Inceput de toamna in Fagaras...

TIPĂREȘTE

Un inceput de toamna calda si frumoasa in Fagaras... Da, la inceputul lui sept. 2006, ne-am hotarat sa evadam la munte chiar si pret de numai o zi. Si am ales o destinatie in care nu fusesem inca impreuna cu ambii copii. Deci, la drum spre Lacul Vidraru si apoi mai departe...

Cu ceva haine mai groase la noi si cu catel cu tot, cu dragalasa si flocoasa Dolly, am plecat la drum. Vremea frumoasa din Bucuresti ne-a fost prietena de nadejde pe parcursul excursiei noastre. Cel putin asa se arata... Am ales, bineinteles drumul pe autostrada A1 spre Pitesti si apoi mai departe spre Transfagarasan.

Ce pot spune despre acesta? ! Ar fi foarte multe. In primul rand, am inteles ca drumul cel mai bine de urmat este dinspre sud spre nord. Transfagarasanul este, dupa parerea mea, cea mai strasnica si reusita realizare a Romaniei in constructie de drumuri. De ce? Pentru ca aceasta sosea serpuieste prin munte, in serpentine largi si multe dintre ele cu un unghi foarte strans (nu ma pricep eu sa explic inginereste, dar intelegeti cu siguranta ce vreau sa zic) si reuseste sa-si faca loc si sa strapunga M-tii Fagarasi, cei mai inalti din Romania, fiind una dintre cele mai pitoresti zone din Carpati. Acest drum face legatura intre Muntenia si Transilvania si se intinde dinspre jud. Arges terminandu-se in jud. Sibiu. Este lung de vreo 92 km, parca.

Asadar, drumul a fost de exceptie si iata-ne porniti spre marea aventura pe Transfagarasan. Soseaua este in cea mai mare parte pe doua benzi, atunci era cu destule denivelari si chiar gropi, dar eram “habituali” deja cu acestea din Bucuresti... Mai rau a fost cand am inceput sa ne “rotim” pe sosea, uneori chiar parca simtind ca stam pe loc, cu toate ca masina rula ea usurel pe drum. Fata mea, avand cam des rau de masina, am facut popasuri multe, dar asta este... A fost totusi un avantaj. Frumusetea peisajelor care ni se infatisau de o parte si de alta ne-au facut sa trecem mai usor peste acest inconvenient. Si asa le-am povestit copiilor ca Transfagarasanul a fost construit in doar 4 ani, da, exact, si ma gandesc acum ca in 20 de ani de abia am reusit sa construim un amarat de pasaj sau cativa km de autostrada... Eu consider Transfagarasanul cel mai frumos si reusit obiectiv turistic al Romaniei. Si asa, doar ca o idee... cel mai inalt munte din tara este Moldoveanu de 2544 m iar pe Transfagarasan se urca cu masina pana la o inaltime de peste 2000 m... Ajunsi la o asa altitudine, deja am simtit aerul rarefiat si curat, o clima alpina cu aerosoli naturali. Si am luat puternic aer in piept simtind cum parca ne purificam sub aromele cetinilor de brazi si a faneturilor intalnite pe tot drumul. Am fi dorit chiar sa putem lua in bagajele nostre ceva aer de acolo, pentru a-l pastra sa-l ducem la Bucuresti. Poate mai “aeriseam” putin locul acesta imbacsit si prafuit... Popasurile noastre cam dese, ne-au facut sa stam si sa ascultam tacerea Naturii, pacea care domnea pe acele locuri salbatice, modernizate doar de trecerea soselei. Si doar vantul poate ca se mai plimba alene printre pletele noastre, mangaindu-ne usor si atentionandu-ne totodata ca suntem totusi pe teritoriul muntilor... Si mai treceau pe acolo si alti temerari ca si noi, care doreau probabil sa ajunga la Barajul Vidraru si mai departe in munte... Drumul este incredibil de frumos si ajunsi la Vidraru am facut un popas mai lung, admirand acest baraj fiind unul dintre cele mai mari din Europa. Situat pe raul Arges, acesta a fost construit in 1965 pt. acumularea raului intr-un mare lac de acumulare, tot Vidraru, necesar la producerea energiei electrice. Peisajul lacului impreuna cu barajul dau senzatia de maretie a naturii infratita cu munca si geniul uman. De cate ori am fost aici, am trait momente speciale placute, atat pentru peisaj cat si pentru linistea si aerul foarte curat al zonei. Cand am vizitat noi, lacul cam secase (se va vedea si din poze) iar gunoaiele turistilor se aratau la mare cinste pe marginile drumurilor. Ce pacat, ca asa tablou natural unicat in lume este “pangarit” de sticle de plastic, de cutii de bere, de caserole din care cu siguranta cei care le-au folosit s-au “imbuibat” regeste cu mici sau cu altele... treaba lor, dar si gunoaiele erau tot treaba lor sa si le ia acasa... ca doar cu siguranta toti avem un loc unde ne depozitam gunoiul... nu pe strazi sau la vecinu’ in curte sau pe munte... Dar totusi aceasta este crunta si urata realitate de la noi... O spun cu mare parerea de rau...

Ei, dupa urcatul pana sus unde am admirat un peisaj de vis, parca atingeam cerul senin cu mana, pierzandu-ne degetele printre plapumioara de nourasi care incepusera sa se adune si printre culmile verzi ale muntilor iar in departare se vedeau unele creste deja cu prima zapada din acel an; am facut poze dupa care am plecat mai departe... Si pe drum a inceput sa se lase ceata si frig. Spre Lacul Balea, Transfagarasanul trece prin cel mai lung tunel din Romania (887 m), numit tunelul Balea. Mai sunt si alte tuneluri si viaducte caci atunci cand am ajuns la Lacul Balea, eram ascunsi intr-un nor feeric si gros de ceata si deci n-am reusit sa vedem nimic. Dar NIMIC. Asa era de groasa ceata si in plus, mare, mare frig. Aici erau doar 4 gr. C. Nicio poza n-am reusit sa facem cu peisajul de acolo. Ne-am apropiat doar usurel de mal dar nu se vedea absolut nimic. Si atunci le-am povestit copiilor ca acest lac este format intr-o galeata graciara si este unul dintre cele mai mari din M-tii Fagarasi, fiind cuprins intre Defileul Oltului si M-tii Piatra Craiului. Si ca, daca nu ar fi fost ceata asta, am fi avansat pana la Cascada Balea, unde noi fusesem cu multi ani in urma cu fiul nostru de numai 2 ani pe atunci. Urcasem invers, dinspre Fagaras, luasem telecabina de la cascada si ajunsesem aici, la cabana si lacul Balea. Dar acum a trebuit sa facem cale intoarsa spre casa, ramanand ca sa venim alta data...

In final, pana la urma, excursia a fost una reusita pt. ca am calatorit pe unul dintre cele mai minunatele meleaguri romanesti de basme, Marele si Unicul Transfagarasan, cu locuri frumoase, interesante si unice si a contat cel mai mult faptul ca si noi, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

(am ales sa scriu astazi, de 1 decembrie, acest review, de Ziua Nationala a Romaniei, pentru a descrie inca un loc faurit de poporul roman cu truda si sudoare, cu dragoste si sacrificii pentru aceasta tara minunata. Acest obiectiv turistic foarte important si minunat a fost realizat pentru a ne bucura cu totii, cei care-i calcam “potecile”.

Si dedic in mod special aceste impresii tarii mele si tuturor romanilor, fie rude, prieteni, cunoscuti sau necunoscuti, tuturor romanilor care, ca si mine ureaza Romaniei, astazi, LA MULTI ANI! )

---

VIZUALIZĂRI: 2432 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI