Prima croaziera Muntele Athos

TIPĂREȘTE

Prima mea croaziera adevarata a fost excursia la muntele Sfant Athos. Echivalentul Vaticanului pentru religia ortodoxa, muntele Athos este al treilea brat al peninsulei Halkidiki, care se termina in partea sudica cu un varf de peste 2000 m inaltime. Aici se gasesc mai multe manastiri apartininand de mai multe natii ortodoxe si cateva schituri printre care si unul romanesc. Desi noi romanii am dat aici bani fara numar, nu am reusit sa avem o manastire in adevaratul sens al cuvantului ci doar un schit.

Cum am ajuns aici: din 1 octombrie 2008, am avut cazare la Blue Dolphin (un superhotel pentru Hakkidiki) in Metamorphosis (schimbarea la fata) si la un minut dupa ce am intrat in camera, suna telefonul. Raspund, fiind un om relativ civilizat gandind ca e de la receptie si o voce blonda, feminina imi zice: „ - Domnu Ionescu, bun venit in Halkidiki, nu vreti o excursie optionala? ”. Normal ca ne gandisem la muntele Athos, dar nu stiam inca care e treaba. Ii zic ca da, as vrea croaziera la Mt Athos si ma asigura pe scurt ca la 30 de euro/pers nu gasesc nicaieri mai ieftin, fara transport. Ne da indicatii prin telefon, cum sa ajungem la Ormos Panagias si ne spune ca trebuie sa platim 120 euro, pentru 4 persoane, la receptia hotelului nostru.

Tot acolo se trimite si voucherul pe fax si primim in schimbul banilor, o hartie cu care ne-am urcat la bordul vasului Menia Maria III. Ormos Panagis e un mic sat/port in apropiere de Nikitti, dar pe partea cealalta a bratului Sithonia in nordul sau. De aici se pleaca in croaziere de o zi spre Muntele Sfant. Exista doua vase aici ce fac aceasta croaziera in mod normal, unul foarte frumos si unul relativ banal. Cand sunt putini turisti totusi se foloseste Menia Maria I, un vas tot atat de rustic, dar mai mic cu doar doua catarge.

La inceput nu stiam care e vasul, cum arata, dar ne-am bucurat pana la urma, ca al nostru arata superb, un vas mare ca de pirati ce parea din lemn, cu trei catarge parca din secolele trecute. Am avut noroc probabil, pentru ca celalat vas era destul de simplu, alb cu bleu si din tabla, fara nimic deosebit (Spirit of Athos).

Am ajuns aici cu mare usurinta cu masina noastra, respecatnd indicatiile tipei romance de la agentia greaca, cea mai mare din Halkidiki si am parcat usor pe marginea drumului, apoi am cautat vasul care e imens va rog sa ma credeti, are 700 de locuri, 3 punti si 3 catarge. Ne-am ales loc sus de tot in bataia soarelui, pentru ca fiind octombrie ne era frica de racoarea acestei luni. Ne-am temut degeaba pentru ca a fost foarte frumos, tot drumul pana la varful Athos si apoi si pana la Ouranopolis pe langa malul cu manastiri.

Traseul a fost simplu, am plecat din Ormos din nordul Sithoniei direct spre sudul bratului Athos, apoi am mers pe langa malul vestic si accidentat al Muntelui Sfant pana la Ouranopolis unde am facut o escala si apoi cu viteza mica ne-am intors la Ormoas Panagias.

Langa noi sus pe puntea insorita erau cateva ucrainience simpatice foc, dar mai coapte, care radeau mereu cu pofta la orice fel de gluma si foarte putini romani in general.

Deci ne-am asezat sus, sub soarele arzator, dar feriti oarecum de soare cu ajutorul brizei placute si de umbra panzelor uriase ale vasului. Dupa o scurta asteptare, am plecat si am descoperit repede, o culoare a marii Egee pe care nu o mai vazusem, un albastru indigo superb, ceva de vis, culoare vazuta numai in videoclipurile, pe care le credeam masluite, in diverse programe de calculator. In timpul mersului am avut parte de instructiuni ale personalului in mai mult de 6 limbi de circulatie internationala si apoi de vizita Piratului. Acesta, artistul vasului defapt el fiind si dansatorul de mai tarziu, a venit pe neasteptate imbracat in pirat si inarmat cu pistoale de epoca. Impreuna cu el un tip ce facea fotografii. Piratul se lua de oricine si se facea ca te impusca, pe femei le lua de gat de dupa umeri si in acest timp erau fotografiati de celalalt personaj. La noi a venit si eu am plecat repede, sa nu ma prinda insa, dupa ce a terminat cu fetele noastre, s-a jucat cu ucraineencele pe care le-a chitait putin si apoi m-a luat pe mine, mi-a luat aparatul foto, s-a facut ca il arunca in apa si apoi m-a intrebat de unde suntem si am vorbit un pic de Romania si Bucuresti despre care stia cate ceva. Apoi personajele au migrat la puntea inferioara si noi am putut admira muntele si varful Athos, care tasneste parca, din marea aceea frumoasa si era superb invaluit in cativa norisori, pe care toti ii credeau fum creat de activitatea calugarilor.

Dupa ce am ajuns in sudul extrem am cotit stanga si am mers pe langa mal la cam 4-500m admirand constructiile deosebite ale manastirilor de pe acest mal. In total cred ca au fost 8 manastiri din cele mai mult de 20, la care am primit informatii si in romana prin statia de amplificare. Cea mai impunatoare este manastirea rusa care are o trapeza (locul unde se ia masa) atat de mare incat incap 2000 de persoane odata.

Marea majoritate a manastirilor si cladirilor anexe erau in reparatii si renovari, aici venind foarte multi credinciosi orotodoxi, barbati, pentru a-si gasi linistea si a se ruga. Accesul se face pe calea apei, cu ajutorul un vapor, prin singurul port (Dafni) al statului semi independent Muntele Athos. Deci pe uscat nu se poate ajunge aici in mod normal, ci doar pe apa si toti calatorii de pe acel vapor sunt verificati daca au permis pentru accesul la Muntele Sfant. Permisul se poate obtine din Ouranopolis sau Thessaloniki de la autoritatile bisericesti de acolo, dar poate fi cerut si cu ajutorul unor firme de turism. Desi bratul efectiv apartine de Grecia, aici calugarii se gospodaresc singuri si au propriile legi, insa fac cu destul succes comert cu zonele invecinate. Drumurile sunt cam forestiere si exista foarte putine mijloace de transport destul de vechi si rudimentare. Nu acelasi lucru se poate spune despre mijlocele cu care ajung in acest loc calugarii de exemplu din Romania. Am vazut un Nisan de teren ultimul model, cu un parintel de arad ce se ratacise usor in Ouranopolis.

Pe teritoriul Muntelui Sfant se vad, pe langa manastiri recunoscute prin dimensiuni considerabile si cladiri imense ce adapostesc adevarate hoteluri chiar, si cladiri sau constructii mult mai micute, unele schituri ce au si biserici, altele dar niste cladiri singuratice atarnate pe munte, din loc in loc se vad si ferme de animale si terenuri cultivate cu diverse legume si vita de vie. Primele cladiri vazute apartin schitului Sf Ana apoi ajungem usor in dreptul Nea Skiti ce are mai multe cladiri si vedem si prima manastire Agiou Pavlou (Sf Pavel). Nu ma pricep la cele bisericesti dar am fost marcat de cladirile imense si de faptul ca toate aproape parca erau atarnate pe marginea prapastiei, stand sa cada efectiv in marea Egee.

Urmeaza la rand Moni Dionisiou apoi Moni Grigoriou si apoi imediat ne iese in calea privirilor cea mai spectaculoasa si mai pozata manastire de la Muntele Sfant: Moni Simonos Petras. (Moni= manastire). Aceasta din urma se afla cocotata pe o stanca inalta si scruteaza parca de la inaltimea zidurilor sale din piatra toata marea Egee pana la Volos si Evia. Imediat dupa colt vedem si portul Dafni si manastirea Xiropotamou. Imediat langa se afla manastirea Rusa imensa care se numeste: Agiou Panteleimonas. Aspectul vazut dinafara de un necredincios este cam ca de o mica statiune, aici avem multe cladiri din care cateva au cate 6 etaje si lungimi considerabile. Dupa ce am admirat si pozat manastirea rusa am trecut si pe langa Moni Xenofontos, aflata chiar pe malul apei.

Mergand usor spre nord mai intalnim manastirile Dochiariou si Zografou acestea fiind ultimele manastiri din apropiere de Ouranopolis. Fiecare din ultimele manastiri aflate pe mal la mica inaltime au si cate un mic ponton de unde pleaca barcutele calugarilor pescari.

Ouranopolis: escala noastra de 90 de minute a fost facuta conform programului in micul oras statiune Ouranopolis. Un orasel dragut si rustic de provincie, plin de taverne ce prospera din cauza turistilor, adusi in jurul pranzului de cele doua vapoare imense Menia Maria III si Spirit of Athos. Strazile sunt micute si inghesuite, cladirile sunt pline de flori, mai ales de bougainvillea in nuante diferite de ciclam si rosu. Exista vilute cu studiouri si magazine diverse de suveniruri si amintiri, insa si magazine de produse bisericesti. Aici am vazut o pereche de batrani care mancau pranzul in fata casutei lor, la o masuta mica de lemn, a fost o vedere deosebita si o lectie de viata. Aici timpul are alta valoare, poate aici am devenit mai calm si mai echilibrat un pic. Caracteristic si reprezentativ in Ouranopolis este turnul de aparare, o cladire inalta, cea mai inalta din oras, construita din piatra si care iese din tiparul cladirilor din oras. Nu va pot spune istoria acestui turn probabil bizantin, dar pare foarte vechi si sigur era folosit pentru apararea orasului de navalitori, probabil impotriva turcilor. Turnul se poate vizita contra unei sume modice, 2 euro parca, insa fetele mele care au escaladat scarile si au iesit in balcon ca sa-mi faca cu mana, nu au ramas impresionate de nimic si mai ales s-au suparat ca nu au aflat nimic de la nimeni despre cladire.

Plecarea s-a facut in jurul orei 15.00, aproximativ pentru ca am plecat dar am mai intors dupa doua cucoane intarziate. Pe vas, pe puntea din mijloc ne asteptau niste instrumente muzicale montate in fata barului si majoritatea turistilor se grupasera acolo, asa ca ne-am asezat si noi pe niste banchete aici si bine am facut pentru ca afara incepea usor sa ploua. Am aflat repede ca vom avea parte de muzica si dansuri traditionale. Cu stupoare il vedem pe pirat imbracat in haine traditionale cu fusta si hamleti albi si papucei cu pampon grena. Superb arata, as fi vrut sa rad de el un pic, dar omu era serios fiind la locul de munca. La intrumente au venit si au inceput sa le acordeze personajul ce facea poze mai devreme, la orga, un instrument foarte complicat ce scotea toate sunetele mai putin cel de bouzouki, la care se instalase un personaj pletos cu barbuta pe care il observasem initial pe acolo pe vas, dar care parea un golan de marinar grec fara chef de munca. Golanul asta a cantat la bouzouki electric de ne-au sarit capacele si ne-a facut sa il aplaudam de fiecare data. Am aflat repede ca se numeste Chris Bouzouki si am cumparat un cd care se gasea acolo cu muzica lui. Piratul era insotit de o tanara cu parul impletit de o culoare nedefinita si cu care a dansat la inceput, diverse dansuri prezentate in engleza de o duduie de pe vas. Dansurile erau culese din parti total diferite ale Greciei, astfel ca cei doi si-au schimbat de mai multe ori costumele. Ne-au incantat si cu un dans din buric, de origine turceasca mai mult ca sigur.

Spre final, cei doi dansatori au inceput sa invite la dans turistii aflati in primele randuri si timp de o ora aproape au dansat de au rupt podeaua vaporului. Piratul la un moment dat pusese ochii pe o tanara ucraineeanca foarte draguta, pe care a alergat-o pe punte si a adus-o in spate, pana pe ringul de dans si nu a mai lasat-o cateva reprize. In ritmul muzicii de o calitate exceptionala si a dansului frenetic invatat pe loc de turistii nostrii, am ajuns fara sa ne dam seama inapoi in Ormos Panagias si a trebuit sa parasim cu parere de rau vasul, dupa ce am rasplatit cu multe aplauze dansatorii si muzicantii.

Foarte frumoasa si reusita a fost aceasta prima croaziera din viata noastra, poate am avut si noroc. Aici am deprins placerea drumului pe mare, macar in vacanta sa simt cum briza imi spulbera orice probleme si soarele se oglindeste in valurile superbe ale marii creind acea culoare inexplicabila ca de cerneala.

Daca ajungeti in Halkidiki nu ratati aceasta croaziera, chiar si cea cu Spirit of Athos, daca nu se poate cu Menia Maria III. Mentionez ca manastirile de la muntele Athos se pot vedea si luand un vas din Ouranopolis, pretul e mai mic si timpul croazierei e mai scurt, dar drumul pana la Ouranopolis e destul de greu si complicat, iar lipsa programului artistic nu mi-ar fi fost pe plac sincer.

Pentru cei care inca nu stiu, locul de plecare in croaziera poate fi vazut oricand camera web e in functiune aici.

Fara pma standard va rog pentru ca am scris mai multe review-uri depre Halkidiki si daca se poate atasa urmatoarea melodie ar fi perfect: click aici, multumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 11010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI