Nici toamna, nici iarna, dar hai la munte!

TIPĂREȘTE

Nu stiu daca am ales titlul corect, dar raportat la anotimp, la vreme, la distanta fata de casa, si nu in ultimul aspect, la asezarea geografica a locatiei aleasa pentru wekend, parca se potriveste cat de cat! Cand ai de gand sa pleci din casa, fie si pana la piata, sfarsitul de noioembrie nu este prea apetisant, asa ca apucaturile native, de a calatori sub orice forma, intrec orice legi! Ai, n-ai treaba, faci bagajul aferent, si "tusti" la drum! Mai rar din partea noastra cu genul asta de dormit oriunde, dar incurajati de vremea de afara, am gasit in pripa o "cazare", adica pe "net", rezervat cu cinci zile inainte, si - La drum!

Unde, cum unde, spre "Vidraru"! Ce inspiratie (bine, cred ca mai este vorba si de optimismul omului care pleaca de acasa fara nici o prejudecata, la "ce-o fi")! Deci: La doua ore jumatate de mers, am parcat in fata locatiei aleasa drept cazare, si scurt de tot, ne-am asezat la locul nostru!! E, acum e atunci! Unde am stat?! Intr-un loc unde vom reveni cu cea mai mare placere!! "Pensiunea Martin", din Corbeni, la o aruncatura de bat fata de barajul "Vidraru" (vezi impresii)! Adica una juma de ora de mers in viteza a treia, si de cascat ochii la panorama! Chiar nu stiu unde sa afisez reviewul, ori excursii, ori cazare, dar se potriveste de minune ambelor ipostaze!

Odata ajunsi, am avut o mare dilema: ramanem la nenea Martin tot weekenul, sau alergam spre "Transfagarasan"!? Si, si, asa ca am ales sa ne incarcam bateriile la gratarul pensiunii, si sa degustam licorile necesare ingurgitarii bucatelor, iar a doua zi sa facem plimbarea aferenta! Paranteza, sau musai paranteza necesara! Om avea noroc, sa fim prea simpatici, relativa chestia, dar toate cazarile alese la pensiuni micute, au avut parte de sejururi minunate! Iar cand domnul Martin vine zambind, mai sare si cu "o tuica" sau "o afinata" din partea casei, iar caldura din pensiune, te face mai bun, mai apropiat de semenul tau, te simti bine! Minunati oameni, atat domnul, cat si doamna Martin! Pensiunea la fel!!

Nu facem parti-pris, dar ne-am simtit foarte, foarte bine, va recomandam sa veniti aici, merita!

Urmatoare zi, mic dejun, pregatit de noi, conditii berechet, imbarcarea, si fuga pana unde ne permite drumul! Prima halta, barajul "Vidraru", pozele de rigoare, vantul aferent, plecarea spre "Balea Lac". Minunat, sa fi la sfarsitrul lui noiembrie, sa fi la munte, si sa ai parte de un timp primavaratic, care sa te imbie la voie buna, chiar este minunat!

Gata cu joaca, dupa nici treizeci de kilometri parcursi (si cu mai multe popasuri pentru fotografii si ozonificare), si la cinsprezece de "Balea Lac", adica la "Conacul Ursului", a venit iarna! Zapada, saniute, copii fericiti, si peisaje superbe! Si un mare anunt: "Drum Inchis"! Si nu mai era mult, doisprezece kilometri! Am pornit inapoi spre casa, adica pensiunea "Martin" (merita din plin titulatura de casa), si bineinteles am respectat programul casei, gratar, licori, "septica" savurata la caldura bucatariei dotata a pensiunii!! Cat de mult poate sa te incarce, sa te bucure, sa te ajute pozitiv o locatie care emana numai caldura, in sensul bun al cuvantului!

Luni, gata, scularea, inca un mic dejun, aproape pranz, si plecarea spre casa! Dar, mai exista si un dar, cu o escala la Curtea de Arges, la manastirea cu acelaqsi nume. Frumos lacas, liniste, multi pelerini, si dupa o plimbare de o ora, am pornit spre Bucuresti, incarcati pozitiv, mai odihniti, atat fizic, cat si spiritual! Scurt, parca prea putin, dar a meritat!

---

VIZUALIZĂRI: 1543 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI