Yenıfoça – locul unde slăbeşti indiferent cât ai mânca...

TIPĂREȘTE

Yenıfoça – locul unde slăbeşti indiferent cât ai mânca...

Înainte de toate, să vă prezint informaţiile tehnice, ca să spun aşa, că doar suntem pe un website turistic... Precis, fără prea multe adăugiri...

Yeni Foça (Noua Foça) se află la circa 280 km de Canakkale, prin Edremit, Bergama, Aliaga. Intrarea în Yeni Foça se face imediat după Aliaga, înainte de prima benzinărie, pe partea dreaptă (la singura intersecţie prevăzută cu semafor!), pe un drum care trece printr-o zonă industrială, după vreo şase kilometri. Mai există un drum, iar ramificaţia spre acesta este undeva, mai departe, la circa 4km de benzinăria susmenţionată, dar ocoleşte şi trece pe la Eski Foça (Mai simplu, Foça... În limba turcă Yeni înseamnă nou, iar Eski, vechi). Pe cel din urmă nu vi-l recomand: e mai lung şi e destul de complicat, mai ales că GPS-ul face mofturi. N-am să vă vorbesc despre Foça, pentru că, chiar dacă această localitate este frumoasă, acolo se află unul dintre sediile Flotei militare turceşti, prin urmare, este o zonă militară, iar oraşul poartă pecetea acestei realităţi: mulţi militari, multe sisteme de supraveghere pe apă şi pe uscat, măsuri de securitate mai speciale. Nu că mi-ar displace să vorbesc despre aceste lucruri, dar dacă ţineţi neapărat să intraţi în contact cu ele, după ce vă delectaţi în voie pe net şi localizaţi punctele de interes turistic, vă veţi confrunta singuri cu ele: nu pot constitui elemente despre care să povesteşti.

Am locuit la Erşan Hotel, hotel 4 stele, patru nopţi, cameră triplă, 40 Euro/noapte, mic dejun inclus. Camerele sunt superdotate. Oricum, voi prezenta câteva poze.

Masa de prânz se poate servi la unul dintre restaurantele din port, ori de pe plajă: pui la grătar, bere Efes, salată şi o surpriză din partea casei, 15 Euro / persoană. Peştele este mai scump. (Asta o menţionez pentru dvs, adică pentru cei ce merg acolo fără să aibă ceva aranjat şi m-am interesat de preţul acesta din simplă curiozitate. La un asemenea restaurant, am servit masa numai în prima zi, apoi, la localnici şi veţi vedea de ce!)... Masa de seară se poate servi tot acolo, ori la Foça: sunt aceleaşi tarife.

Plaja am făcut-o la Yenıfoça, uneori, pe o şalupă sau pe un vas de pescuit, după caz. Dar să ştiţi că plaja este amenajată diferit de ceea ce aţi cunoscut prin alte părţi: de-a lungul ţărmului sunt ridicate nişte ziduri, întărite cu nişte contraforturi, totul din beton, pe care sunt aşezate nişte grătare din lemn. Fie stai întinsă, fie şezi pe acestea ca pe nişte scaune. Nisipul este spre interior, ca la hotel Cande Onura din Kusadasî. Din loc în loc, sunt prevăzute nişte scări largi, căptuşite cu mochetă sintetică, prin care poţi să cobori direct în apă. Apa este foarte liniştită numai pe o parte a golfului, în funcţie de cum bate vântul. Mai mult, este atât de limpede şi sărată, încât poţi să te delectezi în linişte cu vegetaţia submarină, extrem de diversă în aceste locuri. Puţin mai în larg, se pot face scufundări, pentru că fundul mării are nişte stânci superbe, împresurate cu vegetaţie, populate cu fel de fel de vietăţi marine. Există şi locuri (vreo două!) unde plaja este amenajată cu şezlonguri şi umbreluţe, dar nu sunt prea utilizate de turişti.

Puncte de atracţie: plaja, pescuitul, croaziere pe mare, vizitarea unor obiective din Foça, alpinism. Sus pe munte, pe un vârf, se află statuia lui Mustafa Kemal Atatürk, oarecum stilizată, în sensul că subliniază prin atitudinea corpului, greutăţile incomensurabile pe care le-a întâmpinat acest conducător pentru reformarea statului turc. Statuia este luminată noaptea. Oricum, în nopţile cu lună, aşa cum am prins eu pe la 2-3 dinspre diminaţă, este o feerie, mai ales că suflă briza mării şi-ţi dă o senzaţia de inefabil.

Localitatea şi hotelul sunt recomandabile pentru cei ce merg cu automobilul la Antalya, Alanya, Fathiye, Kemer, Marmaris şi simt nevoia unei opriri de o noapte. (O să vedeţi că cel mai bine este un sejur de trei nopţi!).

Dar să vă spun câteva cuvinte despre autostrada Menemen – Aydin... Menemen este foarte aproape de Yeni Foça (câţiva kilometri). Cardul necesar pentru ridicarea barierei se procură de la o cabină, chiar de pe autostradă, înainte de bariera de ieşire spre Aydin. Oricum, cabina în cauză nu funcţionează noaptea. Atenţie! Trebuie să vă procuraţi acest card, pentru că, chiar dacă ieşiţi de pe autostradă spre Söke, pentru a nu plăti taxa aferentă, veţi avea mari probleme pe drumul de întoarcere, mai ales dacă circulaţi noaptea. Dar asta e altă problemă... Aşadar, la procurare, vi se încasează 5TRL pentru card, iar acesta se încarcă cu 20 TRL. (Deci 25TRL). Cardul este valabil mai mulţi ani şi poate fi reîncărcat de la acelaşi ghişeu, ori de la o bancă. Pentru o trecere pe autostradă, vi se taxează circa 2 TRL şi ceva. Obs... Am circulat şi fără să taxez. Se poate. Dar trebuie să cunoşti bine drumurile secundare, ori limba. GPS-ul nu vă ajută prea mult, iar la întoarcere dinspre Çıne, ori Nazilli, este o problemă cu localizarea precisă a autostrăzii. Prin urmare, dacă nu sunteţi atenţi, puteţi rata intrarea, iar revenirea este destul de dificilă, te opreşte poliţia, că trebuie să încalci mai multe reguli de circulaţie.

Rezervarea la hotel se poate face de pe booking.com, dar este cam scump. Turcii au un altfel de website, dar trebuie să ştii limba turcă (agoda.com. tr). Mult mai simplu este cum am făcut eu: mi-am făcut rezervarea prin fax, dar tot trebuie să te exprimi în turceşte. Oamenii de acolo înţeleg limba engleză, dar nu o vorbesc. De aceea, am scris faxul în engleză şi apoi în turceşte. Dacă utilizaţi websiturile de traducere, este totuşi bine să aveţi pe cineva care să vă prelucreze textul un pic. Obţineţi cele mai bune rezultate şi, ceea ce este mult mai fermecător, sunteţi aşteptaţi la destinaţie cu curiozitate. Prin urmare, românii de naţionalitate turcă sunt oarecum privilegiaţi. De fapt, de la ei am obţinut informaţia şi am avut mare succes.

Micul dejun este super. Dacă vorbiţi turceşte vă simţiţi excelent: oamenilor le face o mare plăcere şi vă tratează ca pe un membru de familie. E drept,se amuză de eforturile dvs de a vă exprima în limba turcă, vă corectează, dar nu contează, exersaţi în fiecare moment. Aceeaşi recomnadare o fac şi pentru cazurile în care realizaţi cunoştinţe în Yeni Foça, or Eski Foça. De altfel, dacă ţineţi să învăţaţi bine limba turcă, şi ar fi bine să o faceţi dacă intenţionaţi să vă petreceţi în această ţară sejururi reuşite, la preţuri minime şi în locuri deosebite, acolo este locul potrivit. După două zile, toată lumea vă cunoaşte, iar dacă mergeţi în centru, vă fac loc la terasele lor unde se bea ceai şi toată lumea intră în vorbă cu dvs. În caz că vă place să jucaţi table, remi, ori canastă, aţi realizat marele şlem: sunteţi invitaţi în casele lor, acolo se adună multă lume, se discută despre orice (evident, în limba turcă!), se fac glume, se râde mult, se mănâncă, se beau băuturi locale. Bătrânii sunt foarte respectaţi, iar dacă eşti mai tânără, lor trebuie să le dai mare atenţie, că sunt plini de vorbe de duh şi multă experienţă. Aceasta este modalitatea prin care te faci mult mai repede acceptată. (Şi, vrei - nu vrei, trebuie să le săruţi mâna şi să o duci la frunte!). La bărbaţi, este altfel: ei trebuie să fie mai serioşi, mai rezervaţi, dar foarte deschişi, oarecum modeşti, să facă glume bune şi să nu bată câmpii, să joace şah, table, domino, poker, când servesc ceva, să nu se strâmbe cum fac unii care fac numai mofturi.

Şi acum, să mă dau în petic şi să vă povestesc câteva lucruri cu folos, dar în stilul meu...

Nu am ajuns în Yeni Foça chiar la întâmplare. Am fost acolo cu prietenii, dar şi cu părinţii, precum şi cu prietenii acestora. Tata a ajuns să vorbească bine limba turcă. Ei, dar tata îl are prieten pe Pătru, un mare bandit, care vorbeşte curent această limbă şi despre care v-am vorbit acum vreun an în stilul meu caracteristic. (Adică, scriu mult, dar nu prea spun ce vă interesează pe dumneavoastră!). Iar Pătru are un mare talent la limbi străine, joacă bine poker şi face mereu glume, că spune el: „- Am venit în viaţă să mă distrez şi să-i distrez şi pe alţii, nu să-mi plâng de milă că trăiesc, că viaţa-i atât de scurtă”...

Tata şi prietenii lui au stat acolo vreo două săptămâni. (Adică, au venit înaintea mea şi au rămas în continuare). A venit şi Fanariotul cu Lucreţia. (Dacă n-aţi citit încă review-urile mele de anul trecut, e momentul s-o faceţi: veţi afla cine este Fanariotul!). Evident, n-a spus că este grec, că dacă ar fi făcut-o, se temea că-l iau turcii la goană, vorba lui Jean, puneau şi câinii pe el. A spus că-i român, mai ales că a început să se descurce foarte bine cu limba noastră şi zici că-i român neaoş: încearcă să se exprime mereu, mai ca la ţară. Şi să ştiţi că şi-a făcut mulţi prieteni, vorbeşte şi el turceşte... Ei bine, majoritatea pozelor pe care le-am afişat aici sunt făcute de el: îi place chestia asta şi mă iubeşte de când m-am luat de unul de pe aici care vorbea despre Thassos ca despre locul lui de la ţară... Îi place să citească AFA şi este impresionatde entuziasmul unor oameni pentru meleagurile lui de baştină. Acum face fotografii de plăcere. Uneori scrie. Da. Da. Scrie în limba română şi-i tot arată Lucreţiei, care i-a devenit nevastă... „- Nu eşti încă pregătit, Costas”, îi spune ea mereu. Mai ia lecţii de la Andreea, că dacă intri pe site-ul ăla, te iau unii la goană. N-ai văzut ce i-au făcut fetii, când a îndrăznit să-i tragă de mânecă? ”... „- Păi, ce, fă, muiere? (Aşa-i spune el, ca s-o răsfeţe în limba română şi ea se lasă!). Andreea scrie frumos?! Am citit ce scrie ea, dar dacă n-ar fi Gogu (aşa-i spun ei lui Marian, că sunt buni prieteni!), nu s-ar uita nimenea la ea... „- Oricum, scrie mai bine ca tine, aşa că, lasă-l pe Gogu şi nu vă mai luaţi parte unul altuia. Are el meritele lui, dar sclipirea-i a fetii”... (Am menţionat aceasta pentru cei de aici sau de oriunde, interesaţi de istoria familiei mele, că-i mai văd pe unii preocupaţi nevoie mare :)))... Oricum, să ştiţi, toată lumea recunoaşte că eu am sclipirea!)...

Nu ştiu dacă m-aş fi descurcat mai bine fără părinţi. Cert este că toţi prietenii mei, cu care am plecat apoi la Akköy şi ne-am continuat periplul prin Turcia, au fost foarte încântaţi de sejurul la Yeni Foça. Am mers cu şalupa în larg. Sunt acolo nişte locuri în plină mare, cu apă termală. Nu poţi ajunge de pe mal, pentru că izvorul, care e foarte puternic, se află la vreo 500 m de ţărm, iar terenul de jur-împrejur este mlăştinos. Oricum, toţi pescarii de la Yeni Foça cunosc locurile acestea. Sunt foarte binevoitori şi te duc acolo cu barca lor. Costă 5 Euro pe zi, de persoană, minim cinci, maxim 20 de persoane, poţi face plajă şi baie, poţi să pescuieşti, masa inclusă. Nu e problemă cu apa, pentru că vă puteţi lua câteva sticle îmbuteliate. Problema este mânarea. Nu ştiu ce conţine apa aceea şi, indiferent ce-ai mânca, ori cât ai mânca, după o oră ţi se face foame din nou. La întoarcere, dacă ar fi să te pui pe un cântar, este imposibil să nu constaţi că ai scăzut în greutate, te simţi mult mai uşoară, tranzitul intestinal se accelerează, dispare constipaţia, dacă suferiţi de aşa ceva. Mama şi Lucreţia au fost foarte încântate, pentru că după vreo trei zile petrecute în larg, în acele zone, au constatat că fustele le erau largi şi puteau să mănânce în voie, orice. Mitică îmi tot spunea că m-am ascuţit la faţă, dar nu l-am crezut pentru că mâncam cu o poftă de lup (Am continuat sămănânc aşa multă vreme!). Şi nu te doare, frate, stomacul, bila, n-ai indigestii, dormi bine noaptea. Iar turcii pun pe masă nişte bunătăţi, de-ţi vine să-ţi lingi degetele. (Că prepară puiul cu multă răbdare, să se rumenească bine, îi pun fel de fel de mirodenii, iar atunci când se aşează la masă, femeile lor stau cu ochii pe bărbaţi ca după butelie, îi iscodesc să vadă dacă sunt mulţumiţi). Şi nu sunt, frate, pe acolo, femei grase! Că asta te uluieşte cel mai mult...În sfârşit, amîntâlnit şi eu turci cărora să le placă femeile slabe.

Ei, să nu vă plictisesc prea mult: astăzi mă simt generoasă. Întrebaţi-mă! Am ce să vă mai povestesc. Dar dacă văd rea-voinţă şi dor pentru cârcoteală, am să vă dau câteva lecţii, că fata nu-i prea dusă pe la biserică. Asta mi se pare că v-am spus-o la review-urile mele despre Muntele Athos. Şi ce rău îmi pare că n-am terminat nuvela. Aş fi terminat-o dacă nu mă lua la şuturi o rocheriţă cam prea ortodoxă! :)))

Dedic aceast review Adminului. Îl întreb pe această cale: „- Şi acesta este atipic? ”... Nutresc astfel speranţa că voi intra odată în rândul oamenilor, că m-am săturat să tot fiu o cucă (?!)...

Ps. Mai am vreo 20 de review-uri. Să văd unde le încadrez şi care este stilul care vă „place” cel mai mult. Aşadar, votaţi! Nu vă oblig s-o faceţi şi nici nu pot să vă pretind aşa ceva. Dar prin aceasta îmi veţi demonstra că vă place mai mult stilul acesta...

---

VIZUALIZĂRI: 2813 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI