Hotel Excelsior, aprecieri favorabile exagerate

TIPĂREȘTE

Motivul pentru care am ales hotelul a fost acela că fusese deja antamat de prietenii mei ce au dorit o vacanță all inclusive la un preț rezonabil, dacă 90 de Euro/zi/cameră înseamnă rezon.

Nu puteți fixa coordonate pe GPS pentru că nici un hotel de la Nisipuri nu are așa ceva.

Pentru a ajunge la Hotel Excelsior este nevoie să intrați în stațiune pe prima intrare în Nisipurile de Aur (Zlatni peasti), la stânga, dacă veniți din direcția Vama Veche sau a doua la dreapta, dacă veniți dinspre Varna.

Odată trecuți de bariera păzită de la intrarea în stațiune virați prima la dreapta și, la 150 metri veți vedea clădirea hotelului.

Deci, de la intrarea în Nisipuri şi până la hotel nu aveți mai mult de 300 de metri fapt ce contrazice descrierea că acesta s-ar afla în centrul stațiunii, loc până unde mănânci o pâine.

Are 6 etaje pe care sunt dispuse 142 camere duble, 42 camere duble large și 11 apartamente la care se poate ajunge cu cele două lifturi accesibile din holul central. Trebuie menționat că etajul 6 este adăugat ulterior construcției motiv pentru care nu are acces la lift și nici la scara de incendiu.

Nu am plătit taxa de staţiune că era inclusă în preţul de la agenţie dar şi asta este 1 euro pe zi pentru sejururi mai mari de 6 zile în caz contrar fiind de 6 euro/zi.

Personalul amabil, cel de la recepţie vorbeşte engleza destul de bine, i-am auzit conversând şi în germană, rupând câteodată şi ceva cuvinte româneşti.

În toate prospectele se menționează că ”majoritatea camerelor” au vedere la mare. Foarte amăgitor pentru că, de fapt, camerele sunt situate simetric, jumătate-jumătate pe cele două fațade ale hotelului. Cele cu vedere la mare (sea view!!!) sunt de fapt cu vedere la hotelul de vis-a-vis (Hotel Sunrise) marea fiind vizibilă doar de pe scara de incendiu sau de la geamurile din capătul holului de la etajul 6.

În același timp și vederea la parc (park view) este o falsă reclamă pentru că în partea din spate, pe parter vezi doar parcarea din spate și aleea de aprovizionare. De la etajul 1 vezi terenul de tenis și ceva verdeață în timp de la etajul 2 în sus vezi o vegetație dezolantă, pitică și arsă, ce acoperă coasta de munte de până la intrarea în stațiune, departe de noţiunea de parc.

O altă minciună este ”parcarea gratuită”. Hotelul are câteva locuri de parcare în față și, ceva mai multe în spate. Pentru că sunt insuficiente ”norocoșii” sunt trimiși în capătul stațiunii (ieșirea spre Varna) vis-a-vis de hotelul RIU DOLCE VITA. Pe jos, în linie dreaptă sunt cam 1,5 Km, o plimbare bună. Dar nu asta e minciuna ci faptul că parcarea se plătește, indiferent unde ai bafta să laşi maşina, și nu ieftin, 11 leva pe zi adică 5,5 Euro iar paza se realizează doar pe timpul zilei, şi atunci în dorul lelii.

Bine că ne-au lăsat să descărcăm fără să ne ridice mașina.

La capitolul facilităţi sunt menţionate seiful (îl primeşti la recepţie, contra cost) şi pe care vă sfătuiesc cu căldură să-l folosiţi (în special pentru acte) în timp ce casa de schimb valutar e bine să o evitaţi pentru că are un curs de tot râsul.

Personal am primit o cameră la parter cu vedere la parcare. Nu asta a fost ceea ce m-a deranjat ci mirosul greu de mucegai (care s-a atenuat după 3 zile de aerisire intensivă), cearșafurile vinete și prosoapele în stare deplorabilă. Prosoapele erau schimbate zilnic doar dacă le lăsai grămadă în mijlocul băii în timp ce pentru hârtie igienică trebuia să vânezi coșul menajerii care ”uita” să pună și acest accesoriu.

Camera avea aer condiţionat care funcţiona dar pentru a beneficia de servicii sale trebuie să scoateţi brelocul de la cheie şi să îl lăsaţi în fanta sa altfel nu aveţi curent. Frigiderul mirosea aşa tare a mucegai că mi-a fost frică să-l folosesc. Oricum prietenii mei nu au reuşit să răcească o bere în frigiderele din camerele lor în cele 6 zile de sejur.

Aşa zisul dulap nu am îndrăznit să-l folosim din cauza mucegaiului gros.

Televizorul (unul foarte mic de 30 cm diagonala) se pare că avea şi ceva programe pe satelit prietenii mei informându-se despre situaţia în ţară de pe PRO TV Internaţional. Personal nu am deschis drăcia.

Camera avea şi un balcon ce dădea în partea din spate a hotelului şi care a fost o sursă continuă de stres întrucât zona nu era păzită iar hoţii şi-au făcut simţită prezenţa furând unui conaţional (al cărui copil dormea în cameră) borseta cu acte şi bani chiar în preziua plecării. Bine că s-a stricat sistemul de închidere, fără provocare, rămânând blocată până la plecare.

Pentru cei ce aveau camerele cu „ vedere la mare” la parter era şi mai bine. Vederea o reprezenta gardul viu din faţa hotelului iar în faţa uşii de „balcon” aveau o terasă delimitat de vecini prin mici ziduri de 60 cm înălțime. Ca un exemplu pentru beneficiul unei asemenea vecinătăţi pot menţiona aventura prietenului meu care s-a trezit cu un scaun rupt în balcon, schimbat de vecinii nemţi care tocmai le distruseseră pe ale lor sub influenţa „apei” consumate. Cum prea simţiţii vecini europeni încuiaseră scaunele furate în camera lor, prietenul era pus în situaţia de a plăti paguba.

Peste tot se afirmă că până la plajă sunt 300 de metri creând falsa impresie că hotelul e aproape de plajă. De fapt, pe șosea, până la plajă ai aproape 1 km. Dacă nu faci o recunoaștere prealabilă să identifici scurtăturile ai șansa să pedalezi din greu până să vezi nisipul și apa.

Pentru a vă ajuta vă spun că trebuie să mergeți pe lângă hotel până în colțul piscinei, traversați și, în colțul hotelului de vis-a-vis (Hotel Sunrise) veți observa o aleea îngustă și destul de prost amenajată, nesemnalizată, care pare a duce nicăieri. Coborâți destul de abrupt treptele până ajungeți în strada principală. După cca. 30 metri, între două tarabe, fiți atenți la indicatorul ascuns în vegetație ”to the beach” aleea continuând pe treptele din spatele Hotelului Casino după care pe lângă acesta până la șoseaua de faleză în fața copiei Turnului Eiffel.

Mai greu e la întoarce când tot acest traseu urcă continuu iar pentru cei fără condiţie fizică, cu copii şi accesorii de plajă e un chin.

Hotelul asigură shuttle bus gratuit până la plajă însă te duc până la Plaja Nirvana situată în extrema cealaltă a staţiunii, spre Albena, fără acces la partea animată a staţiunii. Oricum plecările sunt cu program iar microbuzul nu face faţă dimineaţa la numărul solicitanţilor.

Ar fi şi varianta trenuleţului dar călătoria cu acesta costa 4 leva (2 euro) indiferent cât ai fi avut de parcurs iar pentru a ajunge la plajă ocoleai întreaga staţiune.

Piscina este frumoasă având șezlonguri și umbreluțe care cred că acoperă necesarul de doritori. Oricum întâlnești destui turiști care prima oară, 7 dimineața, rețin șezlongurile (pentru toată ziua chiar dacă ei sunt la mare) și apoi pleacă la micul dejun.

Aici aveți și beach bar-ul unde sunt servite zilnic gustări (între 11,00 şi 16,00), înghețată și băuturi bulgărești.

Eu nu am aflat unde este sala de gimnastică deși am căutat-o în timp ce facilitățile pentru tenis de masă erau reprezentate de o masă așezată lângă piscină pentru care împrumutai palete și mingi de la recepție.

Animatorii sunt tineri dar plictisiţi şi netalentaţi reuşind ca după 3 zile de sejur să facă copii să-şi facă singuri programul.

Între timp poți apela la barul din holul hotelului (deschis până la ora 23,00) unde băuturile all inclusive sunt reprezentate de cele bulgărești în timp ce băuturile străine și cafeaua espresso erau contra cost.

Micul dejun începe la ora 07,00 şi ţine până la ora 10,00. Mâncare este suficientă şi chiar bună pentru un mic dejun.

Masele principale se servesc în programul 12,30 – 14,30 prânzul și 18,00 -21,00 cina. Deși am citit multe comentarii (inclusiv pe AFA) despre varietatea și bunătatea meselor de aici eu mă declar dezamăgit de aceasta dar și de sinceritatea colegilor noștri.

Varietatea însemna cam asta: 6 feluri de salată, 8 toppinguri pentru salate, 8 feluri de mâncare principal constituite de regulă din: pizza (ce refolosea micul dejun), două feluri de paste cu două feluri de sosuri, un fel de mâncare reprezentat de un pește pe care nu l-am putut identifica dar era același, gătit în fiecare zi altfel, cartofi (prăjiți sau la cuptor) și ceva carne de pui sau porc gătite de asemenea în mod diferit dar cu același gust.

În plus în fiecare zi la zona de grill erau fripți împreună cu dovlecei și ceapă kabapcheta (carne tocată friptă pe grătar, cu aspectul unui mic dar marcat de gustul puternic de condiment tradițional).

Desertul era constituit din câteva prăjituri (dulci că în rest nu aveau nici o calitate) cărora zilnic li se schimba doar forma nu şi gustul precum şi din fructe proaspete (prune, caise, piersici, pepene etc.).

NU am beneficiat de oferta hotelul care suna aşa: de două ori pe săptămână bufet tematic, o cină festivă pe sejur sau posibilitatea de a comanda o cină à la carte la restaurantul cu grătar The Old Tree, o dată pe sejur.

În principiu eu nu am stat prea mult în cameră în timp ce drumul la şi dinspre plajă nu mi-a pus probleme. Am reuşit să încropesc câte ceva la masă iar berea Kamenitza de la barul din hol a fost suficientă pentru cerințele și gusturile mele.

Cu toate acestea am ţinut să scriu articolul în amănunt şi cu obiectivitate pentru că sesizez tendinţa de a trata cu uşurinţă scopul acestui gen de postări.

Personal sunt sigur că nu voi apela din nou la servicii acestui hotel după cum sunt aproape convins că nu voi ajunge repede la Nisipurile de Aur. Dacă vreţi să ştiţi de ce trebuie să citiţi articolul meu De ce m-ași întoarce la Nisipurile de aur?

---

VIZUALIZĂRI: 4300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI