Muntele Sinai sub clar de luna

TIPĂREȘTE

O sa va povestesc puțin despre o excursie opțională care se poate face din Sharm el Sheikh și care mie mi-a plăcut foarte mult și pe care v-o recomand și vouă mai ales dacă activitatea fizica și incarcatura spirituala contează mult pt voi.

In alegerea excursiilor am folosit un raționament pe care o sa vi-l împărtășesc și vouă în speranța că va va ajuta sa va decideți ce se merita și ce nu. Este de înțeles faptul ca atunci când mergi într-o destinație noua ai vrea sa acoperi cât mai multe chestii și sa vezi cât mai multe lucruri, dar parca ai vrea și sa te odihnești... asa ca ajungi sa fii obosit doar pentru ca te-ai gândit și stresat atâta cum sa împarti 12 zile la 7 nopti :)

Deși prima vizita în Egipt, am exclus din start piramidele și Luxor și Alexandria și Nilul. Le-as fi exclus chiar dacă as fi ales Hurghada ca destinație, pt ca e ca și cum ai merge la Mamaia la plaja... și te duci intr-o zi sa vezi mănăstirile din Bucovina. Dacă ar fi vreodată sa fac cunoștința cu faraonii, cred ca as alege un City break București - Cairo special pt asta. Altfel, va recomand sa va limitați strict la ce va oferă stațiunea respectiva.

În cazul Sharmului, bineînțeles coralii, muntele Sinai, parcul national Ras Mohammed, canioanele (și alte activități locale care pot fi găsite și în alta parte, gen: mersul cu cămilă, safari, cina cu beduini etc)

Așadar o sa va povestesc despre drumeția pe muntele Sinai. O sa o găsiți la Tour operatorii romani la 45-50$ și la agențiile locale la 30-35$. Recomand cu încredere agențiile locale si nu va gândiți ca dacă alegeți de la agentia romana veti avea parte de ghid roman sau ca veti fi scutiți de eventuale neplaceri.

Eu personal m-am hazardat si mai mult de atat și am ales excursia de la un vânzător din Old Market care m-a abordat după achiziția unor suveniruri. Mi-a dat un număr de whatsapp, am comunicat super ok cu el și asa am plătit doar 25$ pe excursie (la final). A fost ciudat pt ca nu am avut niciun bilet, nimic, și am cam avut emoții sincere ca o sa fie teapa, dar totul a decurs incredibil. Totuși, pt liniștea dvs recomand agențiile locale care va oferă macar niste bilete/vouchere sau factura etc.

Am fost preluat de microbuz la ora stabilita (21:00) și singurul lucru de care m-au întrebat la urcare și a servit drept bilet a fost numărul camerei de hotel :) Am nimerit într-un grup cu 8 rusi/ucrainieni+1 englez+1 Bahrain. Pe lângă aceștia, în microbuz mai erau șoferul, ghidul și încă o persoana (ajutor de șofer?). Ghidul vorbea perfect rusa (la fel ca majoritatea egiptenilor direct implicați în turism: chelneri, taximetriști, oficiali etc - practic rusa este a doua limba la ei, nu engleza). Dar, pt cei 3 de alta naționalitate, ne explica și în engleza treburi esențiale (de exemplu sa ne punem masca anti covid în zonele de control)

M-am pregătit de acasă cu un rucsac în care mi-am pus o geaca (pt noaptea friguroasa de pe munte), un tricou de schimb pt coborâre, o sticla cu apa, 2 ciocolate, pașaportul, o mini trusa de prim ajutor, genunchierele, ochelarii și o mini lanterna. Recomand un rucsac (l-am folosit și ca bagaj de mana în avion). Pe alții i-am văzut cu genți de plaja, posetute sau fără nimic, dar cred ca rucsacul este cel mai potrivit.

La intrarea-iesirea din fiecare oras/stațiune au loc controale. De obicei, soldații înarmați verifica doar șoferul, dar extern mașina este verificata și cu detectorul de explozibil și cu câinii speciali antrenați. Pașaportul nu mi s-a cerut niciodată, dar recomand sa îl aveți (dacă nu, măcar o copie).

Prima oprire a fost lângă Dahab după aproximativ 2 ore la un peco decent, curat. Se poate merge la toaleta ok (5 lire egiptene parca).

După pauza de 10 minute am continuat drumul încă 1 ora și 20 minute pana în satul Sfânta Ecaterina, iar acolo am vizitat o mică galerie de arta combinata cu magazin bisericesc. Sunt prezentate acolo câteva poze cu icoanele din mănăstirea Sfânta Ecaterina (întrucât aceasta este închisă din cauza la covid acuma și nu se poate vizita). Produsele din magazin sunt foarte scumpe și foarte puțin negociabil (nu ca la tarabe). Cele mai ieftine chestii erau 5$ (niște iconițe mici). Apoi 10,15,20 $ iconițe banale sau cruciulițe. Era mai rentabil sa iei ceva mai de calitate. De exemplu, pe mine m-a atras o icoana dintr-o felie de lemn de maslin gravata cu Sfânta Ecaterina. Era cu totul altceva fata de restul chestiilor comune și a costat 30$. Citisem aici pe forum ca se oferă bonus "inelul sfintei Ecaterina", dar nu am primit nimic. Tot aici, dacă vreți sa lăsați pomelnice/acatiste se pot lăsa în 2 urne.

De aici am mai mers vreo 5 minute și am ajuns la parcarea de lângă mănăstire. Deci am ajuns undeva aproape de ora 01:00 (noaptea). Aici ghidul ne preda unui alt ghid beduin care ne va însoți pe munte. Bineînțeles că și acesta știe rusa, dar și engleza la perfecție.

Se trece printr-un nou control, de data asta ca la aeroport. Se verifica bagajele și treci printr-un detector. Cineva avea un termos iar tipul de la control a turnat sa vadă ce este în termos.

Zona este luminata de niște reflectoare mari, afara este încă cald. După ce trecem de control ne regrupam, îmi iau geaca pe mine și începem plimbarea pana la mănăstire. Aleea este luminata, pavata cu piatra și foarte larga. Cămilele deja încep călătoria în spatele tău. Imediat ajungem și in fata porții mănăstirii unde ghidul beduin ne spune ca aici slujesc în momentul de fata 25 de călugări. Slujbele se oficiază în limba greaca. Este cea mai veche mănăstire ortodoxa la care s-a slujit în forma continuata. A fost ținta numeroaselor tentative de cuceriri sau mai nou atentate și de-a lungul istoriei a fost foarte bine păzită (ca și în momentul de fata de altfel). Pana la urma, la cât de fanatici și naționaliști sunt musulmanii și arabii în general, chiar ma mira cum dăinuie de atâta timp o mănăstire ortodoxa, o enclava greceasca pe tărâmul lor.

O membra din grup alege o cămilă din "parcare" și o ia înainte. Restul începem urcarea, relativ grupați. Ma așteptam să mă întâlnesc cu mai multe grupuri, dar probabil orele de sosire sunt diferite, asa ca urcarea este liniștită, doar cu grupul tău.

Luminile reflectoarelor rămân ușor în urma și călăuză începe sa fie luna. O singura persoana își aprinsese lanterna (ghidul nu avea lanterna). Eu, deși aveam o lanterna in dotare am decis sa nu o aprind încă pt ca se vedea destul de bine de la luna (cu 1 noapte înainte fusese luna plină).

Ulterior când am urcat mai mult și luna s-a ascuns după vârfurile de munți am aprins și eu lanterna.

Am preferat sa stau fie în fata grupului, fie în spate și sa ma reculeg in liniște. Din când în când liniștea era perturbata de beduin care striga "everybody is ok? "

Am savurat fiecare moment. Cerul înstelat, liniștea, lumina lunii, respirația proprie ușor gâfâita și pașii prăfuiti au creat un farmec aparte. Nu mai zic de cele 4 opriri la "refugiile" beduine, unde am savurat de fiecare data ceaiul lor de habuck (30 de lire ceaiul). Când poposeai într-o astfel de coliba unde de intampina un alt beduin zâmbitor, cu ibricul de ceai pus pe jarul mocnind și îți mai dădeau târcoale doi pisoi jucăuși... și toate astea la ora 02:00-03:00 noaptea, timpul parca se oprea in loc și clipa devenea veșnicie.

La ultimul popas (sunt 5 colibe la ultima oprire repartizate pt diferite grupuri), cel chiar de la poalele vârfului, am ajuns primul și am avut timp vreo 45 de minute pana la răsărit, asa ca am profitat și m-am întins pe o laita câteva minute bune. De aici îți puteai închiria pături de "cămilă" care sa îți tina de cald pe vârf. Eu m. am schimbat de tricou (pt ca transpirasem) și după câteva clipe de motaiala și ceai fierbinte și căldurica în cort, când am dat sa ies din nou afara, ma luase cu frig - deși inițial nu îmi fusese (știți senzația când pleci de pe cuptorul de la tara și ieși afara in frig). Asa ca am luat și eu o pătură (50 de lire). Abia aici în vârf ne întâlnim mai multe grupuri și încep sa aud și limba romana.

Ne poziționam frumos in așteptarea răsăritului și Hristos a Înviat! Soarele răsare, pătură nu îți mai trebuie, lumea uita de oboseala, căldură lăuntrică te cuprinde... și trăiești minunatul moment. Foarte frumos... nu neapărat răsăritul în sine, ci întreaga experienta.

Pe vârf este o capela ortodoxa. Era închisă. Nu am primit informatii despre ea, dar TIP: o sa vedeți în ușa o gaurica mica. Dacă puneți obiectivul telefonului pe acea gaurica... o sa pozați altarul, luminat din spate cu soarele proaspăt răsărit.

Mi-ar fi plăcut sa petrec mai mult timp pe vârf dar din păcate beduinul nostru a început sa strângă rândurile, pt ca ii promisese la șofer ca la 07:30 va fi cu grupul înapoi la mașină.

Mi-a plăcut și faptul ca beduinul ma tot striga "românule...românule" eu fiind ba în fata, ba in spate pt poze etc. Poate ca făcea parte din neamul Jebeliya și simțea o comuniune cu romanii. Beduinii ca popor cică se trag din 14 neamuri Arabe și 1 neam de români. Da, ati auzit bine. Prin secolul VI împăratul roman ar fi trimis 200 de soldați de pe teritoriul actualei Românii să apere mănăstirea Sf Ecaterina, iar acei soldați nu s-au mai întors și au devenit nomazi formând astfel tribul Jebeliya.

La coborâre am folosit genunchierele, iar la scurtele opriri îmi cam tremurau picioarele. Coborârea a fost mult mai alerta decât urcarea.

Traseul de urcare 2ore 25 minute (fără a socoti opririle), vreo 5.61km și aproximativ 760 m diferența de nivel [toate datele conform măsurătorilor efectuate de smartwatch].

La microbuz ne-au dat draga doamne micul dejun (o prăjitură și un suc). Mai bine nu includ un astfel de "serviciu". Infara de treaba asta, mi-ar fi plăcut sa stam mai mult timp sus (deși am stat cam 1 ora efectiv pe vârf, fara ultimul popas) și parca as fi vrut ca ghidul sa te doteze cu o lanterna sau sa ți se dea o apa pe traseu. Niște chestii mărunte oricum, care nu clintesc nici măcar puțin frumoasa experiență.

Îmi cer scuze ca tot am abuzat de timpurile gramaticale și am folosit ba trecutul, ba prezentul dar am scris fragmentat și nici nu mai știu dacă am fost acolo... sau încă sunt povestindu-va și vouă experiența mea!

---

VIZUALIZĂRI: 7969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI