Transfăgărășan

Start vot! cum spunea cu ceva timp in urma colega noastra @mishu.

De cele mai multe ori era prima care vota articolele.

Mie mi-e mai greu sa vorbesc de Transfagarasan pentru ca in perioada 1977 - 1981, am fost (evident numai pe durata verii) de cel putin doua ori pe luna cu grupuri de turisti fie conduse de mine ca ghid, fie organiate de mine. Am calatorit cu autocarul sau autocarele (in 1977 erau si 2 sau 3 autocare in aceasi excursie), cu microbuzul, sau in 1980 cu autobuze Roman 112 RDT, inchiriate de la Autobaza 3 Calatori a IRTA Bucuresti. In acea perioada autocarele erau folosite cu predilectie de turistii straini prin Romania. Culmea este ca toate aceste zeci de excursii le-am facut pe traseul Branesti (sau Bucuresti) valea Oltului, cu cazare la Calimanesti, apoi la Talmaciu pe scurtatura prin Avrig, Mirsa, iesire in DN 1, iar din Cartisoara pe Transafagarasan, tunel, Barajul Vidraru, Curtea de Arges pana acasa. Si atunci, dar si acum recomand acest traseu cu urcarea cu telecabina de la Balea Cascada la Balea Lac. Numai in felul acesta se va putea vedea in toata splendoarea lui sarpele de asfalt prin caldarea Balei. Imi programam in asa fel durata traseului pentru ca in jurul orei 12 sa fim in parcarea de la Cumpana unde luam masa de pranz cu ursul celebru pe atunci. Urs care pentru mine era un prieten si care se bucura mereu de prezenta oamenilor in acele locuri. Despre povestea de viata a acelui urs am scris de mai multe ori si n-as vrea sa ma mai repet.

Pentru mine, ca si pentru multi din generatia mea, Transfagarasanul ramane de departe cel mai frumos drum din tara aceasta. Si bine ca s-a facut atunci, pentru ca acum nici in cele mai frumoase vise nu ne-am fi gandit la un asemenea drum.

Dar ma opresc ca incep sa bat campiii si sa fiu certat.

Numai bine si calatorii placute!

Despre Transfăgărășan și ursul prietenos.

Au trecut trecut ceva ani de atunci.

Urcam Transfăgărășan de la Curtea de Argeș spre Cartisoara. Sus, spre vârf era un autocar oprit, cu turiști coborâți și drumul era blocat. Am coborât din mașină, am ridicat capota portbagajului și am lut haine mai groase. Plecăm de la mașină lăsând capota ridicata. În mijlocul grupului de turiști era un urs căruia i se dădea mâncare. După aceea ursul a plecat spre mașină mea. A baga capul în portbagaj, mirosit ce era acolo, apoi a plecat.

A fost o întâmplare pe care nici azi nu am uitat-o.

@Mihai18: Ursul de care vorbim a platit cu viata curiozitatea lui de a vedea ce este in portbagajul unei masini. In prima duminica din august 1979 un turist care nu stia ce e cu ursul acela pe Transfagarasan a folosit " armamentul din dotare " (o pusca de vanatoare ) pentru a potoli curiozitatea ursului in legatura cu portbagajul masinii sale. Cum parcarea era plina va dati seama ce "felicitat " a fost respectivul turist. Eu am aflat de aceasta intamplare la o saptamana cand asteptam zadarnic, dupa zeci de claxoane, sa apara ursul. Un coleg ghid, care fusese martor cu o saptamana in urma la impuscarea ursului, mi-a povestit intamplarea, pe care mi-au confirmat si alti colegi ghizi sau soferi care fusesera atunci de fata. Poate pentru cineva care nu cunostea ursul reactia poate fi fireasca, dar pentru noi cei care am avut de-a face cu el de mai multe ori nu prea ne face placere.

Dar a fost, a trecut...

@liviu49: Mulțumesc pentru dialog.

La ce am scris, mai completez. Se spunea atunci că acel urs se obișnuise cu oamenii din timpul când militarii construiau acel drum. Mai scriu ceva. Ursul era în mijlocul drumului și manca biscuiți aruncați de turiștii aflați în jurul lui. La un moment dat, ursul se scutura de apa din blana și a stropit pe unii turiști spre hazul celorlalți. Asa s-a făcut o bresa și ursul a plecat și a făcut o vizită la portbagajul mașinii mele.

Un cioban din apropiere a atenționat turiștii să fie atenti, reținuți, ca totuși este "O fiara".