Santorini - Land Rover Safari

TIPĂREȘTE

Urmare de aici: vezi impresii

După superba plimbare făcută în ziua precedentă între Fira și Oia, am decis să vedem și partea opusă a insulei, de data aceasta cu un tur ghidat 4x4 cu Land Rover-ul. Durata aproximativă: 7 ore.

La 9 dimineața, ghidul nostru Christos (originar din Salonic) ne aștepta cuminte în fața hotelului. Pe drum am mai preluat un cuplu de americani, tineri și frumoși, aflați în luna de miere în Europa.

Prima oprire a fost la mănăstirea Profetului Ilie, situată în cel mai înalt punct al insulei, la 567 de metri.

Christos, ghidul era foarte entuziasmat explicându-ne că de sus de la mânăstire vom avea o priveliște superbă, se poate admira toată insula de acolo! Când am ajuns sus, am fost înconjurați de o pâclă groasă de abia vedeam la 10 metri, ce să admirăm priveliștea :) Eram la propriu cu capul în nori!

Dar am avut noroc, după o jumătate de oră norii s-au risipit și am reușit să admirăm albastrul mării, coasta insulei și podgoriile care ne înconjurau. Când am ajuns noi, curtea mănăstirii era închisă, am înțeles că sătenii din zonă au cheile și organizează vizite pentru grupurile care urcă acolo. Nu a durat mult și a venit cineva care ne-a deschis, eram primul grup de vizitatori pentru ziua aceea. Am vizitat mica bisericuță unde am spus în liniște o rugăciune, înainte să fie luată cu asalt de un grup de 40 de vizitatori foarte gălăgioși. În curte, ne-au pregătit o degustare cu produse tradiționale, cu măsline de diferite soiuri și capere, ulei de măsline pe pâine prăjită și câteva sortimente de vinuri locale. Cine dorea putea să le și cumpere de la magazinul aflat în incintă, nu erau foarte scumpe, eu de exemplu mi-am luat 3 borcănele cu pastă de măsline la 5 euro.

După vizitarea mănăstirii, următorul obiectiv a fost vizită și degustare de vinuri la Venetsanos Winery unde ne aștepta managera de relații cu clienții. Venetsanos are o așezare foarte fericită, chiar deasupra calderei, deasupra portului Athinios, cu un peisaj care îți taie respirația. Povestea acestui loc este minunată, Giorgos Venetsanos cumpărând mai multe terenuri viticole și cultivând anumite soiuri de viță de vie propice solului vulcanic. Cei 2 frați Venetsanos, unul inginer și celălalt chimist, au început afacerea în 1947 și fiecare a contribuit la dezvoltarea ei în felul lui, fiind niște pionieri în domeniu. Primul a construit decantoarele în trepte, profitând de roca de cretă, al doilea s-a ocupat de crearea soiurilor de vin și de îmbuteliere. A fost prima cramă care a exportat vin din Santorini în întreaga Europă. Au avut chiar și o țeavă care cobora versantul până în port și transporta direct vinul pentru a fi apoi îmbarcat pe vapoare.

Am degustat 3 sortimente de vinuri la ei Nykteri, Mandilaria și Anagallis rosé și bineînțeles că după degustare am mai cumpărat câte un phar din ce ne-a plăcut mai mult pentru a-l savura pe îndelete la o masă pe marginea calderei, scăldându-ne ochii în albastrul nesfârșit.

Ne-am dezlipit cu greu de crama Venetsanos pentru o experiență de off road. Ne-am bucurat de peisajul sălbatic, am vizitat o mică capelă alb albastru, prilej cu care am aflat de ce sunt așa multe biserici în Santorini, biserici unde nu se slujește săptămânal ci doar la ocazii deosebite. Sunt construite de familii de pe insula, de marinarii întorși cu bine de pe mare sau de cei care au trecut prin încercări grele, ca dovadă a recunoștinței lor.

A urmat o scurtă vizită la celebra plajă roșie, Red Beach, unde nu am putut scăpa prilejul să ne udăm puțin pe picioare, săltând precum cocostarcii peste pietrele ce mărgineau plaja. La acea oră de octombrie, plaja ne aștepta tristă și pustie, taverna de pe mica plajă deja trăsese obloanele în așteptarea unor zile mai însorite.

Penultima oprire a fost la farul din Akrotiri, acesta datează din 1892, fiind unul dintre cele mai vechi din Grecia. Încă funcționează și Christos ne-a explicat că luminează o dată la 10 secunde, făcându-l ușor de recunoscut de către pescari. Peisajul mării văzută de pe stâncile ce înconjoară farul este superb, întregit de o multitudine de turiști care se perindă acolo și se așează pe stânci câteva minute pentru a admira minunăția care se desfășoară în fața ochilor.

Ziua s-a încheiat (cum altfel) cu un minunat prânz tradițional în Perissa, la restaurantul Waves pe malul mării. La foamea ce o aveam în noi după atâta plimbare, am devorat tot: salată grecească, aperitive cu fructe de mare, coaste de miel și souvlaki cu tsatsiki bineînțeles.

Am ajuns la hotel puțin după ora 5, obosiți dar cu sufletul plin de frumusețile văzute.

Va las în compania pozelor, poate ele să descrie mai bine ceea ce vorbele nu pot!

---

VIZUALIZĂRI: 2449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI