Frumuseti ce trebuie vazute

TIPĂREȘTE

Inainte de a incepe scoala, duminica, am zis sa destindem copii-unul la inceput de drum (copilul prietenei mele), celalalt deja pe cls. a II-a (a mea). Si am plecat la plimbare. Destinatia: Lacul Balea. Am condus pentru prima data pe Transfagarasan-acolo ar trebui sa dai examen la scoala de soferi- daca ajungi sus/jos esti BUN de carnet.

Parerea mea de rau a fost ca trebuia sa fiu mai atenta la drum, frumusetea locului am vazut-o cu coada ochiului. Dar auzeam copii cum se bucurau sau se minunau. La un moment dat, au zis ca am ajuns cu capul in nori, apoi deasupra norilor. Era o priveliste de vis. Urcand vedeai ceata cum acopera toata valea. in afara de "uau, ce frumos e" altceva nu am auzit pana la lac.

Plecasem de acasa pregatiti de mai frig, dar sus... Noroc cu niste haine pe care le aveam in portbagaj. nu a contat ca aveam 2 bluze/veste... era frig. Dar in partea spre Ardeal era cerul limpede, drumul se vedea in toata splendoarea lui, serpuia la vale de te imbia sa treci dincolo. Masinile, ziceau copii, ca sunt jucarii.

Ca toata lumea am facut poze, si am mancat bulz. Mie nu-mi place branza de oaie, dar aici bulzul a avut un gust ca numai cand ma gandesc si imi vine sa fug acolo sa mai mananc. Frumos preparat intr-o folie cu staniol, cu furculita aferenta, la pret de 10 ron. Ceilalti au zis ca e fierbinte, era luat direct de pe gratar, mie nu mi s-a parut. Era delicios!

Coborarea a fost spectaculoasa. Am oprit la cascada, unde am mancat sorici, muschi de porc afumat. Mancau copii de ziceai ca nu au vazut in viata lor asa ceva.

Am oprit la lacul Vidraru, unde impreuna cu fata mea de 8 ani, am zis ca urcam doar prima parte pana la Omul de Fier-cum il stiam eu sau Zeita Luminii cum il stiu copii din ziua de azi. Dupa ce am urcat scarile pana pe platoul de unde incep scarile spre zeita, ne-a intampinat un catel, schiop, care dupa ce sa- rotit de cateva ori dupa noi a inceput sa urce. Mai urca cateva trepte se uita spre noi... si uite asa ne-a facut sa urcam pana sus. Si el cu noi, cand inainte, cand ne astepta sa urcam noi si apoi ne intrecea. Am ajuns sus, s-a asezat langa zeita, a asteptat sa facem poze si a luat-o in sens invers. La coborare nu ne-a mai asteptat. A luat in primire alti turisti. Cei care treceti pe acolo probabil ca-l stii. Asa am vazut ca intampina el turistii.

Daca nu era catelul nu cred ca urcam. Dar cand l-am vazut in trei picioare ca urca am zis: hai si noi.

A meritat, toate acele trepte, cam abrupte cei drept, dar frumos.

Si asa, dupa o experienta in Bulgaria unde nu am vizitat nimic, dupa ce am facut cateva drumuri in tara noastra, asa cu drumuri proaste cum zic unii, am ajuns la concluzia ca avem o tara SUPERBA.

Avem ce vizita- dar unii au asteptari prea mari- si nu oamenii cu bani si bun simt care au conditii acasa ci cei care vor in alta parte mai mult decat ce au acasa. Atunci cand stii sa zambesti si tu ca turist la gazda, sa apreciazi ce a incercat sa faca acel om ca tu sa te simti bine, chiar daca nu e la nivelul asteptarilor tale, vei fi tratat cu respect. Daca tu ca turist crezi ca tot ti se cuvine fara sa dai nimic in schimb decat bani< vei fi tratat in limita banilor dati. Ofera un strop de respect celui ce te serveste si vei primi inmiit.

Calatorie placuta tuturor.

---

VIZUALIZĂRI: 1817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI