la fiecare nivel având vederi splendide către plajă și pe măsură ce urcam și spre orașul medieval, cu zidurile și turnurile sale, dar și cu impozanta biserică gotică din centru, Sant Vicenç. La una din punctele de belvedere, este și o terasă-restaurant, undeva deasupra mării, cu vedere spre plajă.

Coadă la statuia Avei Gardner, pentru a imortaliza și în poză, frumusețea ei cu a noastră! :)

Am urcat la unul din turnuri, cel care veghează asupra plajei, am stat iar la coadă, ca să pot face o poză de acolo. Am urmat cărările în trepte, ne-am pozat lângă tunurile îndreptate spre mare, am admirat zidurile fostei biserici Sf. Vincent. Continuăm să urcăm și ajungem curând la punctul cel mai înalt, unde este Farul din Tossa. Locul este superb, înconjurat de multă vegetație, pini, flori și alei bine delimitate, băncuțe așezate la umbra copacilor. De jur-împrejurul clădirii farului, acum muzeu, ne-am plimbat admirând marea albastră și golfurile, valurile care se spărgeau lovind stâncile ascuțite din mare.

Exact când ne pregăteam de plecare, ne-a petrecut trenulețul turistic, care, da, urcă până sus, deci de aveți probleme, puteți apela la acest mijloc de transport.

Am coborât pe partea opusă, de la Cap de Tossa, mergând spre orașul vechi, am urmat iar niște trepte din piatră, pe lângă ziduri și turnuri, ieșind apoi pe ulițele pietruite fix în cartierul vechi, mai precis în Plaça d'Armes. Unele din căsuțele astea fermecătoare, din orașul vechi, învăluite în flori și iederă funcționează ca și baruri, cafeterii, mici terase, ori mici boutiquri cu souveniruri.

Am trecut prin fața Museu Municipal, poate cel mai important din Tossa.

În timp ce coboram, ne atrăgea ca un magnet, albastrul-verzui al mării, din golful aflat la poalele castelului, acolo unde este o micuță plajă cochetă, Platja d'es Codolar.

Aici în punctul în care eram, lângă unul din turnuri, Torre d'es Codolar, puteam merge spre plajă, trecând prin fața statuii A La Dona Del Pescador, unde m-am și pozat, sau puteam urca pe partea opusă pe o cărare, de unde am fi putut vedea castelul în toată splendoarea, pe fundalul albastru al mării.

Zis și făcut. Am urcat trepte după trepte, trecând pe lângă case, una din ele m-a fermecat, cu o curte și o grădină fantastică. O pergolă îmbrăcată cu iederă și flori, o statuie asemenea, de unde doar capul era „dezvelit”, invita la o lâncezeală plăcută.

Ce plăcere putea fi să stai acolo! :P

Am urcat până când cărarea a devenit mai anevoioasă, am făcut ultimele poze, de la înălțimea aceea, la fiece pas, cadre curgeau una după alta.

Am hotărât să ne întoarcem, beneficiind din nou de alte poziții frumoase, marea era parcă mai verde acum, soarele strălucea printre ramurile de pin... puțin mov sau roz de la bouganvillea...

Am revenit în orașul vechi, luând-o printre casele din piatră, perfect conservate, magazinașe, galerii de artă. Am mers pe strada paralelă cu marea, ne era deja foame și acum căutam un loc pentru a lua prânzul. Cam greu era de găsit la ora aceea.

Am revenit pe faleză, găsind un loc umbros fix la poalele castelului, lângă plajă. După ce ne-am ostoit setea și foamea, am pornit din nou pe străzile orașului vechi, trecând aproape pe nesimțite dintr-o parte în alta, adică în orașul nou. Aici străzile sunt ceva mai largi, case mai noi, foarte frumoase și bine întreținute. Aproape fără mare orientare, am nimerit la un alt obiectiv turistic, căutat de mulți turiști, Vil-la Romana dels Ametllers, sau cu alte cuvinte Villa Romana.

Și aici, intrarea este liberă.

Aceasta datează din sec. I, Î. Hr, fiind una din cele mai importante vile romane, din regiunea romană Tarraco. Vila a fost descoperită în 1914, de dr. Ignasi Melè.

Am văzut aici câteva mozaicuri, dar se spune că cel mai important obiect, un mozaic deosebit de frumos, este păstrat în Muzeul din Tossa.

Vila este împărțită în două părți, din punct de vedere arhitectural: o parte de lucru, cea de jos, iar cea de sus, partea urbană.

Romanii se ocupau cu cultivarea viței de vie, cu agricultura, de aceea în partea inferioară, de lucru, erau și depozitele pentru păstrarea uneltelor de lucru, ei fabricau pe lângă vin, ulei, tot aici păstrau și cereale.

Partea superioară, cea urbană, era zona nobilă a complexului, cu construcțiile termice, băi, mozaicuri, stucuri, sala de mese, sala de recepție, nymphaeum, iar piscina cu sculpturile sale sunt păstrate tot la muzeu.

Pentru mai multe informații:

Vilele Romane Ametllers

Av. del Pelegrí, 5-13

17320 Tossa de Mar (La Selva)

Telefon +34) 972 340 108

Fax +34) 972 340 712

E-mail: info@infotossa.com

Site web: www.infotossa.com

Fix peste drum de vila romană, mi-a atras atenția o clădire tare frumoasă, ce s-a dovedit a fi Casa De Cultura Tomas Vidal i Rei- Antic Hospital de Sant Miquel.

Vechiul spital a fost fondat în 1773, prin averea lăsată moștenire de Tomas Vidal i Rei, după ce acesta făcuse două călătorii în America, în Puerto Rico și Guatemala.

Când s-a întors, mult mai bogat;) a donat cea mai mare parte din bani, pentru construirea acestui spital pentru săraci.

Clădirea dreptunghiulară, este dispusă în jurul unui claustru și pe o latură a sa, este și o capelă închinată lui Sant Miquel, iar statuia lui este chiar pe fațada clădirii, în stil baroc.

Tomas Vidal Y Rei, a fost foarte iubit de popor, el fiind înmormântat chiar în capelă.

Plimbarea noastră în Tossa ne-a readus din nou în orașul vechi, pe străduțele liniștite, cu case albe, în Plaça de l'Esglèsia din jurul catedralei Sant Vicenç de Tossa. Aceasta este construită în stil gotic, în sec. XV.

Mult mai mică dar totodată și ca un balsam pentru suflet, în mijlocul agitației din oraș este Capela Fecioarei, Capella de la Mare de Dèu dels Socors, chiar în centrul orașului vechi, în Plaça Espanya.

Despre ea, se spune că a fost construită de un marinar local, în semn de recunoștință că a scăpat dintr-un naufragiu.

Am ieșit din nou pe faleză, pe strada Passeig de Mar, străbătând-o de data asta, spre partea opusă castelului, spre capătul celălalt al plajei, acolo unde la închiderea golfului, este Platja Mar Menuda.

Aici pe plajă, în parc și pe spațiul amenajat se desfășura un concurs maraton, iar noi turiștii aveam niște spații delimitate pe unde puteam circula. Ne-am așezat la o terasă cu vedere la mare și la concurenți, servind câte o cafea și rememorând ziua petrecută atât de frumos.

Drumul pe apă, a fost în ritmul valurilor, cam la fel de mari ca și la venire, dar deja eram obișnuiți, nu?

Vă las în compania pozelor, să admirați și voi îmbinarea perfectă dintre azuriul mării și cenușiul zidurilor castelului și ale orașului vechi. :)

Webmaster, o rugăminte:

youtu.be/ZrhgtQT8gPU

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI