A doua oară anul acesta pe Transfăgărășan

TIPĂREȘTE

Duminică dimineața, în data de 11 septembrie 2016, am plecat de la pensiunea Bendorfeanu din Rasinari, spre Transfăgărășan. Urma să ajungem pentru a doua oară în acest fascinant loc în anul acesta, după o pauză de 18 ani. Nu-i asa că e ciudat? În lunga perioadă de timp scursă cu repeziciune, nu am avut timp sau loc în cotidian să tragem o fugă până la această destinație minunata, și acum...

În iunie când am fost eu cu soțul meu, am fost atât de încântați de ceea ce vedeam din telecabină, că în momentele acelea am rostit amândoi dorința de a reveni anul acesta și cu copilul, să vadă și el frumusețea munților Făgăraș, a șoselei care urcă în viraje, a viaductelor, a naturii, din telecabină. Încep sa cred că dacă îți dorești ceva foarte mult, se realizează.

Drumul din Rășinari până la parcarea de la telecabina care urcă Transfăgărășanul, a durat aproximativ o ora jumatate, distanta rutiera Rasinari - Balea Cascada este de 73 km., soseaua este în stare bună.

Când am ajuns în parcare, cam pe la ora 9:30, mai erau câteva locuri. Erau și autocare cu sportivi care au început să urce pe jos, oamenii coborau din mașini și nu se îndreptau spre clădirea de unde se ia telecabina, ci urcau pe jos până la cascada Bâlea (i-am văzut ulterior când eram în telecabină). Noi ne-am grăbit să nu pierdem prima urcare și să trebuiască apoi să așteptăm până se strâng mai multi oameni, ca sa fie intrunit numarul minim de persoane pentru deplasarea telecabinei, min. 10 persoane. Pe http://www.sibiu-turism.ro/Ce-vizitam-Destinatii-Destinatii-montane-Balea.aspx se specifica urmatoarele:

“Lungimea traseului telecabinei este de 3700 m. Aceasta funcţionează zilnic între orele 09.00-17.00. Telecabina funcţionează cu minimum 10 persoane. ”

Soțul meu a început urcarea pe bicicletă. Urma să ne întâlnim sus.

La telecabină, surpriză! nu era nici o persoană. Am așteptat destul de mult timp și după ce au mai ajuns încă trei persoane, s-au hotărât să urce numai cu cinci persoane.

Nu sunt cuvinte potrivite să exprime frumusețea traseului care se vede din telecabină, este fascinant, cascada care apare căzând de la înălțime, drumul care se unduiește străbătând muntele gătit de sărbătoare într-o zi de duminica, cu o salbă lungă de mașini multicolore, motociclete și biciclete, toate acestea decorate pe margini cu verdele brazilor.

După o urcare care a durat 15 minute, am ajuns la destinație, unde am început plimbarea pe platoul alpin Balea, de unde am început contemplarea si fotografierea peisajului, a lacului Bâlea care avea niște culori schimbătoare, în funcție de locul din care îl priveai, de la smarald, albastru, indigo la cenușiu.

Ce am văzut în plus față de data trecută, a fost accesul la punctul de belvedere, unde intrarea costă 2 lei/persoană. Acolo am făcut poze cu ursul împăiat, cu capra neagra împăiată, ne-am uitat cu telescopul pe serpentine. De asemenea lacul avea un alt aspect, nu mai era inghetat ca in luna iunie cand am fost acolo (vezi articolul “Patru anotimpuri pe Transfagarasan”), iar crestele muntilor nu mai erau imbracate cu albul zapezii.

Soarele a început să încălzească tot mai mult, platoul s-a umplut de oameni, de multe mașini din care coborau oameni. Era o aglomerație foarte mare. Am observat că oamenii nu prea urcă cu telecabina, poate și din cauza economiei pe care o pot face, prețul unui bilet, pentru urcare este de 30 lei, și pentru coborâre tot atât, pentru adulți. Pentru copii cu varsta pana la 12 ani, prețul este la jumătate, adică 15 lei pentru urcare și tot atât pentru coborâre.

Și aici la înălțime, erau mese pe care erau expuse diverse obiecte cu rol de suvenir... pe mine nu m-au ademenit.

Am văzut ca cele două terase existente aici, erau pline de consumatori, noi nu am luat loc la nici una dintre ele, am avut la noi suc, apă, niște ronțăieli ca să păcălim foamea până plecăm. Am auzit ca se pierde foarte mult timp pana esti servit.

Ce poți face acolo, trei ore cât am stat noi? Multe fotografii pentru noi și altor grupuri întâlnite la fața locului care vroiau să fie împreună în cadru, să admiri peisajul din toate unghiurile, să vizitezi locul de belvedere, să păstrezi în memorie imagini unice, fascinante, sa te bucuri si sa te incarci de energie.

Dacă vă întrebați dacă voi mai reveni, mai ales că am fost de două ori anul acesta, răspunsul este: da, abia aștept sa mă întorc!

Fotografiile mele si articolul nu sunt in acord cu iarna care este acum pe Transfagarasan, dar mi-am spus sa postez si fotografiile din septembrie, ca in cele din iunie am avut zapada.

Ca sa redau cateva informatii in acord cu anotimpul in care ne aflam, va informez conform sursei http://transfagarasan.net/ ca: “Drumul este închis pe o porţiune de 27 kilometri timp de 8 luni din an, iarna şi primăvara, din cauza pericolului de avalanşe, căderi de stânci, alunecări de teren ş. a.

*De la Cabana Bâlea Cascadă se poate urca la Bâlea Lac cu telecabina."

... si o mica curiozitate...

“Știați că…?

Stratul de zăpadă la Bâlea persistă 200 de zile pe an, grosimea maximă înregistrată fiind de 4 m?

Munţii Făgăraş mai sunt numiţi şi Alpii Transilvaniei, deoarece reprezintă cel mai mare masiv muntos din România cu o lungime de 70 km, lăţime de 40 km, şi o suprafaţă de 3000 km2? ”

---

VIZUALIZĂRI: 2711 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI